Public official incompatibility: validity of remunerated independent legal services linked to public duties under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.05.2018.

Prin Raportului de evaluare nr. x din data de 24.05.2018 s-a constatat încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor art. 94 alin. (2), lit. a), coroborate cu art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reţinându-se că în perioada exercitării funcţiei publice a desfăşurat activităţi remunerate, care contravin normelor legale mai sus enunţate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 381 din 4 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul că prima instanţă a achiesat total la apărările formulate de către pârâtă, potrivit căreia s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor art. 96, alin. (1), teza II din Legea nr. 161/2003, sub motivarea că în perioada exercitării funcţiei publice a desfăşurat activităţi remunerate, care contravin normelor legale mai sus enunţate.

Reclamantul a precizat că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada de referinţă, respectiv începând cu ianuarie 2012, veniturile a căror realizare i se impută nu au fost obţinute de persoana care deţine funcţia publică, ci de o altă entitate juridică identificată fiscal cu CIF z.

Art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în forma modificată, a intrat în vigoare la 12.11.2009, dată de la care consilierii juridici, experţii, asistenţii sociali, etc, care au calitatea de funcţionari publici pot desfăşura activităţi cu caracter lucrativ în cadrul formelor independente de exercitare a profesiei, precum si în cadrul altor entităţi.

În ceea ce priveşte prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, teza a doua, s-a arătat că nu există o definiţie a noţiunii de legătură directă sau indirectă, iar activitatea prestată în cadrul profesiei, nu a avut nici o legătură cu cea exercitată ca funcţionar public.

În plus, textul de lege incriminator, prevede expres că "funcţionarii publici pot exercita funcţii în alte domenii de activitate, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public", iar reclamantul nu a exercitat nici o funcţie, aşa cum este aceasta definită, activitatea sa fiind activitate independentă de profesie, în timp ce textul de lege se referă exclusiv la funcţii.

Recurentul reclamant a invocat şi dispoziţiile Legii nr. 54/20.03.2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţie respinsă în şedinţă publică.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că recurentul – reclamant a încălcat regimul incompatibilităţilor, desfăşurând activităţi remunerate, în baza unor contracte de asistenta juridică cu alte instituţii publice.

În ceea ce priveşte excepţia prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, s-a arătat că aceasta are în vedere doar activităţi în sectorul privat şi care nu au legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate de funcţionarul public potrivit fişei postului.

Referitor la dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, cu privire la prescripţia răspunderii, s-a arătat că acestea vizează o etapă ulterioară rămânerii definitive a raportului de evaluare, nefiind incidente în speţă, în care nu este stabilită vreo răspundere administrativă a reclamantului.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor Legii nr. 54/2019, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat direct în calea de atac a recursului şi nu a făcut obiectul analizei primei instanţe, motiv pentru care acest nou motiv de nelegalitate al raportului de evaluare nu va fi avut în vedere la soluţionarea prezentului recurs.

În plus, Înalta Curte constată că recurentul – reclamant nu formulează o critică concretă privind prescripţia răspunderii administrative în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii faptelor, ci se limitează la a reda o dispoziţie legală, împrejurare ca nu poate fi încadrată ca o critică de nelegalitate a sentinţei.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Raportului de evaluare nr. x din data de 24.05.2018 s-a constatat încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor art. 94, alin. (2), lit. a), coroborate cu art. 96 alin. (1), din Legea nr. 161/2003.

S-a reţinut că reclamantul A., consilier juridic în cadrul Aparatului de specialitate al Primarului comunei Fundu Moldovei, judeţul Suceava, a desfăşurat activităţi remunerate, în baza Contractelor de asistenţă juridică nr. 4806/30.12.2011, nr. 09/03.01.2012 şi nr. 2375/24.04.2012, încheiate cu instituţiile publice (Primăria comunei Cîrlibaba, Primăria comunei Breaza şi Primăria comunei Dorna Candrenilor), în urma cărora a încasat venituri, încălcând astfel dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat, şi anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), nu este fondat.

În speţă, sentinţa de fond recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele instanţei de fond sunt coerente şi logice, apte de a susţine dispozitivul, iar împrejurarea că instanţa nu a valorizat argumentele reclamantului, este consecinţa logică a soluţiei pronunţate, fiind de subliniat în acest context că, întotdeauna, considerentele instanţei vor fi în opoziţie cu argumentele unei părţi, atunci când, urmare hotărârii pronunţate, partea va fi căzută în pretenţii.

Totodată, împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanţa şi-a format convingerea în sensul temeiniciei susţinerilor pârâtei, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii,

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul – reclamant a criticat soluţia primei instanţe raportat la greşita aplicare a normelor de drept material, referitoare la regimul incompatibilităţilor funcţionarilor publici, arătând că de la data modificării Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 330/2009, consilierii juridici, experţii, asistenţii sociali, etc, care au calitatea de funcţionari publici pot desfăşura activităţi cu caracter lucrativ în cadrul formelor independente de exercitare a profesiei, precum si în cadrul altor entităţi.

În acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea aparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, "Funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului".

În analiza noţiunii de legătură directă sau indirectă, se constată că instanţa fondului a realizat o corectă aplicare a textului de lege, efectuând o verificare detaliată a atribuţiilor reclamantului derivate din calitatea de consilier juridic la Primăria comunei Fundul Moldovei, atribuţii prevăzute în fişa postului, cu serviciile de asistenţă juridică prestate în cadrul formei juridice A. Consilier Juridic.

Critica reiterată în recurs potrivit căreia textul de lege s-ar referi exclusiv la exercitarea unei funcţii, este neîntemeiată, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 161/2003 rezultând faptul funcţionarii publici nu pot exercita alte funcţii sau activităţi, cu excepţia celor din domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice, precum şi cu excepţia celor în domeniul privat, care însă nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Instituirea incompatibilităţii reglementate de dispoziţiile de lege criticate are ca finalitate garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice şi se circumscrie scopului Legii nr. 161/2003, şi anume, constituie o măsură pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Împrejurarea că prin Legea nr. 330/2009 au fost modificate prevederile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, nu susţin interpretarea recurentului – reclamant, întrucât, pe de o parte, aceste dispoziţii nu au fost avute în vedere în cadrul raportului de evaluare, iar, pe de altă parte, acestea trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Lege, întrucât, incompatibilitatea nu a vizat modalitatea de exercitare a profesiei de consilier juridic, ci desfăşurarea de activităţi în domeniul privat cu legătură directă cu funcţia publică deţinută.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 381 din 4 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.