Compensation for delayed payment under Law 554/2004 and procedural error for failing to apply the specific conditions of Article 19 instead of general civil tort norms

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 la data de 09.06.2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate sub nr. x/31.07.2017 constând în principal, penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv de 0,2%/zi de întârziere, potrivit Normei ASF nr. 23/2014, de la împlinirea a 30 de zile de la data depunerii cererii de plată şi până la data plăţii efective, şi, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1692 din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, ca neîntemeiată.

S-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii modificate şi tardivităţii introducerii acţiunii modificate, ca neîntemeiate.

S-a respins acţiunea modificată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- prima instanţă a încălcat prevederile legale care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţii publice (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.);

- angajarea răspunderii patrimoniale a autorităţii este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal cauzator de prejudicii, care în speţă este reprezentat de refuzul F.G.A. a da curs cererilor de plată a despăgubirilor formulate de A., aşa cum a fost el exprimat din Decizia 16.517/27.08.2018 şi reiterat prin Decizia 18.140/27.08.2018;

- prin soluţia pronunţată, prima instanţă a procedat la valorificarea efectelor Deciziei 16.517/2018, decizie care contravine vădit prevederilor Deciziei nr. 29/2020 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în data de 15.06.2020 în Monitorul Oficial şi devenită obligatorie în temeiul art. 521 alin 3 din C. proc. civ.

- refuzul de a da curs cererii de plată ce face obiectul cauzei a fost reiterat şi prin Decizia 18140/28.01.2019 emisă de pârât;

- Decizia 18140/28.01.2019 are 3 anexe: anexa 1 cuprinde dosarele deja achitate; anexa 2 cuprinde dosarele respinse conform acestor menţiuni şi anexa 3 cuprinde alte două cereri de plata menţionate expres în Decizia nr. 18140/28.01.2019;

- Decizia nr. 18140/28.01.2029 conţine în mod expres refuzul F.G.A. de a achita cele 270 de cereri de plată menţionate în anexa 2, în plus, la baza refuzului tuturor cererilor de plată sunt aceleaşi argumente ce ţin de interpretarea prevederilor Legii 213/2015 şi mai ales a noţiunilor de creanţă de asigurare, creditor de asigurare şi a modului de aplicare a plafonului de 450.000 RON pentru plata despăgubirilor;

- nelegalitatea refuzului de a da curs cererii de plată a despăgubirilor este incontestabilă, iar prima instanţă putea să reţină ca îndeplinită această condiţie fie în baza soluţiei pronunţate de ICG în dosarul x/2019 - respectiv anularea Deciziei nr. 18.140/28.01.2019, fie prin valorificarea efectelor Deciziei I. C. civ..J. nr. 29/2020 împotriva Deciziei 16.517/27.08.2018.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţei şi trimiterea cauzei spre judecare pe fond la Curtea de Apel Bucureşti, în urma rejudecării instanţa urmând a admite acţiunea şi în temeiul art. 19 din Legea 554/2004 să oblige F.G.A. la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate la F.G.A. sub nr. x/31.07.2017 constând în principal, în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, iar, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că trimiterile recurentei-reclamante la soluţia pronunţată de instanţele de judecată în dosarul nr. x/2019 nu este relevantă în ceea ce priveşte interpretarea şi dezlegarea prezentului litigiu, atât timp cât instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la anularea unei alte decizii a FGA respectiv decizia 18140/28.01.2019 şi care, aşa cum a constatat instanţa se referă doar la 2 cereri de plată, niciuna dintre ele nefiind cea care face obiectul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Recurenta – reclamantă a formulat la data de 8 mai 2023 cerere de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

S-a arătat că, raportat la lipsa de reacţie a F.G.A. în ceea ce priveşte cererile de plată a penalităţilor, reclamanta a formulat, în termenul general de prescripţie prevăzut de art. 13 alin. (6) din Legea nr. 213/2015, cerere privind obligarea F.G.A. la soluţionarea cererilor şi constatarea caducităţii deciziei nr. 16517/27.08.2018.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ.

În speţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate sub nr. x/31.07.2017 constând în principal, penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv de 0,2%/zi de întârziere, potrivit Normei ASF nr. 23/2014, de la împlinirea a 30 de zile de la data depunerii cererii de plată şi până la data plăţii efective, şi, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În motivare, reclamanta a invocat cererea de plată înregistrată la F.G.A. sub nr. x/31.07.2017 prin care a solicitat plata sumei de 6,860.82 de RON reprezentând despăgubiri pe care era îndreptăţită să le recupereze de la B. S.A..

A susţinut că prin Decizia nr. 18140/28.01.2019, emisă la mai bine de 2 ani de la depunerea cererii de plată, pârâtul a respins în mod nejustificat cererea de plată a reclamantei.

Faţă de decizia de respingere, reclamanta a menţionat faptul că a promovat acţiunea în contencios administrativ, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 aflat acum pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere caracterul neunitar al jurisprudenţei, reclamanta a arătat că nu a formulat odată cu acţiunea în anularea deciziei de respingere şi cerere de despăgubiri, formulând prezenta acţiune în temeiul art. 19 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în corelaţie cu normele cuprinse în art. 8 din lege, ce reglementează obiectul acţiunii judiciare, rezultă că instanţa poate acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral sau material în cazul acţiunilor în contencios subiectiv.

În situaţia în care persoana vătămată, din cauza necunoaşterii cuantumului pagubei ori din alte motive, nu a formulat cererea pentru despăgubiri odată cu acţiunea prin care a cerut anularea actului, are posibilitatea de a acţiona în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ.

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că prezenta acţiune vizează cererea de despăgubiri, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru prejudiciul cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate sub numărul x/31.07.2017.

Motivând respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut, în raport de susţinerile pârâtului cuprinse în întâmpinarea depusă, că reclamanta nu se regăseşte în ipoteza menţionată de art. 19 din Legea nr. 554/2004, că reclamanta nu are o sumă certă stabilită, în raport de care să solicite penalităţi de intârziere, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform ar. 1349 şi 1357 şi urm. din C. civ., precum şi nici ale dispoziţiilor art. 38 din Norma ASF.

Deşi maniera de redactare a cererii de chemare în judecată este una criticabilă, Înalta Curte apreciază că există suficiente elemente care să confirme voinţa reclamantei ca în prezenta acţiune să solicite exclusiv despăgubiri în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Or, din interpretarea coroborata a prevederilor art. 22 alin. (2), (4), (5) şi (6) din C. proc. civ. rezultă, ca regulă generală, ca instanţa nu poate schimba din oficiu obiectul cererii deduse judecăţii. Obiectul cererii de chemare în judecata este reprezentat de pretenţia concreta a reclamantei.

Instanţa de judecată, respingând pretenţia reclamantei, trebuia să se limiteze la analiza cererii din perspectiva condiţiilor speciale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 554/2004, în special, în ceea ce priveşte analiza existenţei situaţei premisă stabilită pentru acoperirea prejudiciului–existenţa hotărârii de constatare a nelegalităţii unui act administrativ tipic sau asimilat.

Apreciază Înalta Curte că în mod greşit s-a procedat la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9, art. 13, art. 22 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., respectiv a drepturilor procesuale ale reclamantei, constând în dreptul la apărare şi la un proces echitabil, precum şi a principiului disponibilităţii, întrucât nu există o analiză a pretenţiei deduse judecăţii prin prisma obiectului propriu-zis al acesteia, a raportului juridic invocat de către reclamant, având loc astfel o vătămare gravă a drepturilor procesuale ale părţii.

Neregula de ordin procedural, constând în pronunţarea asupra a altceva decât s-a cerut, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond şi reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare şi de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, care vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.