Moral damages for fatal road accident appeal dismissed, upholding 100,000 RON award against Insurers' Guarantee Fund

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.05.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cerere de chemare în judecată (contestaţie) prin care a solicitat a se dispune în principal, anularea deciziei nr. 19614 din data de 08.04.2019 si, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate; în subsidiar, modificarea deciziei nr. 19614 din data de 08.04.2019, emisă de către pârât, comunicată la data de 16.04.2019 (data poştei), obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii sau obligarea la plata diferenţei dintre sumele solicitate cu titlu de despăgubiri si sumele virate în data de 20.03.2019, respectiv sumele de 415.318,78 RON, cu titlu de daune morale şi 7.585,38 RON, cu titlu de daune materiale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1003 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal Admite în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.).

S-a anulat în parte Decizia nr. 19614/08.04.2019.

A fost stabilit cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamantei la suma de 100.000 RON.

S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Căile de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri recurenta-reclamantă A. şi recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor:

3.1. Prin recursul întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurenta – reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea în totalitate a acţiunii, pentru următoarele critici:

- hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond pronunţând o soluţie greşită, sub aspectul neaplicării legii în litera, dar şi în spiritul ei;

- în cauza dedusă judecăţii, instanţa a reţinut greşit respectarea de către pârât a dispoziţiilor art. 50 din Norma nr. 23/2014, prin raportare directă la "Ghidul privind soluţionarea daunelor morale" - întocmit de către F.P.V.S. (2011);

- procedura internă, prin care pârâtul F.G.A. acordă daunele, este o procedură lipsită de transparenţă şi de obiectivitate, iar prin stabilirea şi acordarea daunelor doar în baza acestui înscris sub semnătură privată, se ignoră cu desăvârşire dispoziţiile legale în materia acţiunilor în daune delictuale, fiind încălcate principiile fundamentale care stabilesc modul de reparaţie al prejudiciilor în materia daunelor morale, principiile de drept naţional şi convenţional în această materie care impun repararea integrală a prejudiciului moral;

- aceeaşi interpretare a fost dată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin deciziile nr. 2612/2014 şi nr. 496A/10.03.2017;

- uzarea de criterii exclusiv cantitative, iar nu şi de criterii calitative de apreciere a reparaţiei băneşti pentru astfel de prejudicii este şi rămâne foarte discutabilă, lipsind de suport legal şi etic hotărârile judecătoreşti respective;

- în anul 2019, judecătorul fondului se mulţumeşte să aibă în vedere concluziile Ghidului, care fac referire la ani 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2013-2018, care a suferit modificări majore;

- motivarea hotărârii trebuie să tic clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv. Motivarea hotărârii reprezintă un dement de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional, or, hotărârea recurată cuprinde, lapidar şi contradictoriu, argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate, rezultând astfel că situaţia de fapt dedusă judecăţii nu a fost pe deplin stabilită, ceea ce relevă nelegalitatea deciziei atacate;

- daunele trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu prejudiciul suferit, în sensul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care reclamanta le-a îndurat şi urmează să le îndure în continuare, traumele psihice suferite de către recurenta-reclamantă sunt accentuate, ca urmare a accidentului rutier în care a decedat regretatul său soţ;

- această suferinţă a determinat şi o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii cotidiene, prin menţinerea unei traume psihice cu caracter de permanenţă, astfel că sumele de bani acordate trebuie să ofere satisfacţii compensatorii în măsură de a uşura reala condiţie morală, mai ales că situaţia anterioară este imposibil de restabilit.

3.2. Recurentul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat prin cererea de recurs admiterea recursului astfel cum este formulat casarea sentinţei atacate si, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate de intimata-reclamantă împotriva deciziei F.G.A. nr. 19614/08.04.2019.

În motivarea cererii au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. precum şi art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:

- instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea art. 2 alin. (1) şi (3) şi 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 si art. 49 lit. d) din Ordinul CSA 14/2011 si aplicarea greşită a art. 1531 alin. (1) C. civ. - motiv de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea conţinând si o motivare contradictorie- motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6.

- Fondul protejează creditorii de asigurări de consecinţele insolvenţei şi nu se substituie asigurătorilor, obligaţiile fondului fiind obligaţii proprii, noi, si nu o continuare/preluare a obligaţiilor asigurătorilor faliţi, aceste obligaţii fiind limitate atât în timp - la falimentul unui asigurator cat si ca plafon de garantare;

- dreptul de apreciere de care dispune recurentul - pârât nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigura respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere;

- daunele morale acordate intimatei sunt în conformitate cu rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, fiind date în conformitate cu media stabilita în Ghidul F.P.V.S. pentru despăgubirile acordate de instanţele judecătoreşti în astfel de cazuri- în lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale;

- acordat suma de 52.510 RON- atât în cazul de fata cat si în toate cazurile similare când petentul -creditor de asigurare este şot sau soţie al persoanei decedate în accidentul rutier ce atrage răspunderea asigurătorului aflat în faliment - este justificat tocmai de principiul echităţii pe care astfel ii aplicam,

- principiul reparării integrale este inaplicabil în cazul F.G.A., de vreme ce exista o limită clară de acordare a despăgubirii pe un creditor de asigurare, iar aceasta este în limita fixata de lege 450.000 RON, mult inferioara limitei răspunderii unui asigurător;

- nu este reţinută nicio motivare care să permită să se constate ca instanţa a avut în vedere aplicarea principiului acordării unei despăgubiri echitabile si evitarea îmbogăţirii fără justa cauza, precum si pe cel al proporţionalităţii dintre prejudiciul suferit si suma acordată cu titlu de despăgubire, astfel cum a stabilit jurisprudenţa Î.C.C.J. în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privind despăgubirile morale.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi grupate criticile comune şi soluţionate unitar, în măsura în care constatarea legalităţii hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte individualizarea cuantumului despăgubirilor, exclude în mod logic argumentele contrare susţinute de ambele părţi prin motivele de recurs.

Argumente de fapt relevante

La data de 28.07.2015 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autoutilitarei cu nr. de înmatriculare x ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare x ce rula pe A2 din direcţia Bucureşti către Constanţa, iar când a ajuns în zona km 123+50 m, ansamblul de vehicule s-a răsturnat pe carosabil, a intrat în coliziune cu glisiera mediana si a pătruns pe sensul de mers Bucureşti - Constanta. În urma impactului a rezultat decesul numitului B..

La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. C. S.A., cu poliţa nr. x,iar urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr.x (nr. unic x).

Prin cererea de plata nr. x/23.05.2017 reclamanta a solicitat să fie despăgubită din fondurile F.G.A. cu 34.681,22 RON reprezentând daune materiale si 415.318,78 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma decesului soţului său B., ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 28.07.2015.

Prin Decizia nr. 19614/08.04.2019, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea reclamantei pentru suma de 27095,84 RON daune materiale şi 52510 RON daune morale.

Curtea de apel, în aprecierea cuantumului daunelor morale, a constatat că pârâtul F.G.A. a utilizat elemente concrete în stabilirea despăgubirilor, raportându-se la rezultatul unui studiu dedicat tocmai evaluării în concret a despăgubirilor ce pot fi acordate pentru prejudiciul moral suferit de diverse persoane în urma accidentelor de circulaţie, însă, ţinând cont de particularităţile cauzei, vârsta victimei, puternica afecţiune dintre aceasta şi soţia sa, şocul emoţional resimţit de reclamantă şi perioada îndelungată de recuperare în urma traumei, a neapreciat cuantumul daunelor morale la suma de 100 000 RON, iar nu la suma de 52 510 RON, acordată prin decizia contestată.

Apreciind asupra recursurilor întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizând încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b din C. proc. civ., invocat de ambele părţi, constată Înalta Curte că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate atât în acţiune cât şi in întâmpinare, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Cu privire la motivele de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

În ceea ce priveşte cuantificarea şi acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reţine, că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanţă pentru prejudiciul moral, invocând faptul că pentru situaţiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute în vedere valorile medii precizate în Ghidul F.P.V.S., raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedata.

Aşa cum s-a reţinut în cadrul analizei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu reprezintă o motivare contradictorie împrejurarea că instanţa de fond, deşi a constatat că pârâtul FGA s-a raportat la un criteriu obiectiv şi rezonabil, Ghidul FPVS, a considerat că, date fiind suferinţele psihice de durată survenite, se impune majorarea cuantumului daunelor morale.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate a soluţiei de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri în sumă de 100.000 RON daune morale, incluzând partea acordată de FGA, pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Astfel, s-a reţinut şi în raport şi de declaraţia testimonială administrată, şi de jurnalul reclamantei, intensitatea suferinţei psihice, a durerii resimţite.

Instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii) pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect, ţinând seama în evaluarea gravităţii suferinţei produse de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate, a stabilit cuantumul daunelor morale.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, Înalta Curte, în cadrul motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurentă.

Este lipsită de suport şi afirmaţia recurentei -reclamante în sensul că prima instanţă nu a ţinut cont de practica judiciară în materie, întrucât acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudenţa relevanţă în materia despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, aşadar, să ţină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate şi de principiul acoperirii integrale a acestuia, prin analizarea situaţiei specifice a acesteia, jurisprudenţa fiind una de speţă, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept, pentru a fi aplicat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1003 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2022 .