Admissibility of constitutional challenge to fixed stamp duty on recusal requests for disproportionate burden on access to justice

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

În cadrul dosarului civil nr x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Pitesti, petentul A., în calitate de recurent-reclamant, a solicitat recuzarea domnului judecător B., preşedinte al completului de judecată C1.

În cadrul cererii de recuzare petentul a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 9 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a domnului judecător B., în calitate de membru al completului de judecată C1 (recurs), formulată de petentul A..

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. (a) şi lit. (b) din O.U.G. nr. 80/2013.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând casarea în tot a încheierii şi dispunerea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. (a) şi lit. (b) din O.U.G. nr. 80/2013.

În motivarea cererii s-a arătat că au fost încălcate normele de drept material (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), respectiv cele prevăzute de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., prin nepunerea excepţiei în discuţia părţilor, precum şi cele prevăzute de art. 159 din C. proc. civ. şi art. 240 din C. proc. civ., care impun judecarea excepţiilor în şedinţă publică, spre deosebire de cererea de recuzare, care se judecă în şedinţa de Camera de Consiliu.

A susţinut recurentul – reclamant netemeinicia soluţiei pronunţate, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate încălcând liberul acces la justiţie al justiţiabilului şi, în raport de cuantumul ridicat al taxei de timbru de 100 de RON, disproporţionat cu taxa judiciară cerută pentru cererea de chemare în judecată.

Au fost incălcate astfel dispoziţiile art. 21 din Constituţia României.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate:

Prealabil analizei motivelor de casare, Înalta Curte reţine că obiectul prezentului recurs vizează soluţia primei instanţe privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013, formulate în faţa completului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, iar nu şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., apreciată ca vizând soluţionarea fondului cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În limitele motivului de casare invocat de parte, Înalta Curte are de analizat modalitatea de aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalilatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalilatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În cauză, sunt îndeplinite aceste cerinţe, respectiv, dispoziţiile invocate au legătură cu obiectul cauzei, fiind invocate în cadrul soluţionării cererii de recuzare, cu referire la cuantumul taxei de timbru aferent unei cereri de recuzare, sau a unei cereri de strămutare, disproporţionat, în raport de taxa de timbru datorată pentru introducerea cererii de chemare în judecată şi care, în accepţiunea recurentului reclamant, sunt de natură a restricţiona liberul acces al părţii la justiţie, precum şi de a încălca dreptului la apărare.

De asemenea, excepţia vizează dispoziţii legale în vigoare, şi în legătură cu care Curtea Constituţională nu a pronunţat o decizie prin care să fi constatat anterior neconstituţionalilatea textului vizat de recurentă.

În ceea ce priveşte legătura dintre excepţia invocată şi cauza dedusă judecăţii, se apreciază că, din punct de vedere al condiţiei de admisibilitate care trebuie îndeplinită pentru ca instanţa să poată sesiza Curtea Constituţională, legea, ordonanţa sau dispoziţiile din acestea trebuie să aibă legătură cu soluţionarea litigiului, condiţie care este îndeplinită. Împrejurarea reţinută de prima instanţă cu privire la achitarea de către parte, în avans, a taxei judiciare de timbru, nu poate constitui un motiv pentru limitarea accesului părţii la jurisdicţia constituţională, în ipoteza în care aceasta se conformează dispoziţiei legale apreciate ca fiind în contradicţie cu Constituţia României.

În referire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta, Înalta Curte opinează asupra caracterului său nefondat, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 266 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 iulie 2019, paragrafele 20 şi 25, sau Decizia nr. 553 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 15), formularea unei cereri de recuzare reprezentând o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare şi persoana a cărei recuzare se cere, iar taxa judiciară de timbru se plăteşte distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces. Nu se poate reţine un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de RON, care nu este de natură să afecteze justiţiabilul din punct de vedere financiar, astfel că nu pot fi primite criticile referitoare la restricţionarea accesului la justiţie prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justiţiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.

Pentru considerentele arătate, constatând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)–(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte încheierea atacată, şi, în rejudecare, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii recurate, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de recuzare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând:

Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.