Competence conflict resolved in favor of Bucharest court for private water utility classified as assimilated public authority

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene anularea Raportului de neconformitate nr. x/12.05.2021 emis de pârât, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1989 din data de 11 noiembrie 2021 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare. În raport cu specificul activităţii respective, Legea nr. 554/2004 o asimilează unei autorităţi publice şi nu unei persoane juridice de drept privat, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din actul normativ precizat şi competenţa instanţei de la sediul pârâtului.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1391 din data de 16 martie 2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, în interpretarea aceloraşi dispoziţii care reglementează competenţa teritorială, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că operatorul regional S.C. A. nu are statut de utilitate publică, nicio prevedere din Legea nr. 51/2006 neconferindu-i un astfel de statut, ci doar asociaţiilor de dezvoltare intercomunitare.

Totodată, în privinţa prestării serviciului public în regim de putere publică, s-a concluzionat că atributul unei entităţi de a presta un seriviciu public, nu atribuie automat prerogativa exercitării puterii publice.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Raportul de neconformitate nr. x/12.05.2021 emis de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene .

În fapt, între ministerul pârât, în calitate de Autoritate de Management pentru programul Operaţional Infrastructură Mare (AM POIM) şi reclamantă, în calitate de beneficiar sau entitate contractantă, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/31.08.2018 având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea Proiectului denumit generic "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată în aria de operare a S.C. A. Constanta în perioada 2014-2020".

Pârâtul a desfăşurat o activitate de verificare procedurală şi tehnică asupra modului în care a fost atribuit contractul de lucrări nr. x din 04.02.2021, iar prin raportul de neconformitate nr. x din 12.05.2021 s-a constatat o abatere de la legislaţia privind achiziţiile sectoriale, constând în introducerea în caietul de sarcini a unor cerinţe specifice ofertelor tehnice de natură să restrângă participarea operatorilor economici la această procedură de achiziţie publică, nefiind respectate prevederile art. 60 alin. (2) din Directiva UE nr. 25/2014, respectiv art. 165 alin. (6) din legea nr. 99/2016.

Aşadar, cauza dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu rezultat din utilizarea fondurilor europene, materie reglementată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantei de persoană juridică de drept privat sau persoană juridică asimilată unei autorităţi publice, vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, are în vedere Înalta Curte şi considerentele reţinute de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 28/2017. Astfel, într-o speţă privind recunoaşterea în favoarea reclamantei - societate comercială pe acţiuni şi titulară a contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul Tulcea - a excepţiei acordate instituţiilor publice de la regula constituirii de garanţii potrivit O.U.G. nr. 29/2011, Inalta Curte a reţinut că "52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noţiunea de autoritate publică asimilată şi a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă şi canalizare, deoarece acesta poate acţiona atât în calitate de persoană juridică civilă, cât şi în calitate de persoană de drept administrativ. 53. Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă şi canalizare constituit în societate pe acţiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deşi se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004."

Or, văzând aceste considerente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă, constată, în raport de obiectul litigiului - anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare a autorităţii de management în implementarea unui proiect de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată, că reclamanta are în speţă calitatea de autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv prestarea unui serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamanta din cauză are calitatea de instituţie publică asimilată, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică asimilată are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.