Complaint for delay rejected where challenge to evidentiary procedure does not constitute failure to perform ex officio procedural acts under Art. 522 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 6 august 2021, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia II-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect anulare act administrativ, privind pe reclamanta A., pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi pe intervenientul B..

La 4 aprilie 2023 reclamanta a formulat contestaţie la tergiversare în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.

A arătat contestatoarea că, în cadrul dosarului nr. x/2021, a solicitat anularea Hotărârii CSM nr. 1552/18.12.2020, invocând şi excepţia de nelegalitate a acestei hotărâri, precum şi a Hotărârii CSM nr. 1551/18.12.2020, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 416/2011.

A menţionat contestatoarea că are calitatea de terţ faţă de actele contestate, astfel că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A susţinut contestatoarea că, pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa a refuzat să facă aplicarea acestor dispoziţii legale, iar la ultimul termen de judecată, 07.03.2023, a încuviinţat parţial cererea în probaţiune, deşi era obligată din oficiu să dispună ataşarea întregii documentaţii, astfel cum a fost solicitată.

Totodată, în opinia contestatoarei, instanţa a cenzurat dosarul administrativ şi documentaţia aferentă, manifestând o părtinire vădită faţă de pârât, chiar în situaţia în care legea impune din oficiu îndeplinirea unei obligaţii procesuale.

A susţinut contestatoarea că motivul prevăzut la art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. priveşte în exclusivitate propria conduită a instanţei, indiferent de conduita în proces sau în legătură cu procesul a celorlalţi participanţi.

A apreciat contestatoarea că instanţa nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care îi impun o anumită conduită prevăzută de lege, iar dispoziţiile invocate permit formularea contestaţiei în această situaţie.

A concluzionat contestatoarea că instanţa încalcă dreptul la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, motiv pentru care a solicitat luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin solicitarea ataşării întregului dosar administrativ aferent celor două hotărâri contestate, fără a se cenzura conţinutul acestui dosar.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Ulterior, contestaţia a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 13 aprilie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Examinând contestaţia de faţă, în raport de susţinerile contestatoarei şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Potrivit art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată, iar potrivit art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.: "(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, cu aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Înalta Curte reţine că prin cererea formulată, contestatoarea invocă dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., arătând că instanţa încalcă dreptul la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, motiv pentru care solicită luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin solicitarea ataşării întregului dosar administrativ aferent celor două hotărâri contestate, fără a se cenzura conţinutul acestui dosar.

A mai susţinut contestatoarea că, pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa a refuzat să facă aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, respectiv art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar la ultimul termen de judecată, 07.03.2023, a încuviinţat parţial cererea în probaţiune, deşi era obligată din oficiu să dispună ataşarea întregii documentaţii, astfel cum a fost solicitată. Totodată, în opinia contestatoarei, instanţa a cenzurat dosarul administrativ şi documentaţia aferentă, manifestând o părtinire vădită faţă de pârât, chiar în situaţia în care legea impune din oficiu îndeplinirea unei obligaţii procesuale.

Analizând motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii sale, Înalta Curte apreciază că acestea nu se încadrează în ipoteza normei legale conţinute de art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât nemulţumirile exprimate de contestatoare pot face obiectul unei eventuale căi de atac.

Contestatoarea poate valorifica aceste împrejurări într-un alt cadru procesual, nu pe calea contestaţiei la tergiversare, nefiind posibil ca printr-un astfel de mijloc procesual instanţa să aprecieze asupra unor chestiuni care ar determina o imixtiune nepermisă în activitatea de judecată a unui complet – legal învestit şi competent să judece un dosar.

Aplicabilitatea art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. este condiţionată de existenţa unei încălcări de către instanţă a obligaţiei de soluţionare a cauzei într-un termen optim şi previzibil. Însă, nu orice încălcare a acestei obligaţii atrage incidenţa textului, ci doar cea decurgând din "[…] neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului ."

Cum s-a arătat anterior, contestatoarea invocă faptul că îi este încalcat dreptul la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, motiv pentru care solicită luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin solicitarea ataşării întregului dosar administrativ aferent celor două hotărâri contestate, fără a se cenzura conţinutul acestui dosar.

Or, aşa cum deja s-a reţinut, criticile contestatoarei privesc chestiuni rezervate de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. exclusiv controlului instanţei de recurs, în cadrul unei eventuale căi de atac formulate de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia la tergiversare formulată de contestatoarea A. în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, secţia II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia la tergiversare formulată de contestatoarea A. în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, secţia II-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.