Labor jurisdiction prevails: reinstatement and salary claims by tenured teachers remitted to Bucharest Tribunal.

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub numărul x/2022 la data de 08.07.2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti ISMB, obligarea la plata drepturilor băneşti restante şi reîncadrarea reclamantei ca profesor titular geografie în muncă conform DCC nr. 397/01.10.2023 şi DCC nr. 106/2014, plata de daune materiale şi morale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 6805 din data de 1 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au formulat mai multe capete de cerere principale care se află în strânsă legătură chiar dacă au cauze diferite. A avut în vedere tribunalul faptul că s-a formulat şi un capăt de cerere privind emiterea unui act normativ de către Guvernul României, care face parte din categoria autorităţilor publice centrale, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Codul de procedură şi a apreciat că este competentă curtea de apel.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 333 din data de 22 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că în speţă este vorba despre raporturi de dreptul muncii, iar capătul de cerere privind obligarea Guvernului la emiterea unui act normativ de modificare a Legii nr. 1/2011 nu este un capăt de cerere principal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat obligarea la plata drepturilor băneşti restante şi reîncadrarea reclamantei ca profesor titular geografie în muncă conform DCC nr. 397/01.10.2023 şi DCC nr. 106/2014, plata de daune materiale şi morale.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, 8, 16 şi 18 din Legea nr. 554/2004, rezultă că materia contenciosului administrativ este incidentă în măsura în care sunt supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate.

În cauza de faţă, acţiunea cu care a fost sesizată prima instanţă (tribunalul) nu supune judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat).

Conform art. 266 din Codul Muncii "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conflictul de muncă priveşte pe angajaţi şi pe angajatori, indiferent că este în discuţie un conflict colectiv sau individual de muncă, cu deosebirea că acesta din urmă are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Totodată, potrivit art. 254 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, în unităţile de învăţământ sau în consorţiile şcolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condiţiile legii.

Având în vedere că încadrarea/angajarea personalului didactic se face cu contract individual de muncă, conform art. 254 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cererea de chemare în judecată având ca obiect reîncadrarea, plata salariilor neîncasate şi despăgubiri priveşte un conflict de muncă în sensul definit de art. 266 din Legea nr. 53/2003.

Cu privire la solicitarea privind obligarea Guvernului României de a emite un act normativ de modificare a Legii nr. 1/2011, potrivit precizărilor depuse de reclamanţi la 21.11.2022, acesta nu este un capăt de cerere principal pentru a fi aplicabile prevederile art. 99 din C. proc. civ.

Prin urmare, incidente în cauză sunt dispoziţiile cuprinse în art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, care, în privinţa acestor raporturi juridice, conferă prerogativa de soluţionare a cauzelor tribunalelor - secţiilor/completurilor specializate în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.