Inadmissibility of tax revision petition based on conflicting criminal judgments lacking identity of object and cause

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27.07.2017 în dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, solicitând:

- în principal, anularea integrală a deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timişoara şi a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016 a AJFP Hunedoara, ca urmare a valorificării argumentelor de natură procedurală, iar în subsidiar, anularea în parte a deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timişoara şi a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016, astfel:

a) anularea primei liniuţe din dispozitivul deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 659/26.04.2017 şi obligarea DGRFP Timişoara la soluţionarea contestaţiei fiscale pentru suma totală de 466.313 RON,

b) anularea celei de-a doua liniuţe din dispozitivul deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 659/26.04.2017 şi anularea în parte a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016, pentru suma totală de 122.990 RON şi

- obligarea pârâtelor în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 680/20 septembrie 2018, Tribunalul Arad a admis acţiunea disjunsă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, a anulat în parte Decizia nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timişoara, cu privire la soluţia de respingere parţială a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.10.2016 a AJFP Hunedoara;- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/21.10.2016 a AJFP Hunedoara pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 122.990 RON, reprezentând impozit pe profit-35.207 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente - 12.286 RON, penalităţi de întârziere - 5719 RON, TVA 45.805 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente-16.514 RON, penalităţi de întârziere aferente - 7459 RON şi, totodată, a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 24.150 RON cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal pârâtele recurente Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Direcţia Generale Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

Prin decizia civilă nr. 260/28.02.2019, pronunţată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscala a admis recursurile formulate de pârâtele Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 680/20 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 756/07.10.2020, pronunţată în dosar nr. x/2017, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 659/26.04.2017 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/21.10.2016, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara pentru obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 35.207 RON, reprezentând impozit pe profit şi în sumă de 45.805 RON, reprezentând TVA, cu dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente şi a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 35.917,25 RON, cheltuieli de judecată parţiale.

2. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Prin decizia civilă nr. 714 pronunţată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursurilor referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată şi a respins recursurile declarate de reclamanta recurentă S.C. A. S.R.L. şi pârâtele recurente Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 756/07.10.2020, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civilă nr. 714 pronunţată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală, iar, procedând la o nouă judecată, solicită instanţei să dispună admiterea recursului formulat de aceasta şi să constate că decizia de impunere şi de soluţionare a contestaţiei sunt temeinic şi legal întocmite.

În motivare, arată că, prin respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Timişoara prin decizia atacată s-a dat eficienţă juridică sentinţei civile nr. 756/07.10.2020 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

Revizuenta învederează că hotărârea pe care o atacă încălca autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri care a fost pronunţate în faţa instanţei penale.

În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate formula revizuire atunci când în cauza exista două hotărâri potrivnice. Hotărârea pronunţata în primul dosar nr. x/2017 este potrivnică, faţă de două hotărâri pronunţate de instanţa penală în dosar x/2019 şi y/2019.

În acest sens, revizuenta precizează faptul că în cursul judecăţii în dosarul de contencios administrativ, a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantei să-şi precizeze acţiunea, respectiv de a preciza dacă continuă sau nu prezenta acţiune, raportat la faptul că sumele stabilite prin Decizia de impunere x/04.11/2016 emisă de AIF Hunedoara au fost achitate integral, acest aspect fiind folosit şi în dosarul penal nr. x/2013 (continuat ca 2099/108/2019 pe rolul Tribunalului Arad), în legătură cu B. S.R.L..

În faţa instanţei de contencios administrativ, a arătat faptul că suma din decizia mai sus menţionată a fost achitată în dosarul penal nr. x/2019, iar ca urmare a acestui fapt, reclamanta şi administratorul ei beneficiind de o clauză de nepedepsire.

A mai arătat că asupra aceloraşi facturi care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, prin rechizitoriul de trimitere în judecată a reclamantei şi a administratorul ei, aceste facturi au fost considerate ca fiind fictive de către instanţa penala şi s-a constatat că în cauza exista fapte de evaziune fiscala.

Totodată, a arătat şi a depus dovada cuantumului scutirilor de care a beneficiat reclamanta cu privire la sumele din Decizia de impunere x/04.11.2016 ca urmare a efectuării plăţii integrale a debitului stabilit în decizie. Însă, susţine revizuenta, niciunul dintre aceste demersuri nu a fost luat în considerare de Tribunalul Arad, fapt pentru care au fost invocate atât în recursul formulat de aceasta împotriva acestei sentinţe, cât şi în Concluziile scrise precum şi în Notele de şedinţă pentru termenul din data de 04.05.2021 depuse la Curtea de Apel Timişoara, unde au fost dezvoltate pe larg.

Menţionează faptul că dosarul penal nr. x/2019 în legătură cu S.C. C. S.R.L. a fost soluţionat definitiv prin decizia penală nr. 430/A/01.04.2021 în care, ca urmare a achitării prejudiciului, a beneficiat de legea penală mai favorabilă, dar reţinându-se că fapta săvârşită întruneşte tipicitatea obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Mai mult, acelaşi aspect este reţinut şi în dosarul penal nr. x/2019 în legătură cu S.C. D. S.R.L. unde, tot ca urmare a achitării debitului, a beneficiat de legea penală mai favorabilă consimţita definitiv prin decizia penala nr. 712/16.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar x/2019

Prin hotărârea instanţei de contencios administrativ pronunţata în acest dosar practic se lasă fără conţinut şi fără efect hotărârile penale pronunţate de instanţe penale prin care se reţine fără echivoc ca actele şi faptele numitului E. şi S.C. A. şi Protecţia S.R.L. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscala, dar aceste persoane beneficiază de cauza de nepedepsire ca urmare a achitării prejudiciului în întregime.

Or, susţine revizuenta, dacă instanţa de contencios dispune restituirea sumelor de bani achitate în procese penale practic lasă fără efecte hotărârile penale, ceea ce face ca hotărârea pronunţată în prezentul dosar să fie potrivnică faţă de celelalte două hotărâri penale.

Art. 28 alin. (1) C. proc. pen. prevede că: "(1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o."

Cu toate acestea, instanţa de contencios administrativ, pentru operaţiuni fictive constatate de instanţe penale prin hotărâri definitive, ignorând hotărârile penale şi autoritatea de lucru judecat, dă drept de deducere societăţii comerciale, decizia civilă nr. 714/18.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017* este potrivnică faţă de hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019 şi în dosar nr. x/2019.

Astfel, în condiţiile în care reclamanta a achitat integral debitul stabilit în decizia de impunere, inclusiv prin scutiri şi eşalonări, aceasta pe de o parte a beneficiat de dreptul de nepedepsire şi a beneficiat de aplicarea legii mai favorabile, prin aplicarea unei amenzi administrative în primul caz şi prin aplicarea unei amenzi penale în al doilea caz tocmai datorită plăţii efectuate şi nu de aplicarea unei pedepse privative de libertate, iar pe de altă parte i se dă dreptul de a i se restitui sumele achitate în condiţiile mai sus menţionate, aspect care nu poate fi primit fiind contradictoriu şi excluzându-se reciproc.

Este imposibil de pus în aplicarea hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ prin care s-a dispus restituirea sumelor achitate de S.C. A. şi Protecţia S.R.L. în condiţiile în care există două hotărâri penale care consimţesc definitiv faptul că societatea a comis fapte de evaziune fiscală, dar sunt nepedepsite cu închisoarea întrucât a fost achitate sumele şi reparat prejudiciul. În situaţia în care se restituie sumele achitate de societatea comerciala considera ca hotărârile penale sunt lăsate fără conţinut şi reclamanta a beneficiat de o cauza de nepedepsire care nu exista.

Ori se plăteşte suma datorată şi beneficiezi de facilităţile legale care decurg din această situaţie, ori soliciţi restituirea sumelor datorate, cu consecinţa de a nu fi luate în considerare plăţile de care a beneficiat la aplicarea legii mai favorabile şi se aplică pedeapsa cu închisoarea.

Prin urmare, contrar susţinerii curţii, revizuenta consideră că nu se poate da drept de deducere pentru operaţiuni fictive constatate ca infracţiune de evaziune fiscală de către o instanţă de judecată, aşa cum este în speţa de faţă.

De asemenea, în cazul prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, se acordă o facilitate doar dacă se achită prejudiciul. Or, nu se poate considera că prejudiciul este achitat din moment ce în acest dosar se solicită tocmai restituirea sumei achitate în procesul penal, fiind nelegal şi inexplicabil ca pentru operaţiuni fictive constatate prin hotărâri judecătoreşti definitive să se solicite şi să se acorde drept de deducere a TVA-ului sau a altor categorii de impozite.

În drept, s-au invocat prevederile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi celelalte acte normative indicate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care solicită instanţa de judecată să dispună:

1. în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a AJFP Arad şi anularea cererii de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitatea de reprezentant;

2. în subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi în consecinţă respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

3. în terţiar, respingerea ca nefondată a cererii de revizuire;

4. în oricare dintre ipoteze, obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers.

În apărare, cu prioritate, înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii de reprezentant a AJFP Arad în raport de DGRFP Timişoara, deoarece a dosarul cauzei nu se regăseşte dovada mandatului acordat de către DGRFP Timişoara în acest sens.

Mai mult, AJFP Arad nu are calitate procesuală de sine stătătoare în cadrul dosarului iniţial, identificat prin nr. 4879/108/2017*, care a condus la prezenta revizuire.

Astfel, potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, reprezentarea putând fi legală, convenţională sau judiciară. Prin aplicarea art. 82 alin. (1) C. proc. civ., se impune anularea cererii de revizuire ca fiind formulată de o persoană care nu a făcut dovada calităţii de reprezentant.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire şi la caracterul nefondat al cererii de revizuire, arată că, prin cererea de revizuire formulată, organul fiscal invocă faptul că pe latură penală, în dosarele nr. x/2019, respectiv 2784/108/2019 s-a constatat vinovăţia domnului E. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în calitatea sa de administrator al 3 societăţii A. S.R.L., fiind pronunţate soluţii de încetare a procesului penal datorită plăţii prejudiciului, soluţii pe care le consideră contradictorii cu hotărârile pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2017 în cadrul căruia au fost anulate anumite obligaţii fiscale.

Consideră incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pentru admisibilitatea motivului de revizuire invocat, bazat pe existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat este necesară realizarea următoarelor condiţii în mod cumulativ: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin acestea nu se evocă fondul cauzei, pronunţate în dosare diferite, să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau ca aceasta să nu fi fost discutată.

Or, susţine intimata, după cum a arătat în mod repetat în faţa instanţei de fond, respectiv în faţa instanţei de recurs, între latura fiscală, obiect al dosarului nr. x/2017 şi între latura penală circumscrisă dosarelor nr. x/2019 şi y/2019 nu există identitate de obiect şi de cauză.

Litigiile au fost generate într-adevăr de emiterea Deciziei de impune F-HD nr. 307/21.10.2016. Cu toate acestea, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 659/26.04.2017, DGRFP Timişoara însăşi a delimitat clar cele două laturi - latura fiscală şi latura penală.

Astfel, în raport de obligaţiile fiscale obiect al dosarului nr. x/2017 - dosarul fiscal, unde s-a formulat revizuirea, în cuantum de 35.207 RON - impozit pe profit, 45.805 RON - TVA şi accesoriile aferente acestora, generate în legătură cu achiziţiile de piese de schimb auto şi serviciile de reparaţie, DGRFP Timişoara a respins contestaţia fiscală ca neîntemeiată. Acest fapt înseamnă că obligaţiile fiscale în cauză nu au legătură cu faptele investigate în cadrul dosarelor penale.

În schimb, în raport de obligaţiile fiscale în sumă de 112.654 RON - impozit pe profit, 168.980 RON -TVA şi accesoriile acestora, generate de operaţiunile subscrisei în raport de partenerii D. S.R.L. şi C. S.R.L., organul fiscal a apreciat că nu se poate pronunţa deoarece soluţia depinde de rezolvarea ce va fi dată pe latură penală în raport de dosarul penal x/2013, respectiv dosarul penal nr. x/2016, suspendând soluţionarea contestaţiei.

Organul fiscal care solicită acum suspendarea cauzei s-a pronunţat deja în sensul că doar obligaţiile fiscale aferente tranzacţiilor desfăşurate cu D. S.R.L. şi C. S.R.L. sunt legate de dosarele penale menţionate.

Ulterior, cele două dosare de urmărire penală au primit numerele de înregistrare referite în cererea de revizuire nr. x/2019 şi y/2019. Dacă organul fiscal ar fi apreciat cu adevărat că există o legătură între obligaţiile fiscale obiect al prezentului litigiu şi latura penală, ar fi suspendat soluţionarea contestaţiei şi în raport de acestea.

Mai mult, învederează intimata, este contrar logicii faptul că legătura dintre cele două dosare se invocă doar la momentul finalizării celui de al doilea ciclu procesual. Dacă aceasta ar fi existat, organul fiscal ar fi invocat-o cu siguranţă încă din anul 2017, momentul demarării litigiului.

Obiect al dosarului x/2017 îl constituie exclusiv anularea obligaţiilor fiscale în raport de care contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată - impozit pe profit în cuantum de 35.207 RON. TVA - 45.805 RON şi accesoriile aferente acestora în raport de care nu s-a formulat o sesizare penală. Obligaţii fiscale ce sunt rezultatul considerării ca nedeductibile a cheltuielilor cu achiziţiile pieselor de schimb auto şi servicii de reparaţii, respectiv a refuzului deducerii TVA aferent.

În cadrul dosarului penal nr. x/2013, transformat în dosarul nr. x/2019 se discută săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală exclusiv din perspectiva relaţiei cu D. S.R.L. şi doar în raport de acestea s-a dispus soluţionarea contestaţiei.

Astfel, doar cu privire la aceste operaţiuni planează suspiciunea de a fi fictive, prejudiciul cauzat fiind de 4 258.736 RON - TVA şi impozit pe profit, după cum rezultă şi din constituirea de parte civilă a ANAF.

De asemenea, din rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2016, transformat în 2784/108/2019 reiese cu certitudine că faptele cercetate se referă doar la relaţia comercială existentă între intimata şi C. S.R.L., neexistând o legătură sau o identitate de obiect între dosarele x/2019, y/2019 şi dosarul nr. x/2017, obligaţiile fiscale fiind evident diferite.

Astfel, cele trei dosare nu au acelaşi obiect, respectiv nu au aceeaşi cauză şi în niciun moment nu s-a criticat realitatea operaţiunilor de achiziţii de piese auto şi servicii de reparaţie care au generat obligaţiile fiscale suplimentare, ci s-au imputat doar vicii ale documentelor justificative, respectiv faptul că bunurile nu sunt individualizate în mod expres în cadrul bonurilor fiscale şi a facturilor fiscale.

Sesizarea penată nr. 5569/8.12.2016, formulată ca urmare a inspecţiei fiscale împotriva numitului E. şi a societăţii A. S.R.L. vizează exclusiv relaţia cu D. S.R.L. şi C. S.R.L..

Nu există nicio legătură între obligaţiile fiscale obiect al dosarului x/2017 şi dosarele penale referite de organul fiscal şi, în acest context cererea de revizuire este doar un abuz de drept procesual, bazat pe afirmaţii false. Hotărârile pronunţate în toate cele trei dosare vizează obligaţii fiscale distincte.

Aşadar, cererea de revizuire se impune a fi respinsă ca inadmisibilă din perspectiva lipsei de identităţi a obiectului dosarelor în care au fost pronunţate hotărârile.

Lipsind identitatea de obiect între cauze nu putem fi în prezenta unei încălcări a autorităţii de lucru judecat, încălcare ce reprezintă o condiţie impusă de art. 509 alin. (11) pct. 8 C. proc. civ., condiţie neîndeplinită.

Hotărârea de anulare a obligaţiilor fiscale în sumă de 35.207 RON impozit pe profit şi 45.805 RON TVA nu este contradictorie cu hotărârile pronunţate pe latură penală şi nu conduce la o imposibilitate de punere în aplicare, dosarele vizând obligaţii fiscale distincte, astfel că nu există hotărâri potrivnice.

Faptul că debitele fiscale aferente dosarului nr. x/2017 în valoare de 35.207 RON impozit pe profit şi 45.805 RON TVA au fost achitate prin acelaşi ordin de plată cu obligaţiile fiscale ce reprezintă prejudiciu în dosarul penal este irelevant.

Intimata reaminteşte că această plată a fost făcută integral exclusiv pentru a putea beneficia de prevederile O.G. nr. 6/2019. Dacă s-ar fi limitat la plata exclusivă a obligaţiilor din dosarul penal şi nu ar fi procedat la plata integrală a obligaţiilor fiscale restante la data de 31.12.2018, în temeiul art. 24 din O.G. nr. 6/2019, nu ar fi putut beneficia de anularea obligaţiilor fiscale accesorii. Mai mult, hotărârile pronunţate în dosarul x/2017 au şi fost puse în executare, organul fiscal procedând la restituirea sumelor de 35.207 RON impozit pe profit şi 45.805 RON TVA, sens în care a fost emisă Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 17757/5.07.2021 a AJFP Arad.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a AJFP Arad invocată de intimată, respectiv de anulare a cererii de revizuire fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Totodată, revizuenta solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimata în cauză.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1125 din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 714/18/05/2021 pronunţată de Curta de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii S.C. A. S.R.L. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înaintat şi înregistrat la data de 20 octombrie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 509-513 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În speţă, D.G.R.F.P. Timişoara prin A.J.F.P. Arad a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 714 din 18 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând contradicţia acesteia cu sentinţele penale pronunţate în dosarele nr. x/2019 şi y/2019

Prin decizia nr. 714 pronunţată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 756/07.10.2020, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

Prin cererea formulată în dosarul de fond nr. x/2017, pârâta (revizuenta din prezenta cauză) a precizat că există autoritate de lucru judecat şi a adus la cunoştinţă Curţii de Apel de existenţa sentinţelor penale pronunţate în dosarele nr. x/2019 şi y/2019

Curtea de Apel Timişoara prin decizia nr. 714 pronunţată în data de 18 mai 2021 a reţinut că, "deşi litigiile din prezentul dosar şi din dosarul nr. x/2019 au fost generate, într-adevăr, de emiterea Deciziei de impune F-HD nr. 307/21.10.2016, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 659/26.04.2017, D.G.R.F.P. Timişoara însăşi a delimitat clar cele două cauze.

Astfel, în raport de obligaţiile fiscale obiect al prezentului litigiu în cuantum de 35.207 RON (Impozit pe profit) şi 45.805 RON (T.V.A.) şi accesoriile aferente acestora, generate în legătură cu achiziţiile de piese de schimb auto şi serviciile de reparaţie, D.G.R.F.P. Timişoara a respins contestaţia fiscală ca neîntemeiată. Acest fapt înseamnă că obligaţiile fiscale în cauză nu au legătură cu faptele investigate în cadrul dosarelor penale."

S-a mai reţinut că "În cadrul dosarului penal nr. x/2013, transformat în dosarul nr. x/2019, se discută săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală exclusiv din perspectiva relaţiei cu D. S.R.L. şi doar în raport de acestea s-a dispus soluţionarea contestaţiei. Astfel, doar cu privire la aceste operaţiuni planează suspiciunea de a fi fictive, prejudiciul cauzat fiind de 258.736 RON - TVA şi Impozit pe profit, după cum rezultă şi din constituirea de parte civilă a ANAF."

Înalta Curte apreciază că instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni judecată de către instanţa în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate. În realitate, D.G.R.F.P. Timişoara prin A.J.F.P. Arad tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu faptele pe care se întemeiază.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată se reţin următoarele:.

Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada cheltuielilor de judecată efectuate în faza revizuirii.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 452 din C. proc. civ., va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de D.G.R.F.P. Timişoara prin A.J.F.P. Arad împotriva deciziei civile nr. 714 din 18 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.