Judicial suspension pending constitutional review of pension benefit prohibitions under fiscal emergency ordinances

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în data de 3.01.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a solicitat obligarea acestuia la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate, respectiv luna mai 2016.

Prin sentinţa nr. 410 din 11 octombrie 2019, Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

Împotriva acestei sentinţei nr. 410 din 11 octombrie 2019 a Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, care la data de 26 februarie 2020 a constatat că au devenit incidente prev. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât pe rolul Curţii Constituţionale a României a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 114/2018 şi că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate din dosarul nr. x/2019 reprezintă o chestiune prejudiciară soluţionării cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea pronunţată în data de 26 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea; în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 410 din 11 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, intimat fiind pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, înregistrată pe rolul Curţii sub nr. de dosar nr. x/2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţată în data de 26 februarie 2020 de Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.

Apreciază că suspendarea judecării cauzei este neîntemeiată din următoarele considerente:

Conform art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: l. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Dosarul cu nr. x/2019 are ca obiect cererea de recurs formulată de A. împotriva sentinţei nr. 410/11.10.2019, prin care Tribunalul Botoşani a respins excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată ca fiind nefondată, fiind solicitată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, obligarea instituţiei pârâte la plata ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. II, Secţiunea a 3-a din Legea 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Arătă că o acţiune identică a recurentului din acest dosar formulată în dosarul x/2017 a fost soluţionată de către secţia civilă a Tribunalului Botoşani în sensul admiterii acesteia şi obligării inspectoratului la plata drepturilor solicitate, hotărârea fiind executorie de drept, astfel încât la momentul de faţă recurentul se află în posesia sumelor plătite cu titlu de salarii compensatorii, conform art. 20 alin. (1)şi (2) din Anexa VII, Cap. II, Secţiunea a 3-a din legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Faţă de împrejurarea că judecata din dosarul x/2019 a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 ce face obiectul dosarului nr. x/2019 ai Curţii Constituţionale, arătă că potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 "În perioada 2019 - 2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

Anterior, aceeaşi dispoziţie, corespunzătoare însă anului 2018, a fost prevăzută de art. 1 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017 " În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori Ia trecerea în rezervă."

Cu privire la această din urmă dispoziţie, cu acelaşi conţinut precum cea faţă de care se află în curs de soluţionare o excepţie de neconstituţionalitate a art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, privind perioada 2019/2021, excepţie care a constituit şi temei de suspendare a judecăţii în dosarul x/2019, Curtea Constituţională a României a pronunţat Decizia nr. 198/26.05.2020 prin care a constatat constituţionalitatea.

Având în vede această situaţie, apreciază că soluţia Curţii Constituţionale este previzibilă în condiţiile în care un text de lege cu conţinut identic dar cu aplicabilitate într-un alt an calendaristic a fost declarat constituţional, condiţii în care temeiul legal reprezentat de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu mai poate fi reţinut nici în prezenta cauză. Faţă de data pronunţării Încheierii recurate, respectiv 26.02.2020, când temeiul reprezentat de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. subzista, apreciază că după data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 198/26.05.2020 acest temei nu mai subzistă.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cauza de faţă motivele invocate în recurs nu sunt incidente, soluţia instanţei cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului.

Astfel, recurentul-pârât a supus controlului de legalitate încheierea pronunţată în data de 26 februarie 2021 de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii Constituţionale .

Curtea de apel a reţinut că soluţia din prezenta cauză depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2019, având în vedere că instanţa constituţională se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situaţia de fapt.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este şi el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Astfel, prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a solicitat obligarea instituţiei la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate, respectiv luna mai 2016.

Din analiza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda: "1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"

În cauza de faţă, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat - plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate, respectiv luna mai 2016.

Prin sentinţa recurată prima instanţă a reţinut, cu relevanţă asupra măsurii suspendării, în esenţă, că " O.U.G. nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, prevede expres, la art. 1 alin. (3), că art. 1 alin. (3) - (5), art. 2 - 4, art. 5 alin. (2) - (4) şi art. 6 - 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017 .

Art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016, aflat printre cele la care se referă O.U.G. nr. 9/2017, dispunea în sensul că în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Ulterior O.U.G. nr. 9/2017, s-au publicat O.U.G. nr. 90/2017 şi O.U.G. nr. 114/2018 conţinând dispoziţii similare, cu aplicare în perioada 2018-2021.

Instanţa de fond a apreciat că aceste acte normative nu sunt apte a permite supravieţuirea drepturilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 284/2010, pentru persoanele care au întrunit condiţiile încasării ajutoarelor/indemnizaţiilor înainte de abrogarea legii-cadru. Astfel, dincolo de împrejurarea că art. 11 din O.U.G. nr. 90/2017 şi art. 41 din O.U.G. nr. 114/2018 au o formulare imperativă, în sensul neacordării de ajutoare/indemnizaţii la ieşirea la pensie/trecerea în rezervă (care poate fi interpretată în mod independent, ca expresie a voinţei legiuitorului de a nu acorda astfel de drepturi, fie ele prevăzute sau nu în alte acte normative), o susţinere contrară ar fi incompatibilă cu cele anterior expuse, anume cu concluzia că drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 284/2010 nu au avut niciodată conţinut concret, pierzând orice şansă la un atare conţinut, odată cu abrogarea legii menţionate."

Având în vedere şi că prin recursul exercitat de către recurentul-reclamant împotriva sentinţei de fond s-a susţinut, printre alte critici invocate, faptul că în mod eronat instanţa ar fi reţinut că dreptul de acordare a ajutoarelor la pensie recunoscut prin dispoziţiile art. 20 din Legea cadru nr. 284/2010 nu i se aplică, deşi iniţial aceste drepturi i-au fost acordate prin hotărâre judecătorească, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată concluzia Curţii de apel cu privire la faptul că pentru justa soluţionare a cauzei se impune suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii Constituţionale.

Cu privire la celelalte critici formulate în recurs referitoare la greşita aplicare a normelor de drept material, în sensul că soluţia din prezentul dosar nu ar depinde de soluţia ce ar putea fi pronunţată definitiv în dosarul nr. x/2019 de către Curtea Constituţională, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi primite deoarece nu au în vedere soluţia suspendării, ci sunt adevărate argumente de fond ce vizează fie soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019, fie soluţionarea dosarului în care s-a pronunţat încheierea de suspendare ce face obiectul prezentului recurs. Astfel, răspunsul la aceste argumente de fond ar implica o analiză care ar putea să conducă la o antepronunţare cu privire la anumite aspecte litigioase ce fac obiectul acestui dosar care se află în stadiul procesual al recursului la Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosar care se află aşadar încă pe rolul instanţelor judecătoreşti, nefiind soluţionate definitiv.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că este atributul instanţei de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale celorlalte părţi.

Instanţa constituţională prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 a stabilit că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti (şi nu numai) ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva încheierii din 26 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.