Appeal against refusal to revise final administrative ruling held inadmissible due to statutory finality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the revising company against the Court of Appeal's decision no. 105 of 4 November 2020, which had rejected as inadmissible the applicant's request for revision of a final appellate decision in an administrative-fiscal dispute with the financial supervisory authority. The company sought to overturn the prior final ruling based on newly discovered documents allegedly showing that the opposing party's legal counsel lacked valid representation, but the court held that the decision under appeal was definitive and not subject to recourse under Articles 457(1), 634(1)(1), and 483(1) of the Civil Procedure Code, as a judgment ruling on a revision of a decision issued in recourse is itself final and may not be challenged by a further appeal. The court upheld the principle of legality of appeal routes and affirmed the finality of the prior instances, dismissing the appeal entirely.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal against refusal to revise final administrative ruling held inadmissible due to statutory finality: 105 of 4 November 2020, which had rejected as inadmissible the applicant's request for revision of a final appellate decision in an administrative-fiscal dispute with the financial supervisory authority. The company sought to overturn the prior final ruling based on newly discovered documents allegedly showing that the opposing party's legal counsel lacked valid representation, but the court held that the decision under appeal was definitive and not subject to recourse under Articles 457(1), 634(1)(1), and 483(1) of the Civil Procedure Code, as a judgment ruling on a revision of a decision issued in recourse is itself final and may not be challenged by a further appeal. The court upheld the principle of legality of appeal routes and affirmed the finality of the prior instances, dismissing the appeal entirely.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible because the challenged decision was definitive and not subject to appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.: "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 12.04.2018, sub nr. x/2018, împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat, ca efect al admiterii cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1778/28.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, după cum urmează:
1. să se dispună anularea recursului ASF împotriva Hotărârii 6196/30.09.2015 a Tribunalului Bucureşti, hotărâre pronunţată în dosarul x/2015 ca neîndeplinind cerinţele imperative ale Art. 486, alin. (1), lit. e) şi alin. (2) din C. proc. civ., ce prevede că este lovită de nulitate cererea depusă şi nesemnată de parte sau de un reprezentant convenţional, în cazul de faţă, recursul ASF nefiind semnat de ASF ci de un avocat al B., care, la data de 2 februarie 2015, data înscrisă pe împuternicirea avocaţială folosită în recurs, în mod cert nu avea calitatea de reprezentant convenţional, aşa cum relevă înscrisul nou, în primul rând pentru că la acea dată nu exista un contract de asistentă juridică încheiat între ASF şi B. dat fiind că înscrisul nou descoperit atestă că data certă a contractului dintre ASF şi B. este 27 iulie 2015 şi în al doilea rând, întrucât contractul de asistenţă juridică nr. x/27 iulie 2015, nemenţionând în cuprinsul său numele avocaţilor acceptaţi de ASF, pentru reprezentare, astfel cum prevede imperativ Legea 51/1995 la Art. 6, Alin. 7 pentru societăţile profesionale cu răspundere limitată, cum este B., nu oferă calitatea de reprezentant avocatului din cadrul B. care a semnat recursul.
2. anularea cererii reconvenţionale semnate şi depuse prin avocat de la B. în acest dosar în data de 24 iulie 2015, fără ca avocaţii din cadrul societăţii să aibă calitatea de reprezentant convenţional al ASF, întrucât cererea nu a fost semnată de ASF (astfel cum prevede Art. 148, alin. (1) din C. proc. civ.) iar contractul de asistenţă juridică nr. x, încheiat între ASF şi B., are dată certă 27 iulie 2015, conform înregistrării din înscrisul nou ataşat prezentei cereri- Registrul Oficial de Evidenţă al Avocaţilor, devenind opozabil terţilor - în cazul de faţă instanţei de fond la data de 27 iulie 2015, aşadar la o dată ulterioară datei de 24 iulie 2015, când a fost depusă cererea reconvenţională în document comun cu întâmpinarea, ceea ce demonstrează evidenţa faptului că, în baza înscrisului nou, cererea reconvenţională a fost depusă şi semnată de o persoană din cadrul B. fără calitate de reprezentant al ASF la data de 24 iulie 2015.
În plus, nici contractul x din 27 iulie 2015 nu menţionează expres nici în cuprinsul său şi nici în actul adiţional care nefiind înscris în registrul de evidenţă al avocaţilor nu are dată certă, aşa cum în mod imperativ prevede Legea 51/1995, Art. 6 Alin. 7 pentru societăţile de avocatură SPARL, numele acelui avocat care a semnat cererea reconvenţională şi nici mandatul de a semna o astfel de cerere;
3. înlăturarea întâmpinării semnată şi documentele depuse prin avocat de B. în data de 24 iulie 2015, întrucât aşa cum atestă documentul nou descoperit, respectiv înscrisul nou - data certă a contractului 27 iulie 2015, la data de 24 iulie 2015 ASF era decăzută din termenul de a mai depune întâmpinare şi probe.
4. în rejudecarea recursului A. la Hotărârea 6196/30.09.2015 a Tribunalului Bucureşti, solicită admiterea recursului său, în integralitatea sa.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin decizia civilă nr. 105 pronunţată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de înscriere în fals în ce priveşte "contractul de asistenţă juridică serie x nr. x" şi "Act adiţional la contractul de asistenţă juridică"- exemplarele depuse în original la dosarul cauzei - ca neîntemeiată; a respins excepţia tardivităţii declaraţiei de înscriere în fals, ca neîntemeiată; a respins cererea de sesizare a Parchetului cu privire la procedura înscrierii în fals în ce priveşte împuternicirile avocaţiale şi contractul de asistenţă juridică seria x nr. x/2015 depus în copie la dosar fila x voi. I.; a sesizat Parchetul de pe lângă CAB cu privire la procedura înscrierii în fals în ce priveşte înscrisurile "Contract de asistenţă juridică serie x nr. x" şi "Act adiţional la contractul de asistenţă juridică"- exemplarele depuse în original la dosarul cauzei; a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimatei, în cererea de revizuire, ca neîntemeiată; a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, ca neîntemeiată; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire; a respins cererea de revizuire promovată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator C., împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Autoritatea De Supraveghere Financiară, ca inadmisibilă; a respins cererea de amendare a revizuentei, ca neîntemeiată; a dispus restituirea dosarului penal; a dispus coaserea la dosar a înscrisurilor aflate în volumul I, intitulate "Concluzii şi Notă de administrare probe în dosarul nr. x/2018" datat 18.04.2019, Anexei 1 şi Anexei 2 şi "Concluzii/Note scrise" datate 18.04.2019, total 6 file.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva decizia civilă nr. 105 pronunţată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentă A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu consecinţa păstrării doar a sesiszării legale a Parchetului referitoare la falsul contractelor de asistenţă juridică şi să se dispună rejudecarea cauzei.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, şi în subsidiar, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Cu titlul preliminar, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta-revizuentă a formulat un veritabil recurs, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţia României, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.
În raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1), raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că decizia nr. 105 pronunţată la 4 noiembrie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă.
Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Sub acest aspect Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 105 pronunţată în data de 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire promovată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator C., împotriva deciziei civile nr. 1778/28.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, pronunţată în recurs, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., chiar dispozitivul acestei decizii conţinând şi menţiunea că hotărârea este definitivă.
În cauză, recurenta – revizuentă A. S.R.L. a formulat recurs împotriva unei hotărâri date asupra unei cereri prin care a solicitat revizuirea unei decizii pronunţate în recurs, decizie care este definitivă.
Astfel, şi decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii este definitivă.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curţii de apel nu poate face obiectul unui recurs, având caracter definitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata şi va respinge ca inadmisibil recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 105 din 04 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.