Securitate worker status: restriction of fundamental rights via politically motivated surveillance and lack of state security justification

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 599 pronunţată în data de 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, având ca obiect "constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii-O.U.G. nr. 24/2008".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 599 pronunţată în data de 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond să se admită acţiunea în sensul constatării calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului A..

În partea introductivă a motivelor de recurs recurentul-reclamant a prezentat pe larg istoricul speţei, iar în susţinerea motivului de recurs invocat arată următoarele:

- prima instanţă a făcut în speţă o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În esenţă, prima instanţă a respins acţiunea C.N.S.A.S. considerând că doar prima condiţie a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi îndeplinită, nu însă şi cea de a două. Astfel instanţa a considerat că este îndeplinită condiţia ca pârâtul că ar fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989.

Prima instanţă, în mod greşit, a considerat că pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constare nr. x/08.11.2018 au fost masuri excesive, intruzive in viaţa privată şi neconstitutionale prin raportare la reglementările vremii in materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi, fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale.

Motivaţia politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost evidenţiată foarte clar la pct. B din nota de constatare, pe baza documentelor aflate în dosarul de urmărire informativă. Astfel, titularul dosarului, fost membru al unei organizaţii legionare, a fost urmărit informativ, prin acţiuni succesive, cu motivaţia că "în anul 1973 a fost descoperit ca autor al unor lucrări cu continut ostil. care au fost trimise la Unitatea Specială S, ...", iar "în anul 1987 a fost descoperit de Unitatea Specială <S> ca autor al unui mare număr de înscrisuri cu conţinut duşmănos şi de instigare, difuzate pe cale poştală unor persoane fizice şi juridice din Bucureşti şi provincie. În ziua de 09.10.1987, A.G. a fost prins în flagrant în momentul când intenţiona să introducă într-o cutie poştală din Calea x mai multe plicuri conţinând înscrisuri ostile./.../".

De asemenea, la momentul consemnării rezoluţiei pârâtului, domnul A.G. era semnalat de mijloacele T.O. (tehnică operativă, n.n.) că ".../nu a renunţat la ideea efectuării unei călătorii la fiul său (rămas ilegal în SUA) şi, mai mult ca atât, este instigat de soţia lui să ceară plecarea definitivă din ţară sau să rămână ilegal în străinătate, urmând apoi să îşi cheme şi ceilalţi membrii de familie." (dosar nr. x, f. x).

- titularul dosarului a fost urmărit de fosta Securitate pentru motive exclusiv politice - de sprijinire a regimului totalitar comunist şi fără nicio legătură cu securitatea naţională. De asemenea, sub titulatura de legionar, organele includeau adesea persoane care, în realitate, erau opozanţi ai regimului comunist, care îmbrăţişaseră doctrine politice democratice promovate de fostele partide politice în perioada antebelică.

De asemenea, atât la nivelul anului 1973, cât şi la în anul 1987 Securitatea intercepta prin intermediul serviciului SJ corespondenţa persoanei urmărite, fapt care demonstrează că persoana urmărită era un opozant al regimului totalitar, având o atitudine constant potrivnică regimului.

În acest context, rezoluţia redactată şi semnată olograf de către pârâtului privind dirijarea surselor nu are caracter echivoc şi nici caracter insuficient, astfel cum în mod greşit a reţinut prima instanţă în sentinţa recurată.

Încălcarea dreptului la viată privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului care a dispus dirijarea reţelei informative, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

De asemenea, este lipsit de importanta şi dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viată personală a celui urmărit.

Practica judiciară a arătat constant că nu are relevanţă dacă ofiţerul de Securitate a ordonat acţiunea abuzivă sau doar a executat un ordin. Din punctul de vedere al prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu prezintă relevanţă dacă foştii ofiţeri de Securitate respectau regulamentele şi ordinele superiorilor şi nici dacă aceştia hotărâseră deschiderea dosarului de urmărire informativă sau participaseră ulterior la instrumentarea acestuia. Din perspectiva definiţiei legale a noţiunii de lucrător al Securităţii, prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, relevante sunt doar calitatea de fost ofiţer de Securitate şi încălcarea unui drept fundamental (în speţă, dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile şi Politice), condiţii care sunt îndeplinite în speţă.

De asemenea, prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. x nu impun ca un fost ofiţer de Securitate să fi săvârşit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăţi fundamentale, fiind suficient si un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezentul recurs este fondat.

Potrivit definiţiei legale a conceptului de lucrător al Securităţii cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă 24/2008, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este necesar întrunirea a două condiţii:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndeplinită.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi prima instanţă, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat la supravegherea informativă a numitului B., cetăţean român, jurist, înregistrat în evidenţele de Securitate ca fost membru al unei organizaţii legionare (cu menţiunea că nu a fost condamnat sau reţinut) .

Desfăşurarea de către intimatul-pârât a activităţilor ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranţa statului, suspiciunile existente în privinţa persoanei urmărite B. având ca temei activitatea ostilă Republicii Socialiste România prin scrierea unor înscrisuri cu conţinut duşmănos şi de instigare, difuzate pe cale poştală unor persoane fizice şi juridice din Bucureşti şi provincie plus două lucrări personale cu caracter politic anticomunist pe care intenţiona să le trimită în străinătate.

Pentru "prevenirea altor activităţi ostile pe care le desfăşoară împotriva ţării", pârâtul a propus printr-o rezoluţie pusă pe Nota informativă din data de 1.04.1975, următoarele măsuri informativ operative – instruirea şi dirijarea sursei "C." pentru a participat la urmărirea informativă a domnului B., titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

De asemenea, pârâtul a fost destinatarul informaţiilor obţinute prin utilizarea tehnicii operative, aşa cum rezultă din consemnarea numelui ofiţerului, pe notele de transcriere din perioada 1975-1976, documente arhivate în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Ulterior, consemnării rezoluţiei pârâtului, la sfârşitul anului 1987, domnul B. a fost semnalat de mijloacele T.O. (tehnică operativă, n.n.) întrucât "/.../nu a renunţat la ideea efectuării unei călătorii la fiul său (rămas ilegal în SUA) şi, mai mult ca atât, este instigat de soţia lui să ceară plecarea definitivă din ţară sau să rămână ilegal în străinătate, urmând apoi să-şi cheme şi ceilalţi membrii de familie"

Ca urmare, motive exclusiv politice, şi nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunii informative deschise pe numele persoanei urmărite.

În concluzie, în absenţa unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existenţa unor riscuri pentru binele şi interesul colectiv, prin preluarea acestui tip de informaţii, care vizau atât viaţa privată, cât şi opiniile persoanei urmărite, intimatul-pârât a contribuit la instrumentarea unor acţiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale, fiind lipsit de importanţă şi dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celor urmăriţi, importantă fiind, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimatul-pârât, în viaţă personală a celui urmărit.

Aşadar, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmaţia recurentului-reclamant potrivit căreia activităţile desfăşurate de intimatul-pârât, în cadrul dosarului nr. x, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, urmând a constata calitatea pârâtului A. de lucrător al securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 599 din 16 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Admite acţiunea.

Constată că pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.