Broadcast impartiality and good faith: failure to present accused party's viewpoint contemporaneously with defamatory allegations

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei CNA nr. 254 din 26 februarie 2019 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea Societăţii de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 763 pronunţată în data de 8 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului; a anulat decizia nr. 254/26.02.2019 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 763 pronunţată la 8 noiembrie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut următoarele:

- sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal pentru considerentele pe care le vom dezvolta în continuare.

- instanţa de fond reţine imparţialitatea intimatei-reclamante cu privire la difuzarea în zilele de 28 şi 29 ianuarie 2019 a unei ştiri referitoare la refuzul unui medic de la Spitalul Judeţean de Urgentă Târgu Jiu de a oferi asistentă medicală unei paciente grav bolnave, deşi prin decizia contestată CNA nu a reţinut faptul că informarea a fost făcută fără imparţialitate, ci fără bună credintă;

S-a constatat imparţialitatea intimatei reclamante având în vedere poziţia managerului spitalului şi a medicului B., fişa de observaţie a pacientei, precum şi faptul că în ştire nu au fost făcute referiri exprese la medicul C., fără a observa că de fapt toate aceste elemente converg spre aceeaşi idee de refuz de a oferi asistenţă medicală "pentru că e prost plătit", când în realitate medicul s-a referit la salarizarea personalului mediu sanitar care efectuează manevra, astfel cum a precizat în interviul difuzat în ziua de 10.02.2019, iar nu în 05.02.2019, cum în mod greşit s-a reţinut.

O apreciere justă, nepărtinitoare asupra unui fapt sau eveniment nu se poate face prin prezentarea doar a opiniilor unor terţe persoane care sunt indirect implicate si fără ascultarea celui la adresa căruia sunt aduse acuzaţii de ordin moral.

Împrejuarea că, în cadrul ştirii, nu a fost menţionat numele medicului nu dovedeşte o bună credinţă şi imparţialitatea în informarea cu privire la acest eveniment, ci putem spune că nu a fost afectată imaginea, demnitatea acestuia şi, în consecinţă, nu ar fi fost aplicabile dispoziţiile din Codul audiovizualului din Titlul III Protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine.

- Plecând de la o eroare cu privire la data la care intimata reclamantă a difuzat interviul cu medicul C., 05.02.2019, în loc de 10.02.2019, după cum rezultă din raportul de monitorizare, instanţa de fond consideră în mod eronat, în opinia sa, că "perioada de timp de o săptămână între data prezentării iniţiale a ştirii şi data difuzării interviului, neputând fi apreciată ca fiind prea îndelungată, iar prezentarea punctului de vedere al medicului a asigurat pe deplin caracterul imparţial al informaţiei prezentate". În această motivaţie instanţa are în vedere o premisă greşită şi anume, că telespectatorii care au urmărit ştirea în zilele de 28 si 29 ianuarie 2019 sunt aceeaşi cu cei care au urmărit şi interviul din data de 10 februarie 2019.

Or, cum acest fapt este aproape imposibil de dovedit de cotele de audienţă, şi va exista întotdeauna un număr reprezentativ de telespectatori care au văzut ştirea din zilele de 28 si 29 ianuarie 2019, dar nu au mai văzut interviul din 10 februarie 2019, acestia vor rămâne cu informaţia că "medic cu peste 11 000 RON/lună se plânge de salariu" şi că refuză să consulte o pacientă care se află în stare gravă.

Mergând pe motivaţia instanţei de fond şi ţinând cont de reala dată a difuzării interviului putem afirma că intimata reclamantă nu a asigurat imparţialitatea în rezentarea informaţiei din 28-29 ianuarie 2019 şi 10 februarie 2019, întrucât a trecut o perioadă prea îndelungată, respectiv 12 zile, între difuzarea informaţiei iniţiale şi transmiterea interviului cu doctorul C..

- Prin argumentaţia adusă, având în vedere nişte aspecte subiective, ca de exemplu că perioada de timp nu este prea îndelungată, instanţa de fond dă un nou sens principiului imparţialităţii, fără a ţine cont de mijlocul folosit, televiziunea, prin care a fost transmise informaţiile. Prin imparţialitate în audiovizual se înţelege ca în cadrul aceleiaşi ştiri/emisiuni să fie dat şi punctul de vedere al persoanei la adresa căreia au fost făcute afirmaţiile pentru ca publicul telespectator să-şi poată forma liber propria opinie.

Cu privire la buna credinţă a intimatei reclamante, vă rugăm să observaţi că, de fapt, instanţa de fond s-a pronunţat tangenţial şi doar în legătură cu presupusa imparţialitate, fără a analiza în mod independent, astfel cum a făcut-o Consiliul, în ce măsură intimata reclamantă a fost sau nu de bună credinţă în momentul difuzării ştirii în zilele de 28 şi 29 ianuarie 2019.

Nu este de neglijat şi aspectul că interviul din data de 10.02.2019, intimata reclamantă l-a difuzat nu ca o manifestare a imparţialităţii şi bunei credinţe, ci în contextul survenirii decesului pacientei despre care se spusese că nu a beneficiat de asistentă medicală din partea unui medic.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, din perspectiva cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu verificarea legalităţii Deciziei nr. 254/26.02.2019 prin care societatea reclamantă a fost sanctionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor prevederile art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Judecătorul fondului a admis acţiunea reţinând, în esenţă că, pârâtul a emis decizia contestată la data de 26.02.2019, iar postul de televiziune a difuzat un interviu cu medicul C., astfel că la data aplicării sancţiunii, pârâtul nu putea face abstracţie de faptul că postul de televiziune a difuzat punctul de vedere al medicului C..

Curtea a mai reţinut că interviul a fost difuzat la o perioadă de timp rezonabilă, perioada de timp de o săptămână între data prezentării iniţiale a ştirii şi data difuzării interviului, neputând fi apreciată ca fiind prea îndelungată, iar prezentarea punctului de vedere al medicului a asigurat pe deplin caracterul imparţial al informaţiei prezentate. Totodată a constatat că difuzarea interviului cu medicul în cauză probează buna-credinţă în ceea ce priveşte difuzarea informaţiei, buna –credinţă impunându-se a fi apreciată în raport de întreg ansamblul de informaţii prezentate de către postul DIGI 24 cu privire la cazul prezentat şi nu doar în raport de informaţiile iniţiale.

Recursul pârâtului supune judecăţii critici referitoare la modalitatea în care judecătorul fondului a analizat decizia în integralitatea sa fără a ţine cont de întreg materialul probator susţinându-se, pe de o parte, o motivare contradictorie pe acest aspect şi pe de altă parte, o aplicare greşită a normelor de drept material (neindicate în mod expres şi neidentificate ca atare în cuprinsul memoriului de recurs) în ce priveşte existenţa impartialităţii şi bunei-credinte reclamantei în emiterea unei ştiri.

Instituţia recurentă a invocat motivul de recurs prevăzut a de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. b) din legea audiovizualului şi Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs este fondat din perspectiva următoarelor considerente:

Instanţa de recurs reţine că potrivit art. 64 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 "în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: (...) b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă.

În fapt, pe parcursul a două zile, respectiv 28 şi 29 ianuarie 2019, reclamantul - radiodifuzor a difuzat pe postul DIGI 24 o ştire, în cadrul mai multor ediţii informative, fără a oferi şi un punct de vedere din partea medicului ce a fost subiect al acesteia, anume dr. C., cu privire la care au fost formulate acuzaţii (de exemplu:" A refuzat să consulte o pacientă pentru că e prost plătit. Chiar a scris asta în fisa de observaţie a pacientului. Doctorul câştigă 11.000 RON/lună şi este anchetat acum de superiori, de Colegiul Medicilor, în timp ce bolnava, care avea nevoie de ajutorul lui, este în stare gravă."). La data de 19 februarie 2021, la momentul decesului pacientului postul DIGI 24 a prezentat şi interviul luat medicului C..

Instanţa de control judiciar reţine că obligaţia de informare corectă a publicului presupune atât îndatorirea de a aduce la cunoştinţa acestuia informaţii reale, verificate, adevărate, cât şi îndatorirea de a prezenta toate informaţiile relevante cu privire la un anumit subiect determinat.

Cu alte cuvinte, informarea corectă trebuie să fie nu doar adevărată, ci şi exactă, adică să reflecte întreaga realitate, iar nu doar o parte a acesteia, în funcţie de interesele persoanei care o prezintă. Numai prin prezentarea completă, iar nu selectivă a informaţiilor, publicul este în măsură să înţeleagă corect şi complet situaţia prezentată şi să îşi formeze un punct de vedere propriu cu privire la subiectul prezentat.

Obligaţia prezentării tuturor informaţiilor relevante aferente unui subiect rezultă şi din obligaţia prezentării tuturor punctelor de vedere aflate în divergenţă, precum şi din necesitatea asigurării unei informări imparţiale, obiective.

Înalta Curte precizează că dezinformarea publicului se poate realiza atât prin prezentarea de informaţii nereale, cât şi prin omisiune, mai precis, prin ascunderea unor informaţii relevante pentru un anumit subiect.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, "interviul cu medicul C. a fost difuzat la o perioadă de timp rezonabilă, perioada de timp de o săptămână între data prezentării iniţiale a ştirii şi data difuzării interviului, neputând fi apreciată ca fiind prea îndelungată, iar prezentarea punctului de vedere al medicului a asigurat pe deplin caracterul imparţial al informaţiei prezentate."

Este de notat că interviul cu medicul C. a fost, conform înscrisurilor de la dosar, difuzat în data de 05 februarie 2019 tangenţial în cadrul unui colaj de ştiri şi în data de 10 februarie 2019 la momentul decesului pacientului aspect ce rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar la fond şi recurs.

Mai mult, din cuprinsul actelor depuse în recurs de către intimata-reclamantă în dovedirea faptului că a fost difuzat interviul şi în data de 5 februarie 2019, pe printurile depuse la dosar, ce nu au fost certificate conforme cu originalul, ar părea că sunt lipite la un jurnal de ştiri din data de 6 februarie 2019.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că interviul a fost difuzat la o perioadă de timp rezonabilă, perioada de timp de o săptămână între data prezentării iniţiale a ştirii şi data difuzării interviului, întrucât în realitate interviul a fost difuzat cert în data de 10 februarie 2019 când a survenit şi decesul pacientului, fiind prezentat mai întâi istoricul cazului şi faptul că persoana a decedat şi abia apoi interviul cu medicul C..

Din probatoriul administrat în cazul în speţă, rezultă în mod indubitabil faptul că informaţiile furnizate publicului telespectator nu au fost corecte, deoarece nu au solicitat la momentul difuzării reportajului, respectiv 28 şi 29 ianuarie 2019, un punct de vedere şi medicului acuzat că ar fi refuzat să consulte un pacient.

Înalta Curte constată că în mod greşit judecătorul fondului a admis acţiunea constatând că simpla difuzare a interviului cu medicul în cauză probează impartialitatea şi buna-credinţă în ceea ce priveşte difuzarea informaţiei, întrucât acest interviu a fost difuzat la aproape 10 zile de la momentul difuzării ştirii.

Conform dispoziţiilor legale incidente cauzei, furnizorul de servicii media audiovizuale trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars sau audi alteram partem, care presupune condiţii nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiaşi program în cadrul căruia s-au făcut acuzaţiile. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt.

Prevederile alin. (1) al articolului 40 din Codul audiovizualului, în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt.

Or, acest comportament i s-a imputat reclamantei prin decizia contestată, nerespectarea dreptului doctorului acuzat la prezentarea unui punct de vedere asupra situaţiei, rolul de informator şi formator de opinie al acesteia sau împrejurarea că pe numele acestei persoane ar exista chiar o anchetă internă în cadrul spitalului sub aspectul săvârşirii faptelor publicate în zilele respective.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea intimatei-reclamante conform căruia punctul de vedere al medicului C. ar fi fost difuzat la data de 5 februarie 2019, şi ulterior la data de 10 februarie 2019, obligaţia respectivă trebuind a fi îndeplinită de fiecare dată când se constată situaţia premisă, respectiv enunţarea unor afirmaţii denigratoare la adresa vreunei persoane, comportament imputat în speţă reclamantei.

Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că medicul acuzat prin reportaj, văzând că nu este contactată a solicitat dreptul la replică ca urmare acuzaţiilor aduse în cadrul programului ştiri de televiziune difuzat de D., reportaj rulat la momentul decesului bolnavului. Văzând acest fapt, medicul C. s-a adresat Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Totodată, din chiar cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a difuzat ştirea bazându-se pe un interviu luat managerului spitalului (aflat în conflict cu medicul acuzat) şi Ministerul Justiţiei, fără a solicita doamnei doctor C. un punct de vedere, context în care a încălcat prevederile art. 64 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, fapt ce conduce la nelegalitatea sentinţei recurate, deoarece nu a observat încălcarea obligaţiei posturilor de a prezenta o informaţie cu imparţialitate şi bună credinţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 763 din 8 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi rejudecând cauza, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.