Bid-disqualification ruling annulled and remanded after lower court exceeded claim limits; mineral authority prevails.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

La data de 22.04.2019 sub nr. x/2019 s-a înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale obligarea pârâtei să revoce Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 şi Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 şi să se se constate că până la soluţionarea definitivă a dosarului procedura de concesionare a activităţilor miniere din perimetrele Zănoaga şi Dâlmele şi Hăblău, jud. Hunedoara se suspendă de drept.

Prin sentinţa civilă nr. 506/30.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionarea cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Resurse Minerale, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa 8455 din 5.12.2019 a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 38/2020 pronunţată în data de 18 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L., a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi în consecinţă, a revocat hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 de descalificare a reclamantei, consemnată în procesul-verbal nr. x din 26.03.2019 şi de respinge a ofertei acesteia pentru deschiderea plicului interior pentru perimetrul de exploatare publicat Zănoaga cu Dâlmele, a revocat hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 de descalificare a reclamantei, consemnată în procesul-verbal nr. x din 26.03.2019 şi de respinge a ofertei acesteia pentru deschiderea plicului interior pentru perimetrul de exploatare Zănoaga cu Dâlmele, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A. în cuantum de 4100 RON, reprezentând onorar avocat în cuantum de 4000 RON, conform facturii serie x nr. x din data de 18.04.2019, corespunzătoare împuternicirii avocaţiale seria x nr. x din 18.04.2019 şi a constatat suspendată procedura de concesionare a activităţilor miniere pentru perimetrele de exploatare Zănoaga cu Dâlmele până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 38/2020 pronunţată la 18 martie 2020 de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Resurse Minerale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

Recurenta critică soluţia Curţii de Apel Alba Iulia, în primul rând pentru că face o aplicare greşită a art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, menţionează că acest articol se referă la lipsa de interes, însă chiar din denumirea acestui articol reiese faptul că se referă la obiectul acţiunii în contencios administrativ.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii ridicată prin întâmpinare pentru faptul că nu a motivat această excepţie şi nu a indicat neregularităţile referitoare la componentele dreptului la acţiune. Însă, aşa cum s-a arătat prin întâmpinare se putea recurge la o acţiune în contencios administrativ numai dacă se încălca un drept recunoscut de lege sau un interes legitim. Consideră ca nu s-a făcut dovada sub nicio formă de către societatea reclamantă că s-ar fi încadrat în vreuna dintre aceste conditii de admisibilitate. Mai mult, prin rolul activ, instanţa putea să observe că obiectul cererii nu se încadrează în art. 8 din fosta lege a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, critică soluţia pronunţată de instanţa de fond care a considerat că nu ar fi indicat datele si informaţiile din Raportul de activitate ce sunt incluse în FGM şi/sau FNR/R în condiţiile în care întreg Raportul face parte din FGN conform art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

Este adevărat că în baza art. 38 lit. f) şi art. 39 lit. f) din Legea minelor, societatea ar fi putut să folosească date şi informaţii din propriul său raport dacă ar fi fost în scopul obţinerii licenţei de exploatare după expirarea termenului de valabilitatea a licenţei de explorare şi numai dacă avea acordul ANRM în acest sens. Insă, nici în acest caz, nu se încadrează societatea reclamantă.

De asemenea, susţine că există o contradicţie în ultimul aliniat al considerentelor sentinţei atacate, instanţa de fond arată că: "Nicio prevedere legală nu menţionează că rapoartele de activitate cu privire la exploatarea cărbunelui constituie FGN şi/sau FNR/R" ceea ce contravine art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

Ultimul aspect criticabil al sentinţei instanţei de fond este referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât se menţionează un cuantum de 4100, dar în justificare se indică onorariul de avocat perceput cu factura fiscală seria x în valoare de 4000 RON, existând o diferenţă de 100 de RON.

În concluzie, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală şi netemeinică şi solicită admiterea recursului şi casarea în totalitate a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 497 C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea reclamantei de obligare a pârâtei să revoce Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 şi Hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte nr. 98/2019 cu privire la respingerea Ofertei B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 şi de constatare că, până la soluţionarea definitivă a dosarului procedura de concesionare a activităţilor miniere din perimetrele Zănoaga şi Dâlmele şi Hăblău, jud. Hunedoara se suspendă de drept.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a revocat hotărârile, apreciind că în absenţa indicării în concret de către pârâtă a datelor şi informaţiilor din rapoarte de activitate cu privire la exploatarea cărbunilor din perimetrul Balomir – Uricani, conform licenţei de exploatare nr. x/2016, care fac parte din FGN şi/sau FNR/R, descalificarea reclamantei pe motivul generic că, a indicat în listă rapoarte de activitate cu privire la exploatarea cărbunilor din perimetrul Balomir – Uricani, conform licenţei de exploatare nr. x/2016 nu respectă cerinţa legală.

Pârâta Agenţia Naţională pentru Resursele Minerale a declarat recurs apreciind soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică, instanţa de fond .

Prioritar, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se impune soluţionarea excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât pârâta formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, astfel că nu este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocate de intimatul-reclamant.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea reţine următoarele:

Din oficiu, Înalta Curtea a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. .

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

În doctrina şi practica judiciară, s-au mai conturat mai multe aplicaţii ale motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea principiului disponibilităţii, încălcarea principiului contradictorialităţii, încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor, lipsa dezbaterilor pe fond, decăderea din proba testimonială în anumite condiţii vătămătoare pentru partea care a solicitat proba, încălcarea principiului nemijlocirii, modul de întocmire a dispozitivului, ş.a.

Deşi recurenta pârâtă a invocat în mod expres doar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele prezentate în cuprinsul recursului cu privire la pronunţarea eronată de către prima instanţă asupra cauzei, se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., " Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor."

Iar potrivit art. 22 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., "(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în principal obligarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale la revocarea hotărârii Comisiei, dar prin hotărârea atacată instanţa de fond a dispus direct revocarea comportându-se ca o autoritate administrativă şi substituindu-se pârâtei.

Întrucât instanţa de fond a dispus, prin soluţia pronunţată, direct revocarea hotărârii Comisiei, pronunţându-se pe altceva decât s-a cerut şi depăşind limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, încălcând astfel principiul disponibilităţii şi al rolului judecătorului în aflarea adevărului, devin incidente dispoziţiile art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect care atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta să analizeze şi să se pronunţe asupra acţiunii în limitele investirii sale.

Reţinând, în consecinţa, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect faţă de care se impune casarea în tot a sentinţei pronunţate de prima instanţa si trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de casare invocate prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtâ.

Casarea şi trimiterea în rejudecare pentru acest motiv de recurs face imposibilă analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a îndeplinirii sau nu a condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune respingerea sau admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi/sau revocarea hotărârii Comisiei de deschidere nr. 98/2019 pentru Oferta A, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019 şi pentru Oferta B, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.03.2019, apărările pârâtei expuse în întâmpinarea formulată la instanţa de fond, dar şi în motivele de recurs urmând a fi avute în vedere, pe lângă susţinerile reclamantului şi probatoriul administrat, de prima instanţă, cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva sentinţei nr. 38/2020 din 18 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.