Judge's resignation decree challenge reinstated after preliminary procedure wrongly deemed mandatory.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the lower court's judgment, and remanded the case for retrial to the same court (the Bucharest Court of Appeal, 8th Administrative and Fiscal Chamber), thereby rejecting the appellees' positions and allowing the appellant to proceed with her substantive claims. The dispute arose from a judge's challenge to the resolution of her resignation: she sought annulment of a Judicial Council decision proposing her dismissal and of the presidential decree effecting it, plus reinstatement, salary damages, and moral damages. The Court held that the lower court erred in finding the claim against the presidential decree inadmissible for failure to exhaust the preliminary administrative complaint procedure, because under Article 7(5) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, such procedure is waived for administrative acts that have entered civil circulation and produced legal effects; the decree, published in the Official Gazette and implemented by the tribunal (replacing the judge, initiating liquidation, declaring the post vacant), met those conditions. The Court also ruled that although the Judicial Council's proposal is a non-self-standing administrative operation not independently challengeable under Article 18(2) of Law No. 554/2004, the appellant had standing to challenge it together with the decree, which she did, so the lower court's dismissal for lack of interest was also erroneous.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 65 alin. (2) Legea nr. 303/2004, art. 40 alin. (1) lit. c) Legea nr. 317/2004; Judge's resignation decree challenge reinstated after preliminary procedure wrongly deemed mandatory: The dispute arose from a judge's challenge to the resolution of her resignation: she sought annulment of a Judicial Council decision proposing her dismissal and of the presidential decree effecting it, plus reinstatement, salary damages, and moral damages. The Court held that the lower court erred in finding the claim against the presidential decree inadmissible for failure to exhaust the preliminary administrative complaint procedure, because under Article 7(5) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, such procedure is waived for administrative acts that have entered civil circulation and produced legal effects; the decree, published in the Official Gazette and implemented by the tribunal (replacing the judge, initiating liquidation, declaring the post vacant), met those conditions. The Court also ruled that although the Judicial Council's proposal is a non-self-standing administrative operation not independently challengeable under Article 18(2) of Law No. 554/2004, the appellant had standing to challenge it together with the decree, which she did, so the lower court's dismissal for lack of interest was also erroneous.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and referring the case back for retrial.
Procedural rules applied in the dispositive to admit the appeal and order the retrial.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.12.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
1. anularea Hotărârii nr. 300 din data de 04.03.2021 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţia de judecător, prin demisie;
2. anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 286/22.03.2021;
3. reîncadrarea sa în funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, începând cu data de 22.03.2021, corelativ cu obligarea pârâtului CSM şi a angajatorului să îi adapteze norma de lucru potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii stabilite în fişele de aptitudini şi avizul medical apt condiţionat;
4. obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata despăgubirilor materiale, reprezentând echivalentul drepturilor de natură salarială care i se cuveneau dacă rămânea în activitate, calculate de la data de 22.03.2021 şi până la reîncadrarea în funcţia de judecător, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata de daune morale în valoare de 150 000 Euro;
5. obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1251 din 04.07.2022:
- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României şi, în consecinţă, a respins acest petit ca inadmisibil;
- a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători şi, drept urmare, a respins acest petit ca fiind lipsit de interes;
- a respins în rest acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea excepţiilor inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României şi a lipsei de interes în formularea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a cauzei, cu obligarea intimaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta şi-a structurat criticile de nelegalitate pe două paliere de analiză juridică. În primul rând, partea a invocat greşita calificare de către instanţa de fond a naturii juridice a Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o operaţiune administrativă care nu produce efecte juridice de sine stătătoare şi care, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu poate fi atacată în justiţie pe cale separată, ci doar împreună cu actul administrativ producător de efecte juridice, respectiv Decretul nr. 231/22.03.2021 emis de Preşedintele României. În al doilea rând, partea a susţinut faptul că în mod greşit prima instanţă a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la natura juridică a Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta a arătat, în esenţă, că aceasta reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice prin care debutează/se declanşează procedura de eliberare din funcţie a judecătorului, fiind evident că nu poate fi considerată o operaţiune administrativă, în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea în speţa de faţă a prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, recurenta a precizat faptul că cerinţa intrării actului juridic în circuitul civil nu poate fi îndeplinită dacă actul administrativ nu a produs încă efecte juridice. Or, după publicarea în Monitorul Oficial al României, Decretul nr. 231/22.03.2021 a intrat în circuitul civil de vreme ce Tribunalul Călăraşi, în calitate de terţ, a luat toate măsurile legale pentru ca recurenta să fie înlocuită din toate completele de judecată, a întocmit fişa de lichidare ataşată la dosar, a declarat vacant postul ocupat şi i-a comunicat acesteia adeverinţele prevăzute de lege.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Răspunzând punctual la motivul de recurs, intimaţii au precizat faptul că instanţa de fond a calificat în mod corect Hotărârea nr. 300 din data de 04.03.2021 emisă de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o operaţiune administrativă care nu produce efecte juridice de sine stătătoare şi care, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai împreună cu actul administrativ producător de efecte juridice, respectiv Decretul nr. 231/22.03.2021 emis de Preşedintele României.
De asemenea, în mod justificat prima instanţă a concluzionat în sensul că în speţa de faţă nu este incidentă situaţia de excepţie de la obligaţia parcurgerii procedurii prealabile, prevăzute la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, atâta vreme cât una dintre cele două condiţii prevăzute în mod cumulativ de articolul menţionat, respectiv cea referitoare la intrarea actului în circuitul civil, nu este îndeplinită în cauză.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de faţă, recurenta A. a investit instanţa specializată, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu acţiunea având ca obiect:
1. anularea Hotărârii nr. 300 din data de 04.03.2021 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţia de judecător, prin demisie;
2. anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 286/22.03.2021;
3. reîncadrarea sa în funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, începând cu data de 22.03.2021, corelativ cu obligarea pârâtului CSM şi a angajatorului să îi adapteze norma de lucru potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii stabilite în fişele de aptitudini şi avizul medical apt condiţionat;
4. obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata despăgubirilor materiale, reprezentând echivalentul drepturilor de natură salarială care i se cuveneau dacă rămânea în activitate, calculate de la data de 22.03.2021 şi până la reîncadrarea în funcţia de judecător, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata de daune morale în valoare de 150 000 Euro.
După cum s-a arătat la pct. 2 al prezentei decizii, prima instanţă:
- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României şi, în consecinţă, a respins acest petit ca inadmisibil;
- a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători şi, drept urmare, a respins acest petit ca fiind lipsit de interes;
- a respins în rest acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere următoarele argumente juridice:
La data de 01.02.2021, reclamanta A. a depus la Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători cererea înregistrată sub nr. x/2021 prin care a solicitat să se ia act de demisia sa din funcţia de judecător, fără preaviz, începând cu data de 01 februarie 2021(fila x).
Prin Hotărârea nr. 300/04.03.2021, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie a reclamantei A., judecător la Tribunalul Călăraşi, prin demisie (filele x).
La data de 22.03.2021, Preşedintele României a emis Decretul nr. 231 prin care a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de judecător, ca urmare a demisiei (fila x verso), decret care a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 286/22.03.2021.
Actul administrativ producător de efecte juridice este Decretul prezidenţial nr. 231/22.03.2021, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât în urma emiterii acestuia a avut loc modificarea raporturilor juridice preexistente, respectiv s-a realizat eliberarea din funcţia de judecător a reclamantei.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii justifică interesul de a invoca excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României în condiţiile în care legalitatea Hotărârii nr. 300/04.03.2021, privită ca operaţiune administrativă, în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, poate fi realizată doar în cadrul acţiunii în anularea decretului prezidenţial.
În cauză, nu este incidentă situaţia reglementată de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, atâta vreme cât una dintre cele două condiţii prevăzute în mod cumulativ de articolul în discuţie, respectiv cea referitoare la intrarea actului în circuitul civil, nu este îndeplinită.
Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia şi raţionamentul juridic al instanţei de fond.
Într-adevăr, în ceea ce priveşte natura juridică a Hotărârii nr. 300 din data de 04.03.2021 emise de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus eliberarea din funcţia de judecător a recurentei, în mod corect instanţa de prima jurisdicţie a apreciat este vorba despre o operaţiune administrativă care nu produce efecte juridice de sine stătătoare.
Conform definiţiei legale ce se regăseşte în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice."
Analizând caracteristicile intrinseci ale Hotărârii nr. 300/04.03.2021 emise de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de prevederile normative anterior citate, în mod indiscutabil această hotărâre prin care se propune eliberarea din funcţie nu are aptitudinea prin ea însăşi de a produce efecte juridice de sine stătătoare, respectiv de a conduce la o modificare a raporturilor de serviciu preexistente ale judecătorului în cauză, în lipsa decretului prezidenţial.
Hotărârea analizată finalizează parcurgerea unei etape procedurale obligatorii, prevăzute de art. 65 alin. (2) Legea nr. 303/2004 şi de art. 40 alin. (1) lit. c) Legea nr. 317/2004 . Ea stă la baza emiterii actului administrativ prin care se dispune eliberarea din funcţie a judecătorului.
Înalta Curte reţine că în mod greşit prima instanţă a apreciat că este lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 300/04.03.2021.
Este adevărat faptul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această operaţiune nu putea fi atacată pe cale separată la instanţa specializată, ci numai împreună cu actul administrativ producător de efecte juridice, respectiv Decretul nr. 231/22.03.2021 emis de Preşedintele României. Însă, recurenta a respectat cerinţa Legii contenciosului administrativ, deoarece a atacat împreună cele două hotărâri.
Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului cauzei a soluţionat greşit excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Decretului nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României.
Aşa cum s-a precizat anterior, instanţa a avut în vedere faptul că recurenta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă, reglementată de prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care nu se află în situaţia de excepţie reglementată la alin. (5) al articolului în discuţie, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.
Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine faptul că publicarea şi comunicarea reprezintă condiţii procedurale posterioare ale actelor administrative. Ele prezintă un interes deosebit pentru stabilirea momentului de la care actele administrative urmează să intre în vigoare şi să producă efecte juridice.
Ca regulă generală, actele normative se publică, iar cele individuale se comunică persoanelor interesate.
Publicarea este definită ca fiind operaţiunea prin care un act administrativ ce conţine reguli generale şi impersonale este adus la cunoştinţa cetăţenilor.
În literatura de specialitate se apreciază ca momentul de la care actul administrativ intră în vigoare şi produce efecte juridice este cel al publicării actelor normative şi, respectiv, al comunicării actelor individuale.
Prin efectele juridice ale actelor administrative se înţelege drepturile şi obligaţiile care iau naştere, se modifică sau încetează prin intermediul acestor acte.
Conform prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazul acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.
Decretul nr. 231/22.03.2021 emis de pârâtul Preşedintele României (act administrativ unilateral cu caracter individual) a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 286/22.03.2021. Ca atare, de la data publicării în Monitorul Oficial, Decretul a intrat în vigoare şi a produs efecte juridice. În concret, în baza lui, s-au luat măsuri administrative de către tribunalul unde recurenta şi-a desfăşurat activitatea, respectiv înlocuirea sa din şedinţele de judecată, întocmirea fişei de lichidare, vacantarea postul ocupat de parte, precum şi comunicarea către aceasta a adeverinţelor prevăzute de lege.
Aşadar, contrar celor menţionate de prima instanţă, Decretul dedus judecăţii a intrat în vigoare şi a produs efecte juridice, motiv pentru care erau aplicabile prevederile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care exceptează partea de la parcurgerea procedurii administrative prealabile.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1251 pronunţate la 4 iulie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 mai 2023.