Salary dispute assigned to Bucharest Court of Appeal based on special judicial personnel jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 04.11.2021, Tribunalul Mureş – secţia Civilă în complet specializat pentru litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 şi faptul că reclamanţii, judecători, contestă prioritar modul în care le-au fost stabilite drepturile salariale şi solicită în mod expres obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 119 din 28 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava, şi cu participarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureş – secţia de Litigii de Muncă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă reclamanţii, judecători în cadrul Tribunalului Botoşani au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei, în calitate de titular al Portofoliului Ministerului Justiţiei, în prezent domnul FF., Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării:

1) Recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Tg. Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională justiţie, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

2) Uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3) Repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti;

4) Obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%;

5) Obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata în continuare, după pronunţarea sentinţei, lună de lună, a sporurilor însumate în procent de 45%;

6) Obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de apel Suceava, Tribunalul Botoşani şi Tribunalul Suceava la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariate, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) şi până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Conform art. 8 alin. (1) şi (2) din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi, după caz, cu vechimea în muncă şi în funcţie, potrivit prevederilor prezentei legi. Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor se stabilesc, după caz, de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu excepţia cazurilor în care prin lege specială sau prin prezenta lege se prevede altfel.

Într-adevăr, potrivit art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010,

(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri.

Ca atare, salarizarea personalului din justiţie se face pe baza unor ordine de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul principal de credite (în cazul din speţă fiind vorba despre Ministerul Justiţiei). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulţumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din textul de lege citat. În speţă, reclamanţii invocă faptul că nu li se acordă anumite sporuri într-un anumit procent pe care îl apreciază că li se cuvine, raportat la procentul aceloraşi sporuri recunoscut unor angajaţi care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, de către proprii lor angajatori.

Ca atare, reclamanţii critică practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare care să evite ori să înlăture această diferenţiere salarială şi mai mult decât atât, solicită în mod expres obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare cu sporurile însumate în procent de 45%. Din raţiuni de simetrie juridică, acţiunea prin care se solicită obligarea ordonatorului de credite de a emite un ordin de salarizare trebuie să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal.

Prin urmare, sunt aplicabile şi în această pricină dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie.

Prin prezenta acţiune reclamanţii contestă prioritar modul în care le-au fost stabilite drepturile salariale în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, invocându-se în acţiunea introductivă nelegalitatea şi netemeinicia stabilirii drepturilor salariale.

Înalta Curte are în vedere că în sensul Legii nr. 153/2017, legiuitorul a păstrat acelaşi sistem de reglementare în Anexa V, Cap. 8 din actul normativ menţionat, unde la art. 8 se menţionează că judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obţinut, cu funcţia deţinută şi, după caz, cu vechimea în muncă şi în funcţie, potrivit prevederilor prezentei legi. Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, inspectorilor judiciari şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi ale personalului de instruire de la Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu excepţia cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel.

Tot la art. 7 din Cap. 8 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 se statuează că prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel fiind, reţinând că reclamanţii sunt judecători în cadrul Tribunalului Botoşani, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 şi a art. 7 din Cap. 8 din Anexa V din Legea nr. 153/2017, Înalta Curte constată că, competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE., toţi prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoşani, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.