Pension refusal upheld as wartime displacement not ethnic persecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that had rejected the claim against the county pension house; thus, the contested administrative act remains in force and no statutory rights are granted. The case was an administrative challenge to a pension-house decision refusing benefits under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) for persons ethnically persecuted during wartime; the claimant, who had fled her home in 1944 due to the advancing Red Army, sought annulment of that refusal. The decisive legal basis was that displacement caused by the war front's advance and evacuation for protection did not constitute "persecution on ethnic grounds" within the meaning of Article 1 of that ordinance, so the claim failed on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Pension refusal upheld as wartime displacement not ethnic persecution: The case was an administrative challenge to a pension-house decision refusing benefits under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) for persons ethnically persecuted during wartime; the claimant, who had fled her home in 1944 due to the advancing Red Army, sought annulment of that refusal. The decisive legal basis was that displacement caused by the war front's advance and evacuation for protection did not constitute "persecution on ethnic grounds" within the meaning of Article 1 of that ordinance, so the claim failed on the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 24 septembrie 2004, reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1362 din 19 ianuarie 2004 și a i se acorda drepturile prevăzute de lege, pentru persoanele persecutate din motive etnice, conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 105/1999.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna martie 1944 a fost nevoită ca, împreună cu familia sa, să se refugieze din orașul Botoșani, în orașul Blaj, județul Alba.
Prin sentința nr. 246 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a motivat că nu se poate reține că strămutarea reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuții din motive etnice.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, C.A., care a motivat, în esență, că împreună cu familia au fost refugiați și au suferit traume psihice, materiale și umane datorită măsurilor pripite și urgente dispuse de regimurile politice și ororile celui de-al doilea război mondial.
Recursul este nefondat.
Se reține că recurenta a fost o persoană refugiată din localitatea de domiciliu, ca urmare a războiului, și nu ca urmare a unei persecuții din motive etnice.
Având în vedere că o parte din teritoriul județului Botoșani era ocupat de către Armata Roșie, prin înaintarea frontului, o mare parte a populației a fost evacuată spre centrul țării, tocmai în scopul protejării acestora.
În consecință, recurenta a fost nevoită ca, împreună cu familia, să-și părăsească domiciliul ca urmare a înaintării Armatei Roșii, însă după încetarea războiului, aceasta a avut posibilitatea de a se reîntoarce în localitatea de domiciliu.
În aceste condiții nu se poate reține că strămutarea reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuții din motive etnice, în sensul art. 1 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 246 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.