Admissibility of constitutional challenge to religious property restitution procedure for lack of party invitation

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. din Promontoriul Oradea a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Primăria Comunei Hidişelu de Sus prin reprezentanţii săi legali, pentru ca, prin hotărârea pronunţată, instanţa să dispună anularea speţă anularea deciziei nr. 2944/04.04.2014 emisă de pârâtă.

Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2021, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, formulată de reclamanta A. din Promotoriul Oradea şi a amânat cauza şi a pus în vedere reclamantei să depună să depună la dosar cu 10 zile înainte de termen întrebările, însoţite de motivare, în vederea sesizării CJUE, pentru a fi comunicate cu pârâtele să-şi exprime punctul de vedere .

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 a declarat recurs reclamanta A. din Promotoriul Oradea.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanţa de fond nu a ţinut cont că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede cerinţe de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv atât condiţii privind obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative), cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată (sub aspectul constituţionalităţii) şi obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost învestită Instanţa în fata căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Din moment ce actul normativ criticat nu asigură o interpretare unitară, recurenta apreciază că acesta creează discriminări între cultele religioase fără a avea criterii justificate obiectiv de un scop legitim;

Textul O.U.G. nr. 94/2000, creează premisele încălcării art. 16 din Constituţie, în condiţia în care din art. 29 din Constituţia României reiese foarte clar interzicerea discriminării pentru credinţă (alin. (5). De asemenea în art. 29 se stipulează că nu există religie de stat în România, ci statul este neutru (alin. (1), că statul cooperează şi sprijină activitatea cultelor religioase (alin. (5) şi se proclamă egalitatea cultelor religioase fără favoritisme şi fără discriminări (alin. (3).

Se arată că, o lege care încalcă un drept fundamental al unei persoane este nulă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să examineze ce factori ar trebui să cântărească atunci când determină constituţionalitatea unei legi. Primul şi cel mai important, după cum s-a observat deja, este competenţa legiuitorului de a elabora legea. Înţelepciunea sau motivaţia legiuitorului în elaborarea acesteia nu este un aspect relativ. Curtea ar trebui să examineze dispoziţiile legii în lumina dispoziţiilor Constituţiei, indiferent de modul în care este efectiv administrată sau poate fi administrată.

Pe cale de consecinţă soluţionarea excepţiei vizând dispoziţiile care se solicită a fi supuse controlului de constituţionalitate este de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, în speţă anularea Decizia nr 2944/04.04.2014 emisă de către pârâta, care face obiectul prezentei cauze, care a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 3 alin. (2), art. 12 din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 38 din Legea nr. 24/2000 excepţia de nelegalitate fiind astfel admisibilă întrucât, în accepţiunea normelor invocate, din sintagma "La lucrările Comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat" din art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 nu se face nicio distincţie sau o trimitere la anumite recomandări atunci când o prevedere, criteriu sau practică dintre alegerea "reprezentant[ui] cultului religios solicitant" care "va lua parte, cu statut de invitat" la lucrările Comisiei speciale de retrocedare.

La data emiterii Deciziei nr 2944/04.04.2014 pârâta, nu a avut în vedere art. 3 alin. (2) din O.U. G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Prin urmare, pârâta trebuie să fie obligată să invite recurenta în faţa Comisiei pentru a susţine cererea având ca obiect imobilul înscris iniţial în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidişelul de Jos, judeţul Bihor în conformitate cu art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru aceste motive solicită casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, şi în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin încheierea din 11.11. 2021 instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, invocată de reclamanta A. din Promotoriul Oradea.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia instanţei de fond având în vedere următoarele considerente:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că pârâta nu a ţinut cont de prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora " la lucrările comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat şi un reprezentant din partea cultelor religioase solicitant, pentru a susţine cererea", deoarece recurenta-reclamanta nu a fost invitată la lucrările acestei comisii.

Recurenta susţine că modul de formulare al art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 nu respectă prevederile art. 38 din Legea nr. 24/2000.

Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, care au următorul cuprins: " la lucrările comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat şi un reprezentant din partea cultelor religioase solicitant, pentru a susţine cererea".

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Condiţiile în care o instanţă de judecată poate sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate sunt prevăzute de Legea nr. 47/1992, art. 29. Una dintre condiţii este aceea ca textul normativ a cărui neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În prezenta cauză se constată că recurenta-reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe acest text arătând că decizia contestată este nulă prin încălcarea lui de către comisie în sensul neinvitării recurentei-reclamante să îşi susţină cererea.

Opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, din moment ce procedura de soluţionare a cererilor adresate Comisiei garantează dreptul petenţilor în soluţionarea acestora.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte încheierea recurată şi, rejudecând, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate formulată de reclamantă şi va sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. din Promontoriul Oradea împotriva încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Casează în parte încheierea recurată şi rejudecând:

Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, formulată de reclamanta A. din Promotoriul Oradea.

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.