Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for displacement following the 1940 Vienna Arbitration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court's decision to annul the administrative decision and order the issuance of a new one recognizing the plaintiff's status as a beneficiary under Law No. 189/2000 for the period from September 6, 1940, to March 6, 1945. The dispute concerned the plaintiff's claim for recognition as a refugee displaced from Brașov to Sfântu Gheorghe following the Vienna Arbitration of 1940; the appellant argued that the plaintiff, of Hungarian ethnicity, was not subject to ethnic persecution by the Romanian state, but the court held that the concept of "refugee" encompasses fleeing immediate danger or seeking protection, and that both Romanian nationals and ethnic Hungarians fled to areas they perceived as safer. The decisive legal basis was the interpretation of "refugee" status under Law No. 189/2000 and the principle of equal treatment in granting rights to those who were displaced from occupied territories, applied pursuant to Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for displacement following the 1940 Vienna Arbitration: 189/2000 for the period from September 6, 1940, to March 6, 1945. The dispute concerned the plaintiff's claim for recognition as a refugee displaced from Brașov to Sfântu Gheorghe following the Vienna Arbitration of 1940; the appellant argued that the plaintiff, of Hungarian ethnicity, was not subject to ethnic persecution by the Romanian state, but the court held that the concept of "refugee" encompasses fleeing immediate danger or seeking protection, and that both Romanian nationals and ethnic Hungarians fled to areas they perceived as safer. The decisive legal basis was the interpretation of "refugee" status under Law No. 189/2000 and the principle of equal treatment in granting rights to those who were displaced from occupied territories, applied pursuant to Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the procedural basis for dismissing the appeal and upholding the lower court's sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 645/2994, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3646/2004, emisă de pârâtă și emiterea unei hotărâri care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu întreaga familie, în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să părăsească domiciliul din Brașov și să se refugieze în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, de unde s-au întors în Brașov, abia în anul 1947.
Prin sentința civilă nr. 117/F din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a anulat hotărârea nr. 3646 din 21 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă pentru care urmează a-i recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat, în esență, că instanța nu menționează care este persecuția etnică care l-a determinat pe contestator să-și părăsească domiciliul din Brașov și să se stabilească în Sfântu Gheorghe aflat sub stăpânire maghiară și că statul român nu a avut o politică de persecuție etnică aplicată propriilor cetățeni de origine maghiară.
Recursul este nefondat.
A se refugia înseamnă, pe lângă retragerea dintr-un teritoriu ocupat și a fugi din fața unui pericol sau unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva.
În urma Dictatului de la Viena, fiecare a încercat să se pună la adăpost din fața primejdiilor imediate, prin refugiere pe teritoriul unde credeau a găsi sprijin și ocrotire: naționalii români s-au retras de pe teritoriile ocupate de trupele hortyste, iar etnicii maghiari s-au refugiat în aceste teritorii.
În aceste condiții, pentru egalitate de tratament, în mod întemeiat a reținut Curtea, că reclamantul, așa cum a dovedit cu declarațiile martorilor, s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 din Brașov, în Sfântu Gheorghe.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 117/F din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.