Accessory intervener’s appeal barred when principal party does not appeal: statutory limitation under Art. 67(4) CPC

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie:

- anularea Ordinului nr. 212 din 15.10.2019 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de conducere de director al Direcţiei contencios şi relaţii publice şi revenirea în funcţia de execuţie de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Serviciului juridic şi contencios din cadrul Direcţiei contencios şi relaţii publice;

- repunerea în situaţia anterioară prin reintegrarea în funcţia de director deţinută anterior şi plata corespunzătoare a drepturilor salariale şi a celor de asigurări sociale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă în funcţie, indexate şi recalculate de la data revocării, respectiv 14.10.2019;

- obligarea pârâtei la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul efectiv plătit şi cel la care era îndreptăţit, corespunzător funcţiei de director deţinute anterior revocării ilegale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1296 din 9 decembrie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, a anulat Ordinul nr. 212/15.10.2019 al Preşedintelui ANC, a dispus reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ordinului a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferenţa dintre veniturile obţinute de reclamant şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data revocării şi până la reintegrarea efectivă a obligat pârâtă să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor de mai sus, de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond intervenienţii B. şi C. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intervenienta B., prin motivele de recurs, arată că interesul său este de a se apăra şi a-şi demonstra nevinovăţia în raport cu acuzaţiile aduse de reclamant, pentru a nu îi fi lezat dreptul la apărare şi pentru a nu i se aduce prejudicii în dosarul de urmărire penală, având în vedere faptul că reclamantul a făcut o serie de afirmaţii la Corpul de Control al Ministrului Justiţiei, concretizate într-un raport în baza căruia aceasta a fost revocată din funcţia de Preşedinte al Comisiei pentru Cetăţenie.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

Potrivit dispoziţiilor 61 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", alin. (3) al aceleiaşi articol statuând că "Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Una din condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie voluntară este interesul, care, potrivit dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ. trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual".

Interesul său de a interveni în proces este unul preventiv, aceasta datorându-se faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin hotărârea ce urmează a se pronunţa în cauză,

Reiese, aşadar că în mod nelegal Curtea de Apel nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie accesorie voluntară formulată în cauză, aşa cum rezultă din fisa Ecris a dosarului afişată pe şite-ul portalul instanţelor de judecata, producând o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii, în temeiul art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ.

Intervenientul C., în motivarea recursului arată că cererea de intervenţie accesorie este justificată sub aspectul interesului, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Ordinului Preşedintelui ANC nr. 212/15.10.2019, şi faptul că acest ordin a fost emis de el, în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, funcţie pe care o deţinea la acel moment. Interesul este unul personal şi direct, dat fiind faptul că o eventuală admitere a cererii reclamantului ar deschide calea către o acţiune împotriva sa de recuperare a prejudiciului sau de solicitare de daune.

Mai arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că figurează ca parte în prezenta cauză în calitate de preşedinte al Autorităţii emitente pârâtă în prezenta cauză, iar apărările pe care le face vizează tocmai aspectele pe care le prezintă în justificarea interesului, întrucât la momentul actual nu mai are calitatea de preşedinte al instituţiei pârâte, încă din 30.03.2020, fiind eliberat din funcţie prin Decizia Prim-Ministrului nr. 192/30.03.2020.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A. şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca neavenit.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este neavenit.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul dosarului îl reprezintă anularea Ordinului nr. 212 din 15.10.2019 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de conducere de director al Direcţiei contencios şi relaţii publice şi revenirea în funcţia de execuţie de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Serviciului juridic şi contencios din cadrul Direcţiei contencios şi relaţii publice şi repunerea în situaţia anterioară prin reintegrarea în funcţia de director deţinută anterior şi plata corespunzătoare a drepturilor salariale şi a celor de asigurări sociale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă în funcţie, indexate şi recalculate de la data revocării, respectiv 14.10.2019

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 56 C. proc. civ. consacră o limitare a activităţii procesuale a intervenientului în interesul uneia dintre părţi, în cazul în care partea principală nu şi-a manifestat în mod expres voinţa de a exercita calea de atac a apelului sau recursului. Astfel, recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (4) noul C. proc. civ., titularul unei cereri de intervenţie accesorie poate uza de calea de atac deschisă împotriva unei hotărâri, numai în condiţiile declarării aceleiaşi căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia de către terţ.

Înalta Curte a apreciat că sancţiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.

Cum în prezenta cauză Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie nu a formulat recurs, Înalta Curte va respinge recursul ca neavenit.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-intervenienţi B. şi C. împotriva sentinţei nr. 1296 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.