Public health director's conflict of interest violation in medical service contracts and invalidity of action for late filing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's rejection of the claimant's action, which left the ANI evaluation report and the associated conflict of interest findings in force. The dispute involved a challenge to an Agency for Integrity evaluation report alleging that the claimant, in her capacity as Medical Director of a public hospital, violated integrity rules by approving contracts with a commercial entity associated with her brother and entering a sponsorship agreement with another company. The decisive legal basis included the imperative prohibition on conflicts of interest under Articles 180(2) and 183(9) of Law No. 95/2006, which overrides any personal lack of benefit or institutional custom, and the failure to meet the condition for the interruption of the statute of limitations under Article 2539(2) of the Civil Code, as the new claim was inadmissible, rendering the action time-barred by the 15-day deadline in Law No. 176/2010.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. pen, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994, art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Public health director's conflict of interest violation in medical service contracts and invalidity of action for late filing: The dispute involved a challenge to an Agency for Integrity evaluation report alleging that the claimant, in her capacity as Medical Director of a public hospital, violated integrity rules by approving contracts with a commercial entity associated with her brother and entering a sponsorship agreement with another company. The decisive legal basis included the imperative prohibition on conflicts of interest under Articles 180(2) and 183(9) of Law No. 95/2006, which overrides any personal lack of benefit or institutional custom, and the failure to meet the condition for the interruption of the statute of limitations under Article 2539(2) of the Civil Code, as the new claim was inadmissible, rendering the action time-barred by the 15-day deadline in Law No. 176/2010.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
The procedural rule applied in the dispositive to dismiss the appeal and reject the appeal remedy.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 03.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta a formulat contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/24.09.2014 emis de Inspecţia de Integritate din cadrul ANI, solicitând anularea acestuia.
2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 115/2018 pronunţată în data de 26 februarie 2018, Curtea de Apel – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare sub aspectul sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către reclamantă a infracţiunii prev. de art. 301 C. pen., ca fiind inadmisibilă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare ce constată starea de conflict de interese de natură administrativă ca fiind tardiv promovată.
Calea de atac exercitată împotriva acestei sentinţe a fost admisă prin decizia nr. 6043 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
3. Hotărârea instanţei de fond în al doilea ciclu procesual
Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 94 din 30 martie 2021, rejudecând după casare, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare sub aspectul sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către reclamantă a infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen., ca fiind inadmisibilă, a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare ce constată starea de conflict de interese de natură administrativă ca tardiv formulată.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivare arată că soluţia a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., încălcându-se ordinea soluţionării excepţiilor în funcţie de efectele pe care acestea le produc.
Analizând fondul cauzei, din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii raportat la art. 2539 alin. (2) noul C. civ. privind caracterul întreruptiv provizoriu (condiţionat de faptul dacă acţiunea este sau nu admisă), instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material prevăzute de art. 180 alin. (2) şi 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.
În privinţa contractului "Servicii de campanie de publicitate nr. x/28.06.29013" încheiat intre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova şi S.C. B. S.R.L. si al contractului nr. x/21.08.2012 referitor la raporturile contractuale dintre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova şi S.C. C. S.R.L. vizând participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin.
De observat este faptul că în chiar art. 1 "Părţile" la alin. (1) unde este nominalizată autoritatea contractantă Spitalul Clinic Municipal "Filantropia Craiova" ..., se arată clar că aceasta este reprezentată legal de manager Dr. D., fapt ce dovedeşte irefutabil împrejurarea că actul juridic s-a născut prin angajarea răspunderii celor doua entităţi de către cei abilitaţi legal în acest scop.
Explicaţia semnăturii sale pe contract ţine doar de uzanţa existentă la nivelul unităţii prin prisma calităţii sale de director medical al instituţiei cu care a fost semnat contractul, acesta putându-se încheia şi produce efectele fără semnătura sa(ex.: contractul cu E. care nu poartă semnătura sa, dar a angajat în mod valabil unitatea).
Cât timp contractul îşi păstrează valabilitatea independent de semnătura sa, producându-şi efectele juridice pe deplin, este clar ca semnătura sa a fost una neavenita, şi, ca atare, inaptă a atrage incidenţa art. 180 alin. (2) si 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.
b) privind raporturile contractuale dintre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova şi S.C. C. S.R.L. vizând participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin (ctr. nr. x/21.08.2012).
Curtea a trecut peste susţinerile sale fără a le analiza, deşi a arătat că SCM Filantropia a avut calitatea de unitate sanitară cu paturi organizatoare a reţelei de screening pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, iar în raport de dispoziţiile art. 12 şi 13 din Ordinul 537/2012, unitatea sanitara cu paturi care organizează reţeaua este obligată să încheie contracte cu structurile care solicită participarea în cadrul programului şi îndeplinesc criteriile prevăzute în normele metodologice.
În acest context s-a încheiat între C. şi Spitalul Clinic Municipal Filantropia Contractul nr. x/21.08.2012 pentru participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin şi nu în considerarea relaţiei sale de lucru cu această policlinică, de acelaşi tratament juridic "beneficiind" şi alte aproximativ 150 de unităţi spitaliceşti (policlinici, cabinete medicale individuale), fără nicio discriminare.
De altfel, această obligaţie legală de a contracta cu toate structurile care solicită şi îndeplinesc cerinţele legale decurgând din Ordinul 537/2012 a fost preluată chiar şi în contractul încheiat cu Unitatea de Management Sud Vest Oltenia (art. 4).
În ceea ce priveşte Acordul nr. 9607 din 04.06.2014 încheiat între S.C. F. şi Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova.
Nici aici, nu sunt incidente dispoziţiile art. 180 alin. (2) si 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, întrucat:
- Spitalul a fost reprezentat de Dr. D. - Manager, recurenta semnandu-1 şi parafandu-1 numai ca urmare a lipsei acesteia la momentul respectiv;
- totodată art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 prevede ca " sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de către una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării.";
- este cert că prin încheierea Acordului nu s-a obţinut nici un folos patrimonial de către S.C. F. din partea Spitalului, plata făcându-se de fiecare viitoare mamă, în baza contractului pe care îl încheiau, înainte de naştere, cu S.C. F.; Ca atare, nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 pentru a se reţine conflictul de interese.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.
Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.
Faptul că instanţa de fond a considerat că nu este utilă şi pertinentă soluţionării cauzei solicitarea unei adrese către Primăria Botoşani, nu poate fi interpretat în sensul că instanţa ar fi încălcat regulile de procedură.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în urma activităţii de evaluare desfăşurate s-a constatat că persoana evaluată - A., în perioada 06.07.2012 - prezent, a încălcat dispoziţiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, referitoare la conflictul de interese deoarece, în calitate de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova a avizat şi aprobat contracte cu societăţi comerciale de la care, atât persona evaluată cât şi fratele acesteia au avut beneficii materiale.
Astfel, în exercitarea funcţiei de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (2) şi art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Atâta timp cât recurenta-reclamantă A., în calitate de director medical în cadrul Spitalului Clinic Municipal Filantropia ştia, respectiv cunoştea faptul că fratele său -G. deţine calitatea de asociat si administrator al S.C. B. S.R.L. din data de 16.12.1993 şi până în prezent-24.05.2014-data emiterii de către ONRC a adresei nr. x este evident faptul că nu trebuia să avizeze, respectiv să aprobe contractul de servicii de campanii de publicitate nr. x/28.06.2013 încheiat între S.C. B. S.R.L. si Spitalul Clinic Municipal Filantropia în valoare totală de 19.468,00 RON.
Aşadar, procedând astfel, există conflict de interese, astfel că d-na A. a încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (2) şi art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Prin raportul nr. x/29.09.2014, d-na A. a fost evaluată exclusiv în ceea ce priveşte respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, pentru care sunt aplicabile alte articole de lege, total distincte de cele care reglementează regimul juridic al conflictelor de interese.
Prin raportul de evaluare nr. x/24.09.2014, s-a declanşat procedura de evaluare a respectării, de către d-na A., a regimului juridic al conflictelor de interese.
Prin decizia nr. 6043 din 17.11.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 115/218 din 26.02.2018 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal. S-a dispus casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că nu a avut atribuţii în selectarea operatorului economic de către responsabilul de achiziţii, că semnătura sa ţine doar de uzanţa existentă la nivelul unităţii şi că nu a obţinut niciun beneficiu.
Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, constată că aspectele invocate de aceasta nu sunt de natură să înlăture existenţa conflictului de interese. Astfel, este cert că semnarea contractului în cauză a avut loc în exercitarea funcţiei de manager şi că fratele recurentei-reclamante, rudă de gradul al doilea deţinea la societatea prestatoare, societate comercială, aşadar cu scop lucrativ, 15% din părţile sociale ale S.C. B. S.R.L.
Astfel, în raport de dispoziţiile legale şi de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, recurenta-reclamantă avea obligaţia legală de a nu semna acest contract, chiar dacă nu a avut atribuţii în procedura de achiziţie şi nu a urmărit un beneficiu personal.
De altfel, nici pericolul de a se pierde fonduri europene sau uzanţa de la nivelul unităţii nu sunt cauze de înlăturare a conflictului de interese, normele privind conflictul de interese fiind imperative, practicile de la nivelul unităţii sau obţinerea de fonduri europene neputând fi o cauză de încălcare a acestor dispoziţii legale.
Susţinerile conform cărora nu a fost vorba de un exerciţiu decizional al recurentei-reclamante, ci de o acceptare a firmelor contractante în cadrul programului având în vedere obligativitatea oferirii serviciilor medicale în program nu constituie o cauză de înlăturare a conflictului de interese, câtă vreme normele vizând conflictul de interese sunt imperative şi nu prevăd excepţii în raport de distincţiile relevate de recurenta-reclamantă.
Totodată, s-a mai reţinut conflict de interese, în raport de acordul înregistrat cu nr. x/04.06.2014 între Spitalul Clinic Municipal Filantropia şi S.C. F. S.R.L, prin care procedurile aferente recoltării, ambalării şi expedierii de sânge placentar vor fi făcute de reprezentanţi ai unităţii medicale, folosind materialele puse la dispoziţie de către S.C. F. S.R.L.
În exercitarea funcţiei de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, persoana evaluată a avizat şi aprobat acest acord, în condiţiile în care a obţinut sponsorizări în valoare de 12 850 RON în baza contractelor de sponsorizare, încheiate în perioada 2013-2014 de la aceeaşi societate. Şi în această situaţie au fost încălcate dispoziţiile art. 180 alin. (2) şi art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Susţinerile recurentei-reclamante că nu există conflict de interese întrucât acordul în cauză nu implică vreo resursă financiară, iar sponsorizarea are caracter special legat de activitatea ştiinţifică nu sunt fondate. Astfel, conflictul de interese nu este condiţionat de implicarea resurselor financiare ale spitalului, fiind evident scopul lucrativ al cocontractantului societate comercială care totodată a acordat o sponsorizare, indiferent de motivul pentru care aceasta a fost acordată.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2539 alin. (2) Cod.civ, conform cărora, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.
Înalta Curte apreciază că instanţă de fond în mod corect a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2539 alin. (2) C. civ. teza finală, anterior citată, având în vedere caracterul neîntemeiat al noi cereri, nefiind întrerupt termenul pentru a introduce o nouă cerere.
În concluzie, raportul de evaluare a fost comunicat la 26.09.2014, iar prezenta cerere a fost introdusă la 03.03.2015, cu încălcarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 94 din 30 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.