Judicial suspension following magistrate exclusion; lack of High Court jurisdiction over non-disciplinary CSM decisions

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin care s-a dispus suspendarea acestora din funcţie, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

2. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele A. şi B. au contestat Hotărârea nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin care s-a dispus suspendarea acestora din funcţie în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi ale art. 62 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că măsura suspendării din funcţie a contestatoarelor a fost dispusă ca urmare a aplicării prin hotărârea nr. 27J/15.12.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul C.S.M., a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, constând în "excluderea din magistratură".

Pentru a proceda la soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale, cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, este aplicabilă Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin raportare la faptul că atât acţiunea disciplinară exercitată de către Inspecţia Judiciară, cât şi hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul CSM prin care s-a dispus excluderea din magistratură a contestoarelor au fost întemeiate pe dispoziţiile acestei legi. Prin urmare, nu prezintă relevanţă faptul că măsura suspendării din funcţie a contestoarelor a avut loc după data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022, întrucât această măsură are un caracter accesoriu, fiind o consecinţă directă a aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură.

Înalta Curte, prin raportare la obiectul cauzei, apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 stabilesc în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, determinate conform dreptului comun, competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva Hotărârilor secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

În cauza de faţă, Hotărârea nr. 3168/19.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nu a fost pronunţată în materie disciplinară, ci a fost adoptată de secţia pentru judecători a CSM în exercitarea atribuţiilor sale de autoritate publică.

Înalta Curte mai are în vedere şi dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1-3 ale art. 97 C. proc. civ.

Deşi, potrivit pct. 4 al aceluiaşi articol, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere obiectul pretenţiilor formulate de reclamante şi dispoziţiile Legii nr. 304/2004, anterior citate, care fac trimitere la competenţa de drept comun, stabilită conform Legii nr. 554/2004, în soluţionarea cererilor prin care se contestă hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Trebuie amintite în acest context şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, cel din urmă alineat prevăzând că reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare revenea Curţii de Apel Bucureşti, însă această este şi instanţa în cadrul căreia contestatoarele îşi desfăşoară activitatea în calitatea de judecătoare, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora contestatoarele trebuie să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În considerarea acestei obligaţii, contestoarele au solicitat, prin cererea depusă la dosar, la data de 3 aprilie 2023, declinarea prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Piteşti, motivat şi de faptul că aceasta este instanţa în favoarea căreia s-a dispus şi declinarea de către Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dosarului nr. x/2023, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din acelaşi cod, art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarele A. şi B. împotriva Hotărârii nr. 3168 din data de 19 decembrie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.