Annulment of administrative transfer of revoked public institute's assets due to unconstitutionality of underlying legislative decree

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării, până la soluţionarea acţiunii, a Hotărârii de Guvern nr. 83/2020, solicitând în acelaşi cadru procesual şi anularea Hotărârii de Guvern nr. 83/2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1070 din 2 noiembrie 2020, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârât în ceea ce priveşte fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 91/2019, astfel cum a fost invocată de reclamanţi, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii, a respins ca nefondată cererea chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată de reclamanţii A., D., şi C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurenţii-reclamanţi A., C. şi D. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată prin aplicarea şi interpretarea greşită a legii, fiind incident cazul de recurs, prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi precizează faptul că prin Legea nr. 556 din 7 decembrie 2004 s-a înfiinţat Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, ca instituţie publică de specialitate, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate analiza ştiinţifică a premiselor, desfăşurării şi efectelor - în plan politic, economic şi social - ale Revolutei române din decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentate, obiective şi cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporană a ţării noastre.

Prin art. 4 s-a constituit, în cadrul Institutului, Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989, organism deliberativ, cu mandat permanent, care se întruneşte lunar, format dintr-un număr de până la 25, dar nu mai puţin de 15 personalităţi reprezentative ale Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Guvernul României a emis O.U.G. nr. 91 din 30 decembrie 2019 prin care, Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, înfiinţat prin Legea nr. 556/2004, cu modificările ulterioare se desfiinţează.

Potrivit art. 2 alin. 1: "În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, se va stabili destinaţia patrimoniului Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989" iar conform art. 2. alin. 2 "Obligaţiile privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989 se preiau de către Senatul României".

Prin Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, Guvernul hotărăşte la pct. 1 al Articolului unic: Patrimoniul fostului Institut al Revoluţiei Române din decembrie 1989, reprezentând drepturile, obligaţiile, contractele, acordurile şi litigiile instituţiei, bunurile mobile, inclusiv arhiva, şi bunuri imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acestuia, se preia prin protocol de predare-preluare de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului.

Protocolul de predare-preluare prevăzut la alin. (1) se încheie, conform legii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, între fostul Institut al Revoluţiei Române din decembrie 1989, pe de o parte, Secretariatul General al Guvernului şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, pe de altă parte.

Recurenţii mai susţin că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive străine de natura cauzei–art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest motiv de nelegalitate vizează strict situaţia invocată de către instanţa de fond în ceea ce priveşte motivarea modului în care se face transferul patrimoniului, fără a analiza această neclaritate, respectiv faptul că obligaţia raportării situaţiilor financiare nu mai incumbă IRRD 1989, ci Senatului României.

În această situaţie, instanţa a motivat fără a analiza norma dedusă judecăţii, respectiv art. unic alin (3) al H.G. nr. 83/2020, raportat la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2019 ("obligaţia privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru IRRD se preiau de către Senatul României") coroborat cu art. 28 (1) din Legea contabilităţii, potrivit căruia " Persoanele prevăzute la art. 1, alin. (1)-(4) au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul -pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Incidente procedurale

În timpul soluţionării recursului, fiind sesizată de instanţa de fond, Curtea Constituţională a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 91/2019.

Astfel, prin Decizia nr. 198 din 24 martie 2021, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 33 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al E. din Senat şi a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 sunt neconstituţionale, în ansamblul lor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, precum şi în raport cu Decizia nr. 198/2021 pronunţată de Curtea Constituţională, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 83/2020 a fost stabilită destinaţia patrimoniului fostului Institut al Revoluţiei Române din decembrie 1989, emitentul invocând în scopul emiterii acestui act administrativ unilateral art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 s-a dispus:

- art. 1: "Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, înfiinţat prin Legea nr. 556/2004, cu modificările ulterioare, se desfiinţează.";

- art. 2:,,(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, se va stabili destinaţia patrimoniului Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989.

(2) Obligaţiile privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989 se preiau de către Senatul României.";

- art. 3: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 556/2004 privind înfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 14 decembrie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 198 din 24 martie 2021 a fost admisă obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 33 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al E. din Senat şi constată că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 sunt neconstituţionale, în ansamblul lor.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, atacată în prezenta cauză, a avut ca fundament O.U.G. nr. 91/2019, care a fost declarată neconstituţională.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune anularea H.G. nr. 83/2020.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamanţi A., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi va anula Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1070 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţi A., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Anulează Hotărârea de Guvern nr. 83/2020.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.