Inadmissibility of revision for conflict of judgments involving a prosecutor's non-prosecution order and *ne bis in idem* in tax litigation

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa- Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Serviciul Soluţionare Contestaţii Cluj, Administraţia Judeţeană pentru Contribuabili Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Cluj, Serviciul Inspecţie Fiscală 3 şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, a solicitat următoarele:

- anularea în întregime a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 132 din 08.04.2020 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 Cluj şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/14.12.2017 întocmită în baza Raportului de inspecţie nr. x/14.12.2017;

- anularea în întregime a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 136 din 13.04.2020 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 Cluj şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/14.12.2017 întocmită în baza Raportului de inspecţie nr. x/14.12.2017,

- anularea în întregime a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 137 din 14.04.2020 emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 Cluj şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 26650/28.12.2017, emise de către organele fiscale din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106 din data de 19 martie 2021, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud (pentru D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii).

3. Calea de atac a recursului exercitată împotriva sentinţei civile nr. 106 din 19 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi soluţia instanţei de control judiciar

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 106 din 19.03.2021 pronunţată în dosarul x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud a declarat recurs recurenta A. S.R.L., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii.

3.2. Prin decizia nr. 161 din data de 10 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 19.03.2021 pronunţată în dosarul x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

4. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 11 martie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, revizuenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, revizuirea deciziei civile nr. 161/2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

La data de 18 aprilie 2022, revizuenta a solicitat sesizarea CJUE în vederea pronunţării undei decizii preliminare pentru a se stabili dacă dispoziţiile art. 47 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil pot fi interpretate în sensul că se opun/nu se opun unei situaţii juridice precum cea din speţa de faţă, care presupune că împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi stare de fapt, o instanţă civilă recalifică şi dă o interpretare nouă raporturilor juridice deja stabilite definitiv pentru o soluţie a unei instanţe de drept penal.

5. Hotărârea instanţei de fond cu privire la cererea de revizuire

Prin decizia civilă nr. 597 din data de 23 mai 2022, Curtea de Apel Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins atât cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cât şi cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

6. Calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 597 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Împotriva Deciziei nr. 597 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a deciziei civile nr. 597 din data de 23 mai 2022 şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 161 din data de 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, următoarele:

Hotărârea încalcă principiul "ne bis in idem" şi art. 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie astfel cum este receptat la nivelul statelor membre în contextul aplicării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cu referire la cauzele Ozturk contra Germaniei şi Engel şi alţii contra Olanda, Zolutukhin contra Rusiei, LuckyDev c. Suediei.

Se susţine că procedura fiscală urmată de impunerea de suprataxe, care nu a încetat odată cu rămânerea definitivă a procesului penal, constituie o a doua judecare "pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă".

Invocă hotărârea pronunţată în Cauza CEDO, Mihalache contra României, şi afirmă că A. S.R.L. a făcut obiectul unei duble judecăţi, luând în considerare că Ordonanţa procurorului din data de 20.05.2019 a rămas definitivă cu mult anterior pronunţării hotărârilor potrivnice (în special decizia civilă nr. 161 pronunţată la data de 10.02.2022 de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020).

Făcând trimitere la considerentele pe care Ordonanţa de clasare s-a întemeiat, consideră că au avut loc analize extensive ale operaţiunilor economice, astfel că elementele constitutive ale principiului "ne bis in idem" sunt prezente şi exigenţele Convenţionale încălcate. Atât timp cât organul de urmărire penală a analizat operaţiunile contribuabilului pentru aceeaşi faptă, organului fiscal nu îi era permis să demareze o nouă procedură de verificare, având acelaşi obiect (realitatea operaţiunilor şi prejudicierea bugetului de stat) şi scop (punitiv).

Concluziile organului de urmărire penală au fost în sensul că A. S.R.L. nu a făcut parte din niciun grup infracţional organizat şi nici dintr-un lanţ de operaţiuni fictive, aceleaşi operaţiuni asupra cărora organul fiscal a conchis în sensul fictivităţii lor.

În plus, nu au putut fi administrate probe din care să rezulte ca după ce firmele din Bistriţa înregistrau cumpărarea mărfurilor de la fiecare dintre firmele B. S.R.L. Timişoara, C. S.R.L. Bucureşti, D. S.R.L. Bucureşti şi S.C. E. S.R.L. şi efectuau prin bancă plăţile facturilor către firmele furnizoare, banii erau retraşi de către administratorii F., G., H., I. şi împărţiţi cu administratorii firmelor din Bistriţa, numiţii J., K. sau L., comportament care ar fi specific membrilor unui grup infracţional organizat. Din contră, fiecare dintre cei audiaţi au arătat că plăţile facturilor efectuate de ei au fost plăţi reale.

Instanţa învestită cu cererea de revizuire avea obligaţia de a constata această încălcare gravă, dispunând anularea în întregime a Deciziei criticate.

În continuare, învederează faptul că, inclusiv din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia civilă nr. 161 pronunţată la data de 10.02.2022 de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 se impunea a fi anulată, contrar celor reţinute de către prima instanţă. Acest motiv de revizuire este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cu consecinţa intrării în ordinea juridică a unei noi hotărâri, obligatorii şi în disonanţă cu prima.

Consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Referitor la prima condiţie - existenţa a două hotărâri contradictorii potrivnice – recurenta dezvoltă înţelesul lato sensu a noţiunii de hotărâre

Aceasta desemnează actul final prin care se soluţionează o cauză, reprezentând nu doar hotărârea judecătorească, pronunţată de către o instanţă de judecată, ci şi actele emise de procuror, ca organ de urmărire penală în această procedură, cât timp faptele vizate şi latura obiectivă converg.

A doua condiţie, caracterul contradictoriu al celor două acte emise de organele judiciare, acte având caracter definitiv, este, de asemenea, îndeplinită aşa cum rezultă din considerentele acestora.

Se invocă jurisprudenţa naţională potrivit căreia o nouă procedură nu poate avea loc cu privire la aceleaşi obligaţii fiscale, atât timp cât în procedura penală s-a analizat acest fapt.

Inclusiv în practica administraţiei fiscale centrale (Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor) este relevată aplicarea principiului "ne bis in idem" atunci când au avut loc proceduri identice atât pe latură penală, cât şi fiscală, exemplificând cu considerentele unei astfel de decizii. Observă că organul de soluţionare a contestaţiei fiscale în mod expres ia act de soluţia pronunţată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, soluţie având caracter definitiv.

Referitor la cea de a treia condiţie, enunţată sub formă negativă - în procedura subsecventă să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat - critică considerentele reţinute în Decizia recurată, care arată că instanţa de recurs a statuat asupra problemei încălcării principiului non bis in idem, arătând de ce consideră că nu a fost încălcat şi statuând astfel, implicit, instanţa de recurs s-a pronunţată şi asupra principiului neutralităţii TVA, făcând referire inclusiv la practica CJUE.

Recurenta se opune acestei afirmaţii considerând că instanţa de control judiciar nu a realizat nicio analiză din perspectiva încălcării art. 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, ci a apreciat numai asupra îndeplinirii condiţiilor privitoare la eventuala încălcare a autorităţii de lucru judecat şi că această analiză este incompletă şi eronată.

Tot cu privire la cea de-a treia condiţie, susţine că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) ar fi lipsită de conţinut şi dreptul de acces la justiţie ar fi inexistent în măsura în care o hotărâre judecătorească menţionează, chiar şi în treacăt, un element care în aparenţă ar invalida orice condiţie implicită a exercitării acestei căi de atac extraordinare.

Se mai susţine că cele trei condiţii trebuiau verificate cu privire la hotărârea instanţei de fond, aceea fiind în fapt cea care încalcă autoritatea primei hotărâri (ordonanţa de clasare).

Recurenta reia, de asemenea, motivele susţinute în cererea de revizuire arătând, în esenţă, că Ordonanţa de clasare emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsaud la data de 20.05.2019 în dosarul de urmărire penală nr. 319/P/2017, rămasă definitivă prin confirmarea ei de către instanţa de judecată, reprezintă "hotărârea definitivă" dată asupra stării de fapt reţinute într-un litigiu ulterior, în contextul existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Sentinţa civilă nr. 106 din data de 19.03.2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi confirmată prin Decizia nr. 161 din data de 10.02.2021 de către Curtea de Apel Cluj au negat activarea principiului "ne bis in idem" cu privire la soluţia de clasare deja existentă referitoare la aceeaşi stare de fapt: inexistenţa operaţiunilor fictive, adică existenţa unor operaţiuni comerciale reale.

Încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri - Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Decizia a cărei revizuire o solicită este necesar să fie anulată, având în vedere că intrarea în ordinea juridică reprezintă o eroare în întregul sistem de drept, existând hotărâri contradictorii cu privire la operaţiunile-confirmate ca fiind reale - desfăşurate de către contribuabilul A. S.R.L.

Din perspectiva Legii contenciosului administrativ, demersul judiciar extraordinar a fost întemeiat şi pe incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

7. Apărările formulate în recurs

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa- Năsăud, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj- Napoca a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare, intimata a considerat, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a revizuirii pentru motivul invocat deoarece, în primul rând, nu există doua hotărâri contradictorii, Ordonanţa de clasare din data de 20.05.2019 neputând fi considerată o hotărâre penală definitivă, chiar dacă aceasta a fost confirmată de către judecătorul de camera preliminară în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud. În acest sens trebuie avute in vedere prevederile art. 28 din C. proc. pen. potrivit cărora doar hotărârea definitiva a instanţei penale are autoritate de lucru judecat in fata instanţei civile.

În al doilea rând, intimata arată că aspectele invocate de revizuent au fost puse in discuţie în cadrul dosarului nr. x/2020, atât în faţa primei instanţe cat şi în recurs. Întrucât dezlegările date prin soluţiile pronunţate în dosarul penal au făcut obiectul judecaţii în cele de-al doilea litigiu de contencios fiscal, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, decât ca o cenzura de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate, or, instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale incidente, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţa în faţa căreia s-a invocate acest aspect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizue

A) Aspectele relevante ale litigiului, care sunt avute în vedere la soluţionarea prezentului recurs, sunt prezentate în sinteză în cele ce succed:

Activitatea economică prestată de A. S.R.L. a făcut obiectul unor inspecţii fiscale în urma cărora s-au impus societăţii verificate, în anul 2017, obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe profit şi TVA, cu accesoriile aferente.

În cursul inspecţiei fiscale, la data de 22.02.2017, au fost sesizate organele de cercetare penală pentru o pretinsă infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Prin ordonanţa procurorului din 20.05.2019, în dosarul de urmărire penală nr. 319/P/2017, rămasă definitivă prin respingerea de către Judecătorul de Cameră Preliminară a plângerii formulate de ANAF, s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen.. Printre alte considerente, soluţia de clasare este motivată şi de faptul că nu au putut fi administrate probe din care să rezulte că s-a acţionat cu intenţie directă pentru eludarea plăţii taxelor către bugetul de stat şi că operaţiunile comerciale conţinute în facturi există, sunt reale şi sunt întocmite cu respectarea legii.

Ulterior, acţiunea în contencios fiscal promovată de societate împotriva actelor administrativ fiscale a fost respinsă definitiv în dosarul x/2020 În acest dosar, decizia nr. 161/10.02.2022, pronunţată în recurs de Curtea de apel Cluj a menţinut hotărârea primei instanţe (sentinţa nr. 106/2021).

Această din urmă decizie (nu sentinţa de fond) a fost atacată cu revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii ori puterii de lucru judecat a primei hotărâri, hotărârile pretins potrivnice fiind necesar să întrunească cerinţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi.

Instanţa de recurs, pronunţând decizia civilă nr. 597/2022, a respins calea extraordinară de atac pentru considerente care vizează neîndeplinirea condiţiei negative impusă de acest motiv de revizuire, respectiv, în al doilea proces să nu se invoce autoritatea/puterea de lucru judecat ori, dacă a fost invocată, excepţia să rămână nesoluţionată.

Prin recurs revizuenta invocă două motive de casare, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., şi dezvoltă două critici comune: nerespectarea principiului "ne bis in idem" şi existenţa autorităţii de lucru judecat.

B) Apriori, instanţa de control judiciar subliniază că obiectul căii de atac îl constituie hotărârea judecătorească, nu pretenţia concretă dedusă judecăţii, şi că, potrivit art. 461 coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ., calea de atac se îndreaptă împotriva dispozitivului hotărârii şi considerentelor pe care acesta se sprijină.

În speţă, recursul priveşte decizia nr. 597/2022 a Curţii de apel Cluj, decizie de respingere a cererii de revizuire pentru considerente care conturează ideea de inadmisibilitate a căii extraordinare de atac.

Raportat la aceste împrejurări, instanţa de recurs trebuie să răspundă doar acelor critici care vizează inadmisibilitatea revizuirii prin raportare strictă la considerentele hotărârii.

În acord cu raţionamentul primei instanţe de revizuire, instanţa de control judiciar constată că modul în care aceasta a interpretat normele privitoare la principul principiului "ne bis in idem", de natură a aduce atingere principiilor consacrate la nivelul CJUE, nu poate face obiect de analiză în cadrul revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 21 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că instanţele au analizat incidenţa normelor de drept european aplicând jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie din Cauza C-617/10. S-a reţinut că principiul "ne bis in idem" nu se opune ca un stat membru să impună pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaţiilor fiscale o sancţiune penală şi una fiscală cu condiţia ca măsurile deja adoptate împotriva învinuitului să nu îmbrace un caracter penal şi că, în speţa concretă nu s-a încălcat principiul "ne bis in idem".

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut (decizia nr. 549/2018) că interpretarea şi aplicarea restrictivă a regimului de reglementare a căilor extraordinare de atac este în consens cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu contra României), în care s-a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei… "Procedura de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive trebuie să îşi păstreze caracterul excepţional, iar instanţele interne să asigure un just echilibru între interesele în joc în acest tip de procedură, care nu trebuie să devină un mijloc de reexaminare a cauzei."

Contrar susţinerii recurentei/revizuente, instanţa de recurs a analizat hotărârea primei instanţe atât din perspectiva principiului "ne bis in idem" cât şi a principiului securităţii juridice.

Chiar dacă nu s-au indicat în mod expres dispoziţiile art. 4 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, analiza instanţei s-a circumscris acestor dispoziţii ce reglementează dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, izvor al principiului "ne bis in idem".

Astfel, cu privire la susţinerea că există două proceduri paralele (procedura penală şi fiscală) şi la aspectele stabilite şi judecate în dosarul penal finalizat prin încetarea procesului penal, Curtea de apel a avut în vedere, în recurs, dispoziţiile art. 28 C. proc. pen. potrivit căreia doar hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile şi că nu există o astfel de hotărâre definitivă care, conform art. 277 alin. (4) cod de procedură fiscală, să fie opozabilă organelor de soluţionare competente.

Considerând că soluţia procurorului nu poate fi considerată o hotărâre penală definitivă, chiar confirmată de judecătorul de cameră preliminară, Curtea de apel a analizat activitatea de urmărire penală şi a concluzionat că "soluţia de clasare nu a urmărit cadrul complex al tuturor operaţiunilor fiscale şi nu au fost valorificate toate aspectele menţionate de inspecţia fiscală cu privire la toate societăţile implicate." De asemenea, analizând hotărârea primei instanţe, Curtea de apel a concluzionat că starea de fapt fiscală nu este aceeaşi ca cea analizată în dosarul penal, sentinţa clarificând aspecte de ordin fiscal.

Având în vedere că instanţa de recurs a analizat incidenţa normelor dreptului Uniunii Europene şi a principiilor reiterate în cererea de revizuire, motivul invocat de revizuentă constituie în fapt o critică la soluţia instanţei de recurs.

Or, încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept procesual sau material constituie motive de recurs expres prevăzut de lege iar, în speţă, hotărârea definitivă nu este supusă recursului.

Dacă s-ar admite revizuirea într-o astfel de situaţie, s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, în planul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., spectrul verificărilor realizate de instanţă nu implică o determinare a caracterului judicios al hotărârilor comparate, ci se rezumă la a aprecia dacă ultima hotărâre nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare prin verificarea triplei identitate de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate.

Dar, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată, aşa cum corect s-a reţinut în decizia atacată, de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o astfel de excepţie a fost invocată, instanţa a omis să se pronunţe asupra ei întrucât, în caz contrar, pe calea revizuirii se deschide calea recursului la recurs.

Invocând principiul încălcării securităţii juridice, efect al autorităţii/puterii de lucru judecat, recurenta a pus în discuţie şi instanţa a analizat explicit aceste efecte, aşa cum s-a menţionat şi mai înainte.

Nu în ultimul rând, susţinerea că analiza instanţei de revizuire este eronată şi incompletă nu este fondată. Neîndeplinirea unei condiţii esenţiale de exercitare a revizuirii înlătură de la analiză celelalte condiţii de admisibilitate ori motivele de revizuire. Instanţa de revizuire nu a ajuns la analiza efectivă a principiilor invocate prin cererea de revizuire întrucât calea de atac este inadmisibilă pentru neîndeplinirea unei condiţii de admisibilitate.

În aceste împrejurări, analiza instanţei este completă în măsura justificării soluţiei adoptate.

Întrucât revizuirea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, nu vor fi antamate celelalte critici din recurs, analiza acestora nefiind inutilă în măsura în care nu pot conduce la modificarea soluţiei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul revizuentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 597 din data de 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.