Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality in administrative challenge to judicial inspection
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the defendant judicial inspection body by annulling the appellant's appeal for lack of motivation, thereby leaving the lower court's dismissal of the administrative claim in force. The dispute concerned a challenge to an inspector-general's resolution that had previously dismissed a complaint against a criminal court decision which reclassified a charge from assault to attempted murder without re-evaluating the evidence or hearing the complainant. The decisive legal basis was the strict interpretation of Articles 486, 487, and 489 of the Code of Civil Procedure, which mandate that an appeal must contain specific grounds of illegality fitting the exhaustive list in Article 488 to criticize the legal reasoning of the lower court; the court found that the appellant merely reiterated grievances regarding the substantive criminal proceedings and the judge's conduct, failing to articulate valid grounds of appeal, thus triggering the sanction of nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality in administrative challenge to judicial inspection: The dispute concerned a challenge to an inspector-general's resolution that had previously dismissed a complaint against a criminal court decision which reclassified a charge from assault to attempted murder without re-evaluating the evidence or hearing the complainant. The decisive legal basis was the strict interpretation of Articles 486, 487, and 489 of the Code of Civil Procedure, which mandate that an appeal must contain specific grounds of illegality fitting the exhaustive list in Article 488 to criticize the legal reasoning of the lower court; the court found that the appellant merely reiterated grievances regarding the substantive criminal proceedings and the judge's conduct, failing to articulate valid grounds of appeal, thus triggering the sanction of nullity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appeal due to the failure to include the required grounds of illegality.
Procedural rule applying the sanction of nullity when the invoked arguments do not fall within the statutory grounds for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a la data de 06.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei C21-312 din data de 01.03.2021 a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a procedat la respingerea plângerii sale împotriva rezoluţiei de clasare a plângerii 3224/A din 20.10.2020 emisă în dosarul nr. x.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1246 din data de 19 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1246 din data de 19 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că inspectorul judiciar a efectuat verificări superficiale, cu scopul de a proteja abuzurile clare, evidente săvârşite de doamna judecător B., din cadrul Judecătoriei Medgidia. În concret, nu a analizat sesizarea făcută de către reclamant privind încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorului învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020, care şi-a exercitat funcţia cu gravă neglijenţă şi rea-credinţă.
Recurentul-reclamant a susţinut că i-a fost adus un grav prejudiciu prin schimbarea încadrării juridice a faptei penale din loviri şi alte violenţe în tentativă de omor, fără ca judecătorul învestit cu soluţionarea dosarului penal să readministreze probatoriul existent la dosar sau să administreze probe noi.
La data de 11 ianuarie 2022, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei o nouă cerere de recurs, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că cercetarea efectuată de către Inspecţia Judiciară cu privire la abuzurile săvârşite de către doamna judecător B. a fost una incompletă şi superficială.
A mai arătat că aceasta a dispus schimbarea încadrării juridice în cadrul dosarului penal, fără a efectua vreun act de cercetare judecătorească, respectiv fără a readministra probele, fără a administra probe noi şi fără a-l audia pe reclamant sau vreun martor, contrar celor statuate prin decizia nr. 253/2017 a Curţii Constituţionale.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul-reclamant îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru a aprecia că este îndeplinită cerinţa motivării recursului, este necesar ca recurentul-reclamant să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluţia dispusă în cauză. Or, în cauza de faţă, recurentul-reclamant nu a indicat motivul de casare pe care se întemeiază cererea sa de recurs şi s-a limitat doar la a-şi prezenta nemulţumirile cu privire la modalitatea de soluţionare a dosarului penal nr. x/2020, invocând o pretinsă săvârşire a unei abateri disciplinare de către judecătorul cauzei, prin exercitarea funcţiei cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă.
În ceea ce priveşte argumentul încălcării de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei penale a deciziei Curţii Constituţionale nr. 253/2017, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei penale fără a readministra probatoriul existent sau alte mijloace de probă, este de observat că acesta se sprijină pe considerente străine de obiectul cauzei. În concret, aspectele invocate de către recurentul-reclamant vizează strict modul de soluţionare a dosarului penal, putând fi valorificate prin intermediul căilor de atac prevăzute de legislaţia penală în vigoare.
În acest context, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.
Susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Prin urmare, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond şi încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.
Drept urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului şi în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1246 din data de 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.