Conflict of interest for local councilor voting on budget allocation benefiting own artistic services

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 04.05.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x/14.04.2021 întocmit în lucrarea nr. x/30.03.2020, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1095 din 6 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 29.09.2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 49 din 10 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare act admninistrativ, şi a dispus anularea Raportului de Evaluare nr. x/14.04.2021 întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) -Inspecţia de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 49 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a exercitat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că, soluţia instanţei de fond de anulare a raportului de evaluare nr. x/14.04.2021 este nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat această soluţie cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 251/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile acestor articole de lege motivând aceasta prin faptul că "...alegaţiile pârâtei nu sunt susţinute de probatoriu administrat ci, dimpotrivă, acesta confirmă apărarea formulată de reclamant, în sensul că nu s-ar afla în situaţia indicată, întrucât, deşi a participat la procesul deliberativ al adoptării hotărârii în cauză, nu a obţinut niciun folos material pentru sine".

Instanţa de fond a mai constatat că această apărare a fost confirmată de concluziile expertizei criminalistice grafoscopice, întocmite în dosarul penal înregistrat cu nr. x la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, ce au fost formulate în urma examinării înscrisului reprezentat de statul de plată servicii artistice emis de comuna Vladimirescu.

Analizând conţinutul raportului de constatare criminalistică nr. x din 11.11.2021 întocmit în dosarul penal referit anterior, instanţa de fond a reţinut că, din moment ce semnătura, de pe statul de plată servicii artistice emis de comuna Vladimirescu, din dreptul numelui reclamantului nu a fost executată de acesta, nu se poate aprecia că reclamantul A. ar fi încasat suma de 500 RON consemnată în respectivul stat de plată, concluzionând, în baza aceleiaşi raţiuni că, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu pot fi reţinute ca fondate cele motivate de instanţa de fond.

Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, conflictul de interese reţinut în sarcina persoanei evaluate A. a fost generat de faptul că, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea, (votând "pentru") a H.C.L nr. 30/15.02.2018 privind utilizarea sumei de 300.000 RON din bugetul local pentru finanţarea serviciilor artistice (...) prilejuite de sărbătoarea Centenarului Marii Uniri în anul 2018, pentru finanţarea serviciilor artistice şi a cheltuielilor de protocol prilejuite de sărbătoarea "Zilelor comunei Vladimirescu" în anul 2018 (....) alocate din bugetul local, conform procesului-verbal de şedinţă aferent, încălcând astfel dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, conform celor comunicate de Primăria comunei Vladimirescu prin adresa nr. x/25.02.2020 "...domnul consilier local A., împreună cu formaţia dânsului, a prestat servicii artistice pentru care au fost remuneraţi cu suma de 1.500 RON...".

Chiar dacă reclamantul are ca atribuţii să participe la şedinţele consiliului local, acesta era obligat, conform art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, să anunţe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii.

Aşadar, încă de la momentul aprobării ordinei de zi a şedinţei de consiliu local, reclamantul a avut cunoştinţă de conţinutul acesteia, şi astfel a avut posibilitatea de a anticipa că o decizie, ce urma să se ia cu privire la desfăşurarea artistică a respectivului eveniment, şi care implica plata pentru serviciile artistice prestate, produce un avantaj/beneficiu pentru sine, sau pentru alte persoane fizice sau juridice cu care dezvoltă diferite relaţii.

În materia conflictului de interese administrativ prezintă relevanţă conduita alesului local care nu şi-a îndeplinit/respectat obligaţiile prevăzute de textele de lege menţionate mai sus.

Situaţia de conflict de interese intervine pentru simplu fapt al anticipării deciziei autorităţii din care face parte, caz în care reclamantul A. avea obligaţia de a-şi adapta conduita.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările, Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.

În esenţă, intimatul a susţinut că nu a încălcat nici un text legal şi nu a avut un interes personal de natură patrimonială sau un beneficiu de orice natură şi nici nu a anticipat un interes sau un beneficiu de natură patrimonială sau de orice natură în adoptarea hotărârii de consiliu local aflată în discuţie.

Ca urmare, a apreciat că în mod judicios a reţinut prima instanţă că nu s-a aflat în situaţia indicată de către recurenta-pârâtă şi nu a obţinut un folos material, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 483 şi urm. C. proc. civ., art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanţei să constate că apărările intimatului-reclamant sunt nefondate, combătându-le punctual, şi a reiterat argumentele invocate în susţinerea recursului promovat în cauză, pentru a demonstra că raţionamentul instanţei de fond este nelegal, fiind în contradicţie cu scopul normei legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului exercitat în cauză.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii şi anularea Raportului de Evaluare nr. x/14.04.2021 întocmit de către recurenta-pârâtă este nelegală, întrucât nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Pentru perioada vizată de speţa de faţă, conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat pentru aleşii locali, urmăreşte să asigure exercitarea atribuţiilor conferite funcţiei respective fără niciun interes de natură patrimonială pe care aceştia l-ar putea avea în chestiunile pentru care sunt chemaţi să hotărască, sensul acestor reglementări fiind dat de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor specifice mandatului pe care îl exercită cu obiectivitate, imparţialitate, integritate, transparenţă decizională şi supremaţie a interesului public.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare: "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

Aceste prevederi legale se coroborează, în cazul consilierilor locali, cu cele instituite în cuprinsul art. 47 alin. (1) (în prezent art. 46) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează că: "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Art. 77 din acelaşi act normativ reglementează în sensul că:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

În speţă, instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile acestor articole de lege motivând că, "...alegaţiile pârâtei nu sunt susţinute de probatoriu administrat ci dimpotrivă, acesta confirmă apărarea formulată de reclamant, în sensul că nu s-ar afla în situaţia indicată, întrucât, deşi a participat la procesul deliberativ al adoptării hotărârii în cauză, nu a obţinut niciun folos material pentru sine" şi că, "această apărare a fost confirmată de concluziile expertizei criminalistice grafoscopice, întocmite în dosarul penal înregistrat cu nr. x la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, ce au fost formulate în urma examinării înscrisului reprezentat de statul de plată servicii artistice emis de Comună Vladimirescu".

Înalta Curte constată că, în verificarea legalităţii şi temeiniciei raportului de evaluare nr. x/14.04.2021, instanţa de fond s-a limitat la a analiza situaţia de conflict de interese, prevăzută de textele de lege menţionate mai sus doar sub aspectul existenţei folosului material pentru sine, respectiv al intimatului-reclamant A., ignorând celelalte elementele care au generat apariţia conflictului de interese, ce au fost evidenţiate de recurenta-pârâtă prin apărările formulate în cauză.

Astfel, contrar celor constate de instanţa de fond, conflictul de interese reţinut în sarcina persoanei evaluate A. a fost generat de faptul că, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea, (votând "pentru") a H.C.L nr. 30/15.02.2018 privind utilizarea sumei de 300.000 RON din bugetul local pentru finanţarea serviciilor artistice (...) prilejuite de sărbătoarea Centenarului Marii Uniri în anul 2018, pentru finanţarea serviciilor artistice şi a cheltuielilor de protocol prilejuite de sărbătoarea "Zilelor comunei Vladimirescu" în anul 2018 (...) alocate din bugetul local, conform procesului-verbal de şedinţă aferent, încălcând astfel dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată conform celor comunicate de Primăria Comunei Vladimirescu prin adresa nr. x/25.02.2020 "... domnul consilier local A. împreună cu formaţia dânsului, a prestat servicii artistice pentru care au fost remuneraţi cu suma de 1.500 RON...".

Înalta Curte reţine că, deşi instanţa de fond a reţinut că reclamantul a votat favorabil pentru adoptarea proiectului de hotărâre menţionat anterior, în baza unui raţionament nelegal, a apreciat că procedând astfel, acesta nu se află în situaţia de conflict de interese prevăzută de articolele de lege menţionate mai sus, motivat şi de faptul că nu a obţinut niciun folos material pentru sine.

Or, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, intimatul-reclamant avea obligaţia ca, în cadrul şedinţei din data de 15.02.2018 a consiliului local, să anunţe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor, şi de a nu participa la deliberarea şi adoptarea proiectului de hotărâre privind utilizarea sumei de 300.000 RON din bugetul local pentru finanţarea serviciilor artistice (...) prilejuite de sărbătoarea Centenarului Marii Uniri în anul 2018, pentru finanţarea serviciilor artistice şi a cheltulielilor de protocol prilejuite de sărbătoarea "Zilelor comunei Vladimirescu" în anul 2018 (...) alocate din bugetul local, din moment ce cunoştea, încă de la aprobarea ordinii de zi, care va fi tema de dezbatere, aspecte ce au fost ignorate de instanţa de fond.

În acest context, se constată că, neparticiparea la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu local, implică ca persoana care se află în conflict de interese, să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supusă dezbaterii.

Deliberarea, în cazul organelor colegiale, atrage discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor şi a contra argumentelor urmate de dezbateri asupra acestora şi finalizate prin vot.

Astfel, derularea acestui proces trebuie realizată în lipsa consilierului interesat, pentru a nu influenţa în niciun fel deliberarea celorlalţi consilieri asupra problemei în discuţie.

Contrar apărărilor intimatului-reclamant, Înalta Curte reţine că, interesul personal este raportat de legiuitor exclusiv la legătura acestuia cu problema supusă dezbaterii în consiliul local, şi nu este în raport de eventualul rezultat al votului.

Simpla posibilitate ca respectivele hotărâri de consiliu local să fie adoptate fără existenţa unor garanţii de obiectivitate şi imparţialitate din partea consilierului local care votează, generează încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

Un alt element care generează încălcarea regimului juridic al conflictului de interese este şi faptul că în calitatea sa de consilier local, reclamantul ar fi apt să influenţeze activitatea instituţiei inclusiv în favoarea sa.

Posibilitatea de a anticipa ţine de reprezentarea consilierului local de a aprecia că adoptarea unor hotărâri de consiliu local la care participă (votând "pentru") ar putea genera consecinţe ce se circumscriu unui avantaj sau dezavantaj pentru sine, sau orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia.

Înalta Curte reţine că, în speţă, chestiunea supusă dezbaterilor răspundea şi interesului personal al intimatului-reclamant, sens în care acesta avea obligaţia de a anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema în discuţie.

În cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuţie existenţa unui beneficiu, a unui folos practic, situaţia de conflict de interese intervenind pentru simplul fapt al anticipării deciziei autorităţii din care face parte, caz în care reclamantul avea obligaţia de a-şi adapta conduita.

În ceea ce priveşte potenţialul beneficiu sau un dezavantaj reprezentat de hotărârile ce urmează a fi luate, legiuitorul arată că un consilier trebuie să îşi anunţe colegii, la începutul dezbaterilor, chiar şi atunci când o decizie a autorităţii publice din care face parte, ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea. Prin urmare, este suficient ca beneficiul sau dezavantajul să aibă, potrivit legiuitorului, caracter potenţial, nu neapărat efectiv.

În cauză, nu există vreun document din care să reiasă că, persoana evaluată a anunţat la începutul dezbaterilor interesul pe care îl avea în problema supusă dezbaterii, sau că ar fi părăsit sala înainte de începerea dezbaterilor.

Aşadar, pentru a evita apariţia unei astfel de situaţii de conflict de interese, intimatul-reclamant, în calitatea sa de consilier local, anticipând că o decizie a autorităţii din care face parte prezintă un beneficiu pentru sine şi formaţia sa, avea obligaţia legală, conform art. 75 şi 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare de a anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor, obligaţie legală ce nu a fost îndeplintă de acesta.

Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii, sunt întrunite condiţiile legale pentru a fi angajată răspunderea persoanei evaluate A. pentru existenţa situaţiei de conflict de interese prevăzută de art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 46 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi cu cele ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, atâta timp cât acesta nu a anunţat la începutul şedinţei de consiliu local interesul personal pe care îl avea în problemă supuşi dezbaterilor şi, respectiv cât timp a participat la dezbaterea şi aprobarea H.C.L. nr. 30/15.02.2018.

Conflictul de interese, ca instituţie juridică administrativă are în vedere modul în care o persoană îşi exercită atribuţiile pe care le deţine, în temeiul unei funcţii/calităţi pe care o deţine relativ la eventuala creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj pentru sine, pentru soţ, sau pentru o serie de alte persoane fizice sau juridice, cu care dezvoltă diferite relaţii.

Avantajul patrimonial chiar şi eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal, mai ales că legiuitorul nu distinge cu privire la faptul că acest interes personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat

Chiar dacă reclamantul are că atribuţii să participe la şedinţele consiliului local, acesta era obligat, conform art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, să anunţe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii.

Aşadar, încă de la momentul aprobării ordinei de zi a şedinţei de consiliu local, reclamantul a avut cunoştinţă de conţinutul acesteia, şi astfel a avut posibilitatea de a anticipa că o decizie, ce urma să se ia cu privire la desfăşurarea artistică a respectivului eveniment, şi care implica plata pentru serviciile artistice prestate, produce un avantaj/beneficiu pentru sine, sau pentru alte persoane fizice sau juridice cu care dezvoltă diferite relaţii.

Prin urmare, în materia conflictului de interese administrativ prezintă relevanţă conduita alesului local care nu şi-a îndeplinit/respectat obligaţiile prevăzute de textele de lege menţionate mai sus.

Faptul că în anumite situaţii există şi beneficii evaluabile în bani nu înseamnă că aspectul pecuniar concret este determinant pentru atragerea conflictului de interese de natură administrativă.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ. va obliga intimatul-reclamant A. să plătească recurentei-pârâte suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 49 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Obligă intimatul-reclamant A. să plătească recurentei-pârâte suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.