Competence for damages from annulled fiscal acts: exclusive jurisdiction of the court that ruled on the primary challenge.

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa – secţia civilă la data de 08.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, au solicitat obligarea pârâtelor la plata următoarelor sume:

- suma de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, din cauza emiterii de titluri executorii si punerii in executare a acestora, constatate nelegale de către instanţele de judecata,

- suma de 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicţionale, in vederea anularii actelor fiscale, inclusiv in faza de urmărire penala efectuata împotriva administratorilor societăţii, la sesizarea autorităţilor fiscale,

- suma de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B., pentru suferinţele psihice si fizice in urma cărora s-a declanşat boala autoimuna Addison, care nu se vindeca, si cu un tratament pe viata, datorata stresului emoţional, pentru atingerea adusa imaginii, onoarei si reputaţiei sale ca persoana si om de afaceri, prin actele administrative abuzive si nelegale, anulate ulterior.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că prin decizia de impunere nr. x/05.04.2012 si prin raportul de inspecţie fiscala nr. x/05.04.2012, emise de AJFP Ialomiţa, reclamanta A. S.R.L. a fost obligata la plata sumei totale de 1.895.177 RON, reprezentând impozit pe profit si TVA, cu accesoriile aferente. Deopotrivă, autorităţile fiscale au sesizat si organele de urmărire penala, cauza fiind înregistrata sub nr. x/2012 la Parchetul Ialomiţa.

Aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate de reclamante, potrivit dispoziţiilor Codul de procedură fiscală si Legii nr. 554/2004. In procedura administrativ-jurisdicţionala contestaţia acestora a fost respinsa de DGRFP Ploieşti.

A arătat că în procedura judiciara, actele administrativ-fiscale au fost anulate, potrivit sentinţei civile nr. 12/23.01.2018 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2014, menţinută prin decizia civila nr. 3263/08.07.2020 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. De asemenea, si sesizarea penala a fost clasata, potrivit rezoluţiei emise de Parchetul Ialomiţa la data de 26.03.2013.

A mai arătat că autorităţile fiscale nu s-au limitat doar la acţiunile de mai sus ci au solicitat si deschiderea procedurii de insolventa, la Tribunalul Ialomiţa. Instanţa, prin sentinţa civila nr. 22/11.01.2014, a respins cererea formulata de AJFP Ialomiţa, soluţia fiind menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civila nr. 724/04.04.2015.

In toata aceasta perioada 2012-2020, societatea nu si-a mai putut desfăşura activitatea, întrucât aceasta a fost blocata si împiedicata prin masurile abuzive luate de autorităţile fiscale. Este evident ca fiind împiedicate să îşi desfăşoare activitatea i s-a produs un imens prejudiciu.

Pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorităţii publice pârâte este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, deduse din interpretarea prevederilor art. 1.349 şi art. 1.357 şi următoarele din C. civ., în corelaţie cu normele care configurează regimul juridic al contenciosului administrativ: existenţa unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanţă sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatată ca atare de instanţă; producerea unui prejudiciu; dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

În acelaşi timp, reclamanta B., in urma controalelor autorităţilor fiscale si masurilor abuzive dispuse, s-a îmbolnăvit grav. In urma suferinţelor psihice si fizice, s-a declanşat boala autoimuna Addison, boala nevindecabila, care necesita tratament toata viata. De asemenea, masurile abuzive luate, a căror durata a fost excesiva, care au scos de pe piaţa o societate ce era profitabila, au reprezentat o grava atingere adusa imaginii, onoarei si reputaţiei sale, ca persoana si om de afaceri.

Având în vedere aceasta situaţie de fapt, ţinând seama de prevederile Legii nr. 554/2004 si ale C. civ., care reglementează răspunderea civila delictuală, a solicitat admiterea cererii si acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul creat.

In susţinerea acţiunii, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori (pentru consecinţele actelor emise de autorităţile fiscal asupra activităţii societăţii si pentru evaluarea prejudiciului moral), expertiza contabila (pentru evaluarea prejudiciului produs societăţii).

In drept, a invocat dispoziţiile art. 1349 si urm. C. civ., precum si pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Pârâta DGRFP Ploieşti prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale motivat de incidenţa în cauză dispoziţiilor art. 19 alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia netimbrării şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Ialomiţa

Prin sentinţa civilă nr. 873/17.08.2022 a Tribunalului Ialomiţa, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Ialomiţa a reţinut faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii solicită obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani care adunate însumează 3.055.133,50 RON.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că suma de bani solicitată de reclamanţi depăşeşte pragul prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a din legea 554/2004, instanţa va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1831 de la data de 18.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat soluţionarea dosarului în favoarea Tribunalului Ialomiţa, în temeiul art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza spre soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că cererea reclamantei are ca obiect acordarea de despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv obligarea pârâtei la plata sumelor de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicţionale, 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B., pentru suferinţele psihice si fizice cauzate ca urmare a emiterii actelor administrativ-fiscale anulate, nu se referă la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON, astfel încât competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii nu se stabileşte prin raportare la criteriul valoric al creanţei contestate.

În aceste condiţii, competenţa materială de soluţionare a cererii de acordare despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se stabileşte prin raportare la rangul administrativ de autoritate publică locală pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIESTI, în calitate de emitentă a deciziei de impunere nr. x din 05.04.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă fiscală în cuantum de 1.895.177 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 248.030 RON şi accesorii în sumă de 120.295 RON, respectiv TVA în sumă de 1.025.615 RON şi accesorii în sumă de 501.237 RON. prin raportare la rangul administrativ de autoritate publică locală pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIESTI, în calitate de emitentă a deciziei de impunere nr. x din 05.04.2012.

Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită ivit în Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă şi Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, constată Înalta Curte următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data 8 aprilie 2022 reclamanţii A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de profit mediu net nerealizat de către societatea A. S.R.L. in perioada 2013-2020, din cauza emiterii unor titluri executorii si punerii lor în executare, sumei de 55.133,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate de societate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicţionale, in vederea anularii actelor fiscale, inclusiv in faza de urmărire penala efectuata împotriva administratorilor societăţii, la sesizarea autorităţilor fiscale, şi a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale către administratorul B..

Relevanţă în prezenta cauză prezintă dispoziţiile legale de la art. 19 din Legea nr. 554/2004, care a fost invocat ca şi temei de drept de către reclamantă în cadrul acţiunii, care prevede:

(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi contractelor administrative.

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru.

Totodată, urmează fi avute în vedere disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004 care la alin. (1) prevede faptul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin urmare, din interpretarea textelor de lege anterior amintite rezultă faptul că instanţa competentă să judece pretenţia principală(anularea actului administrativ fiscal) rămâne competentă să judece şi pretenţia accesorie constând în despăgubiri chiar şi atunci când aceasta nu a fost a fost dedusă judecăţii împreună cu cererea principală.

În speţa de faţă, constată Înalta Curte că, în procedura judiciara, actele administrativ-fiscale au fost anulate, prin sentinţa civilă nr. 12/23.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2014, soluţie menţinută prin decizia civila nr. 3263/08.07.2020 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Prin urmare, în acest context, apare ca fiind competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată Curtea de apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal în calitate de instanţă care a soluţionat fondul pretenţiei principale prin care s-a solicitat anularea actelor administrativ fiscale vătămătoare.

Deopotrivă, mai constată Înalta Curte că, în speţă, conflictul negativ de competenţă a survenit între Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă şi Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia s-a stabilit, prin prezenta decizie, competenţa de soluţionare a cauzei, nu este, aşadar, implicată în conflictul de competenţă sesizat, niciuna dintre instanţe neapreciind că ar reveni acesteia competenţa de soluţionare a cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că, în pronunţarea regulatorului de competenţă, trebuie să stabilească instanţa de judecată competentă conform dispoziţiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluţionare unei instanţe/secţii/complet specializat neimplicate în conflictul negativ sesizat. Declinările reciproce/succesive de competenţă reprezintă premisa regulatorului de competenţă, însă stabilirea instanţei competente nu este limitată de dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. la alegerea uneia dintre instanţele aflate în conflict.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-i pe reclamanţii B. şi A. S.R.L. şi pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.