Revision petition dismissed as unfounded for inapplicability of *minus petita* in challenge to military intelligence officer's internal administrative acts

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii, U.M 0289 Bucureşti reprezentată de S.R.I. şi U.M. 0735 Ploieşti, a solicitat instanţei:

(I)-Să oblige S.R.I. să desfiinţeze Structura 3 din cadrul U.M. 0289 Bucureşti (aparţinând S.R.I.), ca urmare a faptului că activităţile profesionale desfăşurate de respectiva entitate sunt excedentare cadrului legal, şi să mute personalul acesteia către alte structuri ale S.R.I. în conformitate cu pregătirea şi competenţele profesionale.

(II)-Să oblige S.R.I. să înfiinţeze structuri de medicina muncii/să angajeze medici de medicina muncii la toate unităţile/structurile componente ale S.R.I., întrucât situaţia actuală - respectiv existenţa unui singur medic de medicina muncii la nivelul S.R.I. - este contrară prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

(III)-Să oblige S.R.I. să modifice Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. mr. - începând cu luna martie 2014 - gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013 (întrucât executarea acestuia presupune derularea, de activităţi profesionale care exced cadrului legal şi care, în plus, îi afectează grav starea de sănătate) în sensul numirii sale pe o funcţie în cadrul Structurilor de Resurse Umane din cadrul U.M. 0862 Bucureşti sau U.M. 0167 Bucureşti;

(IV)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanţii U.M. 0735 Ploieşti, ca urmare a Aprecierii de serviciu a sa pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 şi să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum şi să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(V)-Să anuleze actul administrativ prin care i-a fost acordat calificativul de "Corespunzător" de către reprezentanţii U.M. 0289 Bucureşti, ca urmare a Aprecierii de serviciu pe anul 2013 şi să-i reevalueze/să oblige S.R.I. să-i reevalueze activitatea profesională pe perioada vizată, în sensul acordării calificativului de "Foarte Bun", precum şi să emită un alt act administrativ/o altă apreciere de serviciu care să ateste acest lucru.

(VI)-Să oblige S.R.I. să-1 numească într-o funcţie raportată la vechimea şi experienţa profesională a acestuia şi să-i acorde gradul militar care să corespundă cu parcursul profesional normal pe care acesta ar fi trebuit să aibă dacă reprezentanţii U.M. 0735 Ploieşti şi U.M. 0289 Bucureşti ar fi evaluat în mod obiectiv felul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în perioada 01.01.2013 -30.09.2013, respectiv în anul 2013.

(VII)-Să oblige pârâţii la plata indexată/actualizată a diferenţelor financiare din solda militară rezultate în urma evaluării subiective a activităţii profesionale desfăşurate de subsemnatul în anul 2013.

(VIII)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea transportului aferent mutării din Garnizoana Ploieşti (de la U.M. 0735 Ploieşti) în Garnizoana Bucureşti (la U.M, 0289 Bucureşti), în temeiul art. 9 Ut d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi în baza Ordinului prim-adjunctului directorului S.R.I. (d-nul gl. lt B.) nr. 0205 din 01.10.2013.

(IX)-Să oblige S.R.I. să îi deconteze contravaloarea alocaţiei de hrană aferentă internării, în perioada 07.05.2012 - 18.05.2012, în secţia Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Căciulata a Spitalului Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti (unitate medicală aparţinând Serviciului Român de Informaţii), în conformitate cu prevederile legale.

(X)-Să oblige S.R.I. să-i permită scoaterea la raport în faţa directorului Serviciului Român de Informaţii, d-nul C. (în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 14 din 24.02.1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi prevederilor art. 126 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 128 alin. (1) şi alin. (2) din R.G.-l, Regulamentul de ordine interioară în unitate - publicat în Monitorul Oficial nr. 815 din 5 decembrie 2012).

(XI)-Să oblige S.R.I. să îi comunice dacă, la nivelul anului 2014, se regăsesc foşti lucrători/angajaţi şi informatori/colaboratori ai fostului Departament al Securităţii Statului din Ministerul Afacerilor Interne (fosta Securitate comunistă) în funcţii de comandă/conducere în cadrul S,R.L, respectiv în unităţile/structurile componente ale instituţiei, precum şi dacă au existat şi/sau există ofiţeri acoperiţi ai S.R.I. în rândul magistraţilor şi al reprezentanţilor mass-media din România, în cazul în care răspunsul la vreuna dintre întrebări sau la ambele întrebări este pozitiv, să-i comunice numele acestora.

(XII)-Să oblige S.R.I., U.M. 0289 Bucureşti şi U.M. 0735 Ploieşti, în temeiul prevederilor art. 20, art. 24 alin. (4), alin. (5) si alin. (10) şi art. 33 din Legea nr. 182 din 12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, art. 7, art. 8, art. 17, art. 20 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c) şi alin. (2), art. 21 şi art. 24 din Hotărârea nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România şi art. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 781 din 25.07.2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, să declasifice următoarele documente:

- Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.R.I.;

- Regulamentul de organizare şi funcţionare al U.M. 0289 Bucureşti;

- Regulamentul de organizare şi funcţionare al U.M. 0735 Ploieşti;

- Dosarul de personal al său;

- Fişele posturilor ocupate în cadrul S.R.I. la U.M. 0735 Ploieşti şi U.M. 0289 Bucureşti;

- Ordinul Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012 şi noul Ordin al Directorului S.R.I. de la sfârşitul lunii noiembrie 2013 (de modificare a Ordinului Directorului S.R.I. nr. S/1394/2012);

- Ordinul prim-adjunctului directorului S.R.I. nr. 0205 din 01.10.2013;

- Agendele de însemnări zilnice ale sale pentru anii 2013 şi 2014 şi cele 3 caiete de învăţământ profesional ale sale;

- Rapoartele de contestare a Aprecierii de serviciu pe perioada 01.01.2013 - 30.09.2013 şi a Aprecierii de serviciu pe anul 2013, hotărârea (Procesul-verbal din data de 28.02.2014) Comisiei U.M. 0289 Bucureşti de cercetare a contestaţiilor la aprecierile de serviciu, precum şi toată documentaţia în baza cărora au fost întocmite respectivele documente şi/sau care au legătură cu speţa, inclusiv probatoriul solicitat în susţinerea cauzei sale;

- Rapoartele/Documentele profesionale în format electronic şi fizic întocmite în perioada ianuarie 2013 - 01.03.2014 în care a desfăşurat activitatea profesională în cadrul U.M. 0735 Ploieşti şi U.M. 0289 Bucureşti;

Alte date/informaţii - indiferent de forma şi suportul de păstrare al acestora (fizica, electronică) - cu privire la perioada 01.01.2013 -01.03.2014, aflate în posesia unităţilor S.R.I. (inclusiv cele întocmite de reprezentanţii U.M. 0289 Bucureşti şi U.M. 0735 Ploieşti, precum şi ai altor structuri ale S.R.I. care fac referire la el).

(XIII) Să oblige pârâţii la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 6 din data de 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 1523 de la data de 15 martie 2022 secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6 de la data de 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1523 de la data de 15 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, în temeiul cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, se arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de disp art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având in vedere că decizia instanţei de recurs reprezintă o preluare a susţinerilor intimaţilor, nefiind întemeiată pe probele de la dosar.

Totodată, se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate în cauză, considerentele instanţei fiind străine de natura cauzei şi emise cu încălcarea exigenţelor art. 425 C. proc. civ. .

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat a arătat că instanţa de recurs nu a ţinut cont de toate documentele existente la dosarul cauzei şi a ignorat jurisprudenţa proprie în dosarele în care probele sunt reprezentate de înscrisuri clasificate.

Nemulţumirea revizuentului rezidă în faptul că atât prima instanţă cât şi cea de recurs au apreciat că înscrisurile a căror declasificare a solicitat-o nu s-a realizat deşi înscrisurile respective ascund numeroase ilegalităţi.

În acelaşi timp, a susţinut revizuentul faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra accesului la informaţii clasificate, cu precizarea că în cazul de faţă accesul la informaţii secrete de stat se acordă în temeiul unui certificat ORNISS şi că există situaţii excepţionale când se poate acorda acces la informaţii clasificate de către conducătorul unităţii deţinătoare a informaţiilor unor persoane care nu au certificat ORNISS sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui sistem corespunzător de evidenţă.

S-a prevalat revizuentul de disp. art. 36 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România aprobat prin H.G. nr. 585/13.06.2002, cu menţiunea că situaţia sa particulară se încadrează în ipoteza legală menţionată anterior.

A mai susţinut că instanţa de recurs nu a analizat capătul de cerere nr. XII prin care recurentul solicitase să se pronunţe cu privire la declasificarea înscrisurilor pe dorea să le administreze ca probe în dosarul instanţei.

Instanţa de recurs nu a analizat capătul de cerere nr. x prin care a solicitat anularea actului administrativ de înfiinţare în cadrul SRI a unei structuri, cu obligaţia pentru revizuent de a-şi desfăşura activitatea în cadrul acesteia deoarece constituirea acesteia s-a realizat cu nerespectarea legilor în vigoare.

Totodată, a precizat că nelegalitatea deciziei din recurs rezidă în faptul că instanţa nu a analizat motivul de nelegalitate ce viza administrarea probatoriului în cauză. A fundamentat această pretenţie invocând disp. art. 28 din Legea nr. 182/2002.

Ulterior, a mai precizat revizuentul că instanţa de recurs nu a analizat motivele de nelegalitate ale sentinţei civile recurate invocate din perspectiva calificativului pe care instituţia angajatoare i l-a acordat, din perspectiva compensaţiei normei de hrană aferente perioadei în care a fost internat precum şi din perspectiva scoaterii acestuia la raport.

Pentru toate aceste motive, a apreciat că se impune admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost motivată.

6. Apărările formulate faţă de cererea de revizuire

Intimaţii, deşi legal citaţi cu copie a cererii de revizuire, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire

1. Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, reţinând următoarele considerente:

Motivarea cererii de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În concret, revizuentul face referire la teza a 2-a a acestui motiv, anume la situaţia în care instanţa care evocă fondul nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Cu titlu prealabil, se impune a se preciza faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată numai în cazurile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice, ca element fundamental aflat în conţinutul unei hotărâri judecătoreşti definitive, să nu fie lezată sub niciun aspect. Or, securitatea juridică presupune respectarea principiului autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive iar în temeiul acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi executorii numai cu scopul de a obţine o reexaminare a cauzei sale şi o nouă hotărâre în ceea ce o priveşte.

Instanţa de grad superior trebuie să uzeze de puterea de control doar pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a realiza o nouă judecată. În acest sens, s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului că procesul de control judiciar nu trebuie să devină un apel mascat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra aceleiaşi teme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât atunci când motive substanţiale şi imperioase o impun(cauza Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52).

În cauză, analizând, cu prioritate, aspectul vizând modalitatea de cercetare a motivelor de nelegalitate invocate de revizuent în faţa instanţei de recurs, rezultă că instanţa poate răspunde printr-un argument comun mai multor critici de nelegalitate astfel încât aceasta să nu conducă în mod direct la o încălcare a disp. art. 425 C. proc. civ.. Prin urmare, instanţa poate subsuma criticile formulate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege şi să le ofere un răspuns comun, fără a fi nevoită să ofere un argument diferit pentru fiecare critică în parte.

Ca atare, este nefondată critica revizuentului întrucât în teza a 2-a a motivului de revizuire prevăzut de punctul 1 al art. 509 C. proc. civ., respectiv atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute de părţi, prevede că trebuie verificate toate solicitările părţilor formulate prin cererile cu care a fost învestită instanţa de judecată. Prin urmare, trebuie identificate acele pretenţii ale părţilor din cererea de chemare în judecată, cererile de probe, excepţiile invocate sau din cererea de recurs, asupra cărora instanţa a omis să se pronunţe.

Totodată, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins.

Din examinarea deciziei civile nr. 1523 de la data de 15 martie 2022 atacate, rezultă că soluţia din recurs a fost de respingere ca nefondate a căii de atac declarate de A., astfel că nu se poate susţine că aceasta ar evoca fondul.

Cu referire la criticile revizuentului încadrate, aşa cum s-a arătat, în cazul prevăzut de art. 509 pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, lato sensu, acest motiv de revizuire reprezintă o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, idee fundamentală în conformitate cu care instanţa este obligată să statueze numai în limitele în care a fost sesizată. A doua ipoteză, cea în care instanţa s-a pronunţat minus petita are în vedere situaţia în care principiul disponibilităţii a fost ignorat prin omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei pretenţii dedusă judecăţii, indiferent dacă aceasta a fost formulată în acţiunea principală sau în alte cereri cu caracter incident.

Ceea ce este însă de esenţa acestui motiv de revizuire este caracterul univoc al omisiunii de a statua asupra pretenţiei, şi nu acele situaţii în care motivele respective au fost respinse explicit sau implicit prin respingerea cererii principale.

Or, în cauză, prin decizia nr. 1523/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a cărei revizuire se solicită a fost respinsă cererea de recurs, în temeiul unei argumentaţii solide şi având la bază normele de drept incidente speţei.

Observând considerentele acestei decizii raportat la aspectele arătate de revizuent ca fiind unele esenţiale asupra cărora instanţa de recurs nu s-a pronunţat, se constată că susţinerile acestuia nu îşi găsesc temei.

Astfel, în cuprinsul considerentelor sunt analizate detaliat şi argumentat şi aspectele referitoare la:

- accesul la informaţii clasificate care, în temeiul art. 33 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

- incidenţa disp. art. 26 din Legea nr. 14/1992, care prevăd că structura, efectivele, mobilizarea rezerviştilor Serviciului Român de Informaţii, precum şi Regulamentul de funcţionare a acestuia se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

- aprecierea instanţei fondului pe marginea pertinenţei, concludenţei şi utilităţii unei probe care nu poate face, însă, obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, instanţă îndrituită, potrivit dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ., să verifice exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

- calificativul acordat revizuentului, reţinându–se că a fost respectată procedura regulamentară,

- acordarea normei de hrană şi a contravalorii transportului aferente mutării din Garnizoana Ploieşti la Garnizoana Bucureşti.

Aşadar, s-a realizat de către instanţa de recurs o examinare a tuturor aspectelor invocate, neregăsindu-se ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. la care face trimitere revizuentul în care instanţa omite a se pronunţa cu privire la cereri cu caracter esenţial cu care a fost învestită, nemulţumirea revizuentului vizând de fapt, modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale.

Mai mult decât atât, examinând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată că toate criticile expuse de parte sunt reluări ale motivelor de nelegalitate invocate şi în calea de atac a recursului, apreciind că revizuentul de fapt, prin prezentul demers procesual, doreşte repunerea în discuţie a cererii de recurs, cale de atac neprevăzută de lege. Prin urmare, un astfel de demers nu poate fi întemeiat şi va fi respins în consecinţă.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor solicitărilor cu care a fost învestită de către revizuent iar nemulţumirea acestuia, în sensul că nu au fost interpretate aspectele invocate în maniera dorită, nu poate face obiect de analiză în cadrul prezentei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii şi nu în raport de maniera de reţinere şi interpretare a dispoziţiilor legale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra cererii de revizuire

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1523 din 15 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.