Anticompetitive transport suspension agreement and irrelevance of market dominance for Art. 5(1)(b) Law 21/1996 sanctions

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sectia a VIII - a de contencios administrativ si Fiscal la 16.02.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratul CONSILIUL CONCURENTEI, anularea Deciziei nr. 55/25.09.2020, exonerarea de la plata amenzii aplicate in cuantum de 219.684,45 RON, suspendarea executării deciziei pana la soluţionarea definitiva a cauzei, iar in subsidiar, reducerea sancţiunii aplicate, la minimul prevăzut de lege, respectiv la 0,5% din cifra de afaceri.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1544 de la data de 29 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 25.09.2020, invocata de parat prin întâmpinare. Totodată, a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, ca neîntemeiată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1544 de la data de 29 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în termenul legal, a declarat recurs, în temeiul disp art. 488 alin. (1) pct. 8 reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea cererii, cu casarea soluţiei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, în motivare, a arătat că prima instanţă nu a avut în vedere susţinerile reclamantei cuprinse în declaraţia dată de aceasta, document care se află la fila x din decizia Consiliului Concurenţei. A precizat că prima instanţă a aplicat în mod greşit normele de drept material care reglementează poziţia dominantă în condiţiile în care aceasta poate fi apreciată în funcţie de piaţa relevantă şi se defineşte în raport de capacitatea societăţii de a afecta concurenţa pe piaţa relevantă şi de a acţiona independent de reacţia concurenţilor de pe piaţă şi a consumatorilor.

Recurenta – reclamantă a mai arătat că nu deţine o poziţie dominantă pe piaţă iar jurisprudenţa CJUE a stabilit că, în analizarea existenţei unei poziţii dominante trebuie verificate elemente precum uşurinţa cu care un nou producător/vânzător poate intra pe piaţa respectivă, relaţiile agenţilor aflaţi în poziţii de furnizor sau client, gradul de dependenţă al afacerilor acestora cu agentul dominat, absenţa unei soluţii echivalente din punct de vedere economic, piaţa relevantă, etc.

Cu referire la faptul că nu se justifica reducerea cuantumului amenzii aplicate, a arătat aceeaşi parte, că se relevă circumstanţe de natură a imprima faptei un grad de pericol social redus, fiind săvârşită o faptă de gravitate mică, evaluarea urmând a se face de la caz la caz.

În susţinerea acestui punct de vedere a invocat şi prev . art. 55 din Legea nr. 21/1996 precum şi ale Ordinului nr. 694 de la data de 11 octombrie 2016.

Pentru toate aceste considerente, a precizat partea că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile recurate, iar pe fond, cu rejudecarea cauzei de prima instanţă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta – reclamantă, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de la dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 55/25.09.2020, exonerarea de la plata amenzii aplicata in cuantum de 219.684,45 RON şi suspendarea executării deciziei pana la soluţionarea definitiva a cauzei.

Prima instanţă învestită cu judecarea cauzei a respins cererea de chemare în judecată reţinând în motivare faptul că, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că printr-o înţelegere comună operatorii de transport stabilesc că nu vor mai efectua curse începând cu 01.11.2018 daca nu se reia procedura de atribuire menţionata, iar înscrisul care consfinţeşte înţelegerea prezintă o semnătură in dreptul denumirii societăţii reclamante, fiind aplicata si stampila acestei persoane juridice, aspect care duce la concluzia că reclamanta a prevăzut si a acceptat producerea rezultatului faptei contravenţionale, sancţionate prin art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Nemulţumită de soluţia primei instanţe, reclamanta a formulat o cerere de recurs, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esenţă interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor relative punctul de vedere al persoanei sancţionate pentru practică anticoncurenţială şi la înţelegerea anticoncurenţială.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura din faţa Consiliului Concurenţei şi în cea judiciară.

Concret, reclamanta a fost sancţionată contravenţional de către pârât, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei cu amendă în cuantum de 219.684,45 RON, reprezentând 2,6% din cifra de afaceri realizată în anul 2019, reţinându-se existenta următoarele circumstanţe atenuante: în perioada încălcării, cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurenţiale reprezintă o parte relativ redusă, de până Ia 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 25%; situaţia economică a întreprinderilor ce activează în sectorul transporturilor, în contextul epidemiologie actual, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 10% in perioada încălcării, cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurenţiale reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 25%; situaţia economică a întreprinderilor ce activează în sectorul transporturilor, în contextul epidemiologie actual, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 10%.

De esenţa acestei contravenţii este încheierea unei înţelegeri de limitare a comercializării (suspendării) serviciului de transport rutier public de persoane dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov.

Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile.

Potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, încălcarea acestor prevederi legale de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, cu intenţie sau din neglijenţă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă ce nu poate depăşi 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancţionării faptei.

Contrar celor susţinute de către recurentă, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că, potrivit întregului material probatoriu care a stat la baza deciziei de sancţionare, rezultă existenţa faptei anticoncurenţiale.

În acest sens, s-a reţinut că reclamanta a fost participantă la data de 18 octombrie 2018 la întâlnirea de la sediul B. în care s-a stabilit faptul că transportul între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov urma să fie oprit, fiind semnată de asociaţia B. şi de 18 întreprinderi, printre care şi de reclamanta A., Adresa cu nr. x adresata Prefecturii Municipiului Bucuresti si Primariei Generale a Municipiului Bucuresti.

Astfel, în mod judicios, a reţinut instanţa de fond, că reclamanta a participat, în mod activ, la înţelegerea anticoncurenţială, atitudine ce intră sub incidenţa art. 5 alin. (1) din Lege, şi nu poate fi absolvită de vinovăţie.

Într-adevăr, art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei interzice conduita concertată a reclamantei cu alte persoane prin care se urmărea de stabilirea unei practici anticoncurenţiale cu scopul de a determina autoritatea publică la încheierea cu societăţile respective a unor contracte de transport pentru a beneficia la fel ca RATB-ul de subvenţie din partea statului.

Prin urmare, înţelegerea dintre părţile sancţionate prin Decizia nr. 55/2020 sau alinierea la practica convenită de limitare a transportului între Bucureşti şi Ilfov este extrem de dăunătoare pentru consumatorii finali, aşa cum pretinde şi intimatul, întrucât efectul unei astfel de practici anticoncurenţiale este de a obliga autoritatea publică la adoptarea unei conduite în sensul dorit de reclamantă şi în detrimentul consumatorilor.

Astfel, reclamanta nu poate fi exonerată de comiterea faptei, care este considerată de mare gravitate, în condiţiile în care s-a reţinut că aceasta a participat la întâlnirea anticoncurenţială iar în faţa primei instanţe nu a reuşit să demonstreze contrariul, respectiv să arate că s-a distanţat public, expres şi necondiţionat, de faptele anticoncurenţiale. Dimpotrivă, din tot ansamblul probator existent la dosarul cauzei, reiese că acesta a participat în mod activ la întâlnirea de la sediul B. şi a semnat înscrisul în care se consfinţeşte înţelegerea anticoncurenţială.

În continuare, reţine Înalta Curte că alegaţiile recurentei – reclamante cu privire la poziţia dominantă pe piaţa relevantă nu se confirmă în cauza de faţă în considerarea faptului că temeiul de drept în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 55/2020 este art. 5 alin. (1) lit. b) pentru probarea căruia nu sunt necesare elemente privind existenţa unor poziţii dominante pe piaţa relevantă a participanţilor la înţelegerea anticoncurenţială.

Astfel, afirmaţiile recurentei privind o eventuală reţinere în sarcina sa a unei poziţii dominante pe piaţa relevantă sunt neîntemeiate şi lipsite de fundament şi nu pot constitui motive de nelegalitate care să poată determina casarea sentinţei civile atacate.

Nu sunt fondate nici criticile recurentei - reclamante referitoare la încălcarea dispoziţiilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, atât timp cât fapta comisă de reclamantă se circumscrie categoriei celor de mare gravitate, respectiv înţelegere anticoncurenţială de limitare a comercializării.

Or, în cauza dedusă judecăţii, contrar susţinerilor recurentei, au fost reţinute de către intimat circumstanţe atenuante la aplicarea sancţiunii care aveau legătură cu faptul că cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurenţiale reprezintă o parte relativ redusă, de până Ia 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, contextul epidemiologie din perioada de referinţă a emiterii actului contestat în cauză şi cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurenţiale reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, însă nu au putut fi reţinute circumstanţe atenuante de natură a considera că fapta comisă este de o gravitate mai redusă.

Prin urmare, în contextul celor anterior amintite, în acord cu ceea ce a reţinut şi prima instanţă, rezultă că intimatul nu a efectuat o incorectă individualizare a sancţiunii, ci a aplicat corespunzător prevederile din Instrucţiunile de individualizare a sancţiunilor, în vigoare la data emiterii deciziei atacate.

În concluzie, Decizia Consiliului Concurenţei nr. 55/25.09.2020 este legală din perspectiva analizată, astfel că hotărârea instanţei de fond care a validat-o sub acest aspect este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speţei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1544 din 29 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.