Insurer's claim for penalties against Insurance Guarantee Fund rejected, appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând constatarea unui refuz nejustificat al pârâtului cu privire la soluţionarea cererii sale de plată, obligarea FGA la soluţionarea de îndată a cererii de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare formulată la data de 31 august 2021 reclamanta a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011 – 120434,75lei, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1869 de la data de 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1869 de la data de 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi a celor reţinute de prima instanţă, a susţinut recurenta - reclamantă că hotărârea atacată conţine o motivare străină de natura cauzei, fiind, în realitate, neanalizată cererea de chemare în judecată pe fond.

A arătat recurenta - reclamantă că prima instanţă a nesocotit dispoziţiile legale de la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nu a motivat soluţia emisă pe fondul cauzei.

Prin calificarea greşită a obiectului prezentei cereri de judecată, prima instanţă a emis o soluţie eronată, apreciind în mod nejustificat că accesoriile solicitate spre acordare nu rezultă din fapta proprie a FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR ci ar rezulta din neplata sumei pe care FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR ar fi trebuit să o achite creditorului de asigurări pentru intrarea în faliment a B. S.A..

Prin urmare, sancţiunea care intervine în cazul în care prima instanţă nu a înţeles corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a oferit în soluţia pronunţată o motivare străină de natura cauzei, este nulitatea sentinţei civile atacate.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, deşi legal citat cu copie a motivelor de recurs, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011 – 120434,75lei, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reclamanta formulând recurs împotriva acestei soluţii, invocând incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. " casarea unei hotărâri se poate cerere când " Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În realitate, recurenta a invocat încălcarea disp. art. 425 C. proc. civ. de către prima instanţă, care ar fi oferit o motivare străină de natura cauzei în considerarea unei aprecieri eronate asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii, aspecte care nu pot fi reţinute de Înalta Curte.

Astfel, instanţa de control judiciar, fără a relua considerentele primei instanţe, constată că, printr-un raţionament juridic propriu, aceasta a răspuns pe larg argumentelor reclamantei şi a arătat că FGA protejează creditorii de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, fără să poată fi obligat la plata actualizărilor creanţelor pe care asigurătorii Casco le-au recuperat de la asigurătorul RCA înainte de insolvenţă sau la penalităţile stabilite de instanţe împotriva asigurătorului RCA şi nici la cheltuielile de judecată ale acestora, întrucât nu din culpa FGA s-au realizat aceste cheltuieli ori întârzieri. Prin urmare, Înalta Curte reţine că preluarea de către prima instanţă a unor argumente invocate de pârâtă prin întâmpinare sau nepunctarea tuturor opiniilor reclamantei nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei –reclamante neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul acestui motiv de casare.

În opinia Înaltei Curţi, instanţa de primă jurisdicţie a procedat la o analiză detaliată a argumentelor părţilor implicate în raportul juridic dedus judecăţii, iar hotărârea pronunţată satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în cuprinsul acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate.

Raportat la speţa de faţă, reţine Înalta Curte că nu se confirmă alegaţiile recurentei potrivit căreia prima instanţă ar fi dat o interpretare greşită situaţiei de fapt deduse judecăţii şi ar fi oferit o motivare străină de natura cauzei ca urmare a calificării eronate a obiectului cererii de chemare în judecată în condiţiile în care, din cererea modificatoare depusă la data de 31.08.2021 la dosarul de fond, rezultă în mod clar şi neechivoc că reclamanta a solicitat obligarea FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR la plata penalităţilor de întârziere şi la plata dobânzii penalizatoare, aspecte reţinute corect de instanţa fondului.

Pe cale de consecinţă, în mod corect, a calificat prima instanţă cererea de chemare în judecată, fără a fi în eroare cu privire la obiectul acesteia, reţinând că în cauză art. 25 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 în aplicarea art. 18 din Legea nr. 213/2015 nu reprezintă un temei pentru recuperarea penalităţilor şi cheltuielilor de judecată ale asigurătorilor Casco care au obţinut deja sentinţe definitive împotriva asigurătorului RCA înainte de faliment sau ale asiguraţilor împotriva asigurătorului RCA, pentru că nu se înscriu în noţiunea de creanţă de asigurări aşa cum este definită de la art. 4 alin. (1) lit. a) din Lege.

Totodată, în acord cu prima instanţă, constată şi Înalta Curte că Decizia ICCJ nr. 29/2020 nu este aplicabilă, deoarece prin aceasta nu s-a statuat cu privire la penalităţile de întârziere, dobânzi sau cheltuieli de judecată de natura celor solicitate spre acordare de recurenta – reclamantă în dosarul de faţă.

Având în vedere cele anterior expuse, reţine instanţa de control judiciar că niciuna dintre criticile aduse de recurenta – reclamantă sentinţei civile atacate, respectiv calificarea greşită a cererii de chemare în judecată şi respectiv motivarea străină de natura cauzei care conduce la o necercetare a fondului pricinii, nu sunt întemeiate şi nu pot fi de natură a conduce la reformarea hotărârii atacate din perspectiva dorită de recurentă.

Referitor la solicitarea din concluziile scrise ale recurentei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu, Înalta Curte reţine că, partea a precizat cuantumul acestora (588RON) şi în ce constau (onorariu de avocat), depunând şi dovezi ale efectuării acestora, conform înscrisurilor aflate la dosar – fila x, iar în acord cu dispoziţiile art. 451 alin. (1) şi art. 452 C. proc. civ., raportat la modalitatea de soluţionare a cererii de recurs, care urmează a fi respinsă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din acelaşi Cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă, întrucât aceasta este partea aflată în culpă procesuală, în accepţiunea normelor legale în materie, şi cea care a căzut în pretenţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa civilă atacată este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1869 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.