Tax assessment enforcement suspension upheld; appeals against procedural standing and lack of imminent harm dismissed

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x_75/27.07.2022, până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1596 de la data de 04.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

A fost admisă cererea de suspendare formulată reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI şi ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere x/27.07.2022 emisă de pârâte până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei soluţii a formulat cerere de recurs pârâta DGRFP Bucureşti solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii, casarea sentinţei civile atacate cu admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive aşa cum a fost invocată şi în faţa primei instanţe.

A arătat că hotărârea atacată este nelegală din perspectiva soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti nu justifică calitate procesuală în cauză câtă vreme nu este emitentul actului administrativ dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte competenţa organului fiscal de administrare a creanţelor, a susţinut aceeaşi recurentă că aceasta revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului, AJFP pentru Contribuabili Mijlocii fiind organul fiscal în a cărui administrare se află reclamanta. În încercarea de a justifica lipsa calităţii procesuale pasive, recurenta a arătat că, de la data de 01.04.2022, activitatea de soluţionare a contestaţiilor a fost preluată de structura de specialitate din cadrul MINISTERULUI FINAŢELOR iar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti nu este organul fiscal de soluţionare a contestaţiei în procedura administrativă derulată în cauza de faţă.

A precizat aceeaşi parte că AJJFP pentru Contribuabili Mijlocii este organul fiscal care poate sta singur în judecată, întrucât are organe de conducere proprii şi poate emite acte administrativ – fiscale.

A invocat în sprijinul acestui punct de vedere art. 29, art. 32 şi respectiv art. 36 din C. proc. civ.

Mai mult decât atât, a precizat recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti că nu are relevanţă în prezenta cauză faptul că AJFP pentru Contribuabili Mijlocii nu are personalitate juridică, fiind invocate în acest sens decizii de speţă ale ÎCCJ cu referire la capacitatea de drept administrativ care este diferită de capacitatea din dreptul civil.

Cerere de recurs a formulat în cauză şi pârâta AJFP pentru Contribuabili Mijlocii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea pronunţata este netemeinica si nelegala, fiind data cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În opinia sa, reclamanta nu a reuşit să probeze la fond condiţia pagubei iminente care sa o vatăme in interesele sale recunoscute de lege, asa cum in mod eronat a reţinut prima instanţă.

Astfel, a precizat că nu rezultă din actele de la dosar cifra de afaceri, obligaţiile de plata curente, prin compararea cărora să se releve că o eventuala executare silita a actelor contestate ar produce un prejudiciu reclamantei.

Actul administrativ se bucura de prezumţia de legalitate care, la rândul sau, se bazează pe prezumţia de autenticitate si de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriul, iar un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa in situaţia in care instanţa va constata in mod temeinic îndeplinirea cumulativa a celor doua condiţii: existenta unui caz bine justificat si necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Condiţia existentei unui caz bine justificat este îndeplinita in situaţia in care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire ta nelegalitatea actului administrativ aflat in litigiu.

Principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât că autorităţile administrative sa nu eludeze dispoziţiile legale, câţ si ca toate deciziile acestora se întemeiază pe lege. El impune, in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autorităţi sa fie in mod efectiv asigurata.

Principiul legalităţii implica, pe de o parte, faptul ca administraţia trebuie sa respecte ierarhia normelor, iar pe de alta parte, faptul ca aceasta nu poate acţiona daca nu este « abilitată » de o regula de drept. Aceasta abilitare priveşte competenta autorităţii administrative de a emite un act administrativ.

A mai precizat partea că legalitatea este o bucată a principiului dreptului la o bună administrare prevăzut în art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie iar împreună cu dreptul la apărare se încadrează printre principiile generale de drept a căror respectare este asigurată şi de dreptul UE.

A invocat jurisprudenţă a CJUE în cauza C-32/95, C-432/98, C-349/07 şi ulterior a reluat o serie de consideraţii subsumate situaţiei de fapt expuse şi la fondul pricinii.

1.4 Apărările formulate în cauză

Legal citată cu copie a cererii de recurs, reclamanta A. S.A. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea, ca nefondate a cererii de recurs.

A precizat că, în mod legal şi temeinic, a reţinut prima instanţă că în cauză au fost întrunite cele două condiţii cumulative impuse de art. 14 din legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Pentru aceste motive, a solicitat intimata respingerea cererii de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând sentinţa civilă recurată prin prisma motivelor de casare invocate, având în vedere şi apărările din cuprinsul notelor scrise precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge cererile de recurs, ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta A. S.A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x_75/27.07.2022, până la pronunţarea instanţei de fond.

Prima instanţă a admis această cerere cu motivarea că au fost dovedite de intimata – reclamantă îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente, cerinţe obligatorii pentru a se dispune suspendarea actului administrativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cererile de recurs ale recurentelor – pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi respectiv AJFP pentru Contribuabili Mijlocii au fost întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), şi apreciază Înalta Curte că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în paragrafele următoare.

Iniţial, Înalta Curte urmează a proceda la analiza cererii de recurs a recurentei - pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, care a atacat soluţia doar cu privire la modul de rezolvare oferit de prima instanţă excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Această cerere este neîntemeiată în considerarea faptului că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti este, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, organul care emite acte proprii în procedura de soluţionare a contestaţiei administrative a societăţii reclamante precum şi organul fiscal căruia trebuie să-i fie opozabilă sentinţa civilă pronunţată în cauză.

Chiar dacă nu este organul fiscal emitent al actului administrativ contestat şi nici cel care a efectuat inspecţia fiscală, reclamanta înţelege, în virtutea principiului disponibilităţii, să cheme în judecată şi această pârâtă iar limitele învestirii instanţei prin voinţa reclamantului nu puteau fi cenzurate de judecătorul fondului în situaţia de faţă în care, din cuprinsul actului administrativ contestat, nu reiese cu claritate cine este emitentul acestuia, în antet fiind menţionate ambele recurente - pârâte.

Prin urmare, va fi respinsă, ca nefondată, cererea de recurs formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, apreciind că această parte justifică calitatea procesuală de pârât în cauză, iar sentinţa civilă recurată pe aceste aspecte nu a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale de către prima instanţă, sens în care urmează a fi menţinută ca atare.

Continuând cu analiza cererii de recurs formulate de AJFP pentru Contribuabili Mijlocii, care invocă aplicarea greşită a legii de către prima instanţă, respectiv a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţine Înalta Curte că şi această cerere este nefondată pentru următoarele considerente.

Aminteşte Înalta Curte că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să solicite suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cu privire la prima condiţie legală existenţa unui caz bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, în jurisprudenţa sa constantă, a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Asemenea împrejurări vădite, cu titlu exemplificativ însă fără a fi limitative, au fost reţinute de instanţa supremă ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ ori modificarea importantă a acestuia în calea recursului administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din cele anterior expuse şi coroborate cu actele şi înscrisurile existente la dosar, la o cercetare în aparenţă, reiese, aşa cum a constatat şi prima instanţă de judecată, că actul administrativ contestat este nemotivat în fapt, organul fiscal raportându-se la o serie de valori diferite atunci când aminteşte de pierderea înregistrată la scoaterea din evidenţa contabilă, considerată cheltuială deductibilă.

Prin urmare, în mod facil, se decelează în cauză îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, reţine Înalta Curte că aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, se impune a fi subliniat faptul că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Astfel, posibilitatea punerii în executare a actului administrativ a cărui aparenţă de nelegalitate a fost stabilită anterior, reprezintă o pagubă iminentă, generând un prejudiciu greu şi anevoios de reparat pentru reclamantă.

În considerarea argumentelor anterior expuse, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuând o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate, a stabilit că aceste condiţii cumulative se confirmă în cauză, aceasta fiind soluţia apreciată corectă şi de Înalta Curte.

Prin urmare, criticile de nelegalitate ale sentinţei civile atacate formulate în calea de atac de recurenta – pârâtă AJFP pentru Contribuabili Mijlocii nu sunt apte să conducă la modificarea soluţiei date de către prima instanţă, care a apreciat în mod just că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, până la pronunţarea instanţei de fond pe acţiunea în anulare.

2. Temeiul legal al soluţiei din recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate dintre ce prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinţei civile nr. 1596 din 4 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.