Cassation appeal null for failure to formulate valid grounds of illegality despite substantive challenge to penalty and dividend enforcement

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea completatoare depusa in dosarul nr. x/2015, înregistrata ulterior sub nr. x/2022 la data de 04.04.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. şi WWW., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României si Primul Ministru, au solicitat:

1. Aplicarea în sarcina primului ministru a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

2. Obligarea pârâtului Guvernul României la plata de penalităţi de 1000 RON/zi de intarziere, in conditiile art. 906 noul C. proc. civ., incepand din data de 08.06.2019 pana la punerea in executare a deciziei civile.

3. Obligarea pârâtului Guvernul României la plata despagubirilor de 30.687,21 RON (17.423,42 RON dividendele nete aferente actiunilor care s-ar fi cuvenit reclamantilor pe perioada 2003-2021 + 7.219,89 RON dobanda penalizatoare neta + 6.043,90 RON inflatia neta calculata asupra dividentelor mentionate anterior).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă de la data de 1923 de la data de 26.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor şi respinsă, în rest, acţiunea (capetele de cerere privind aplicarea amenzii si a penalitatilor pe zi de intarziere) formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-Ministru, ca neintemeiata.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei soluţii au promovat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. şi WWW., solicitând admiterea căii de atac, cu casarea sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, în motivare, au arătat recurenţii-reclamanţi faptul că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material în sensul că, în mod eronat, instanţa fondului a reţinut că pârâţii nu au depus întâmpinare în cauză şi nu a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de aceştia.

Totodată, greşit a concluzionat prima instanţă că obligaţia stabilită în sarcina pârâţilor ar fi fost adusă la îndeplinire şi reclamanţii nu ar mai putea apela la remediul oferit de Legea nr. 554/2004 referitor la amendarea pârâţilor pentru neexecutare.

Au mai susţinut că art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 746/2022 nu reglementează în mod previzibil şi în limitele unor repere concrete stabilirea cotei procentuale de 1%, fiind adoptată cu nerespectarea normelor de ordine publică privind transparenţa decizională.

Totodată, au precizat recurenţii faptul că autoritatea publică pârâtă a ignorat în primul rând principiul executării din oficiu al hotărârii judecătoreşti prin care a fost condamnată, la dosar neexistând nicio dovadă a unei atitudini pro active din partea acesteia după rămânerea definitivă a soluţiei din dosarul nr. x/2015, în acest context fiind încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamanţilor.

Pentru toate aceste considerente, au apreciat recurenţii că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii Guvernul României şi Prim Ministrul României au solicitat respingerea cererii de recurs, în principal, ca fiind nulă pentru nemotivare, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Fiind luată în examinare, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea anulării cererii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor menţiuni fiind sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

De asemenea, şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, şi respectiv arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, se constată că recursul ce face obiectul prezentei judecăţi, deşi formal întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul legal menţionat; aceasta în condiţiile în care, recurenţii - reclamaţi reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situaţiei de fapt expuse şi în acţiunea cu care au învestit instanţa de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi normele de drept material încălcate sau greşit aplicate prima instanţă.

Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurenţii - reclamaţi nu au formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate invocat în preambulul cererii de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar nici unui alt motiv de casare din cele expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată astfel că, printr-o preluare a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenţii - reclamaţi readuc spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, reţinând că recurenţii - reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admiţând excepţia nulităţii, invocată de intimaţii – pârâţi prin întâmpinare, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. şi WWW. împotriva sentinţei civile nr. 1923 din 26 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2023.