Scope of material error correction and judgment completion under arts. 442, 444 CPC: exclusion of substantive re-examination of ex officio invocation of procedural illegality and judicial incompatibility

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra cererii de îndreptare a erorii materiale şi de completare a Deciziei nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost formulată şi motivată de petenta - recurentă A.:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii: sesizarea Cărţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor; suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; anularea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1348/2019, act administrativ normativ, în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocând pe această cale excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în baza căruia a fost adoptat; ca urmare a anulării Regulamentului, recunoaşterea dreptului pretins, acela de a fi admisă la examenul de promovare efectivă din perioada august - decembrie 2020, în considerarea Deciziei nr. 126 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 mai 2015, paragraful 24, pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 107/CA/2021-P.I. din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de către pârâta Consiliul Superior al Magistraturii; a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 13 septembrie 2021 pronunţată în acelaşi dosar, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. şi a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 indice 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, raportat la art. 1 alin. (4) şi (5), art. 125 alin. (2) şi art. 1343 alin. (1) din Constituţia României.

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinţei, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea litigiului în fond şi admiterea acţiunii formulate.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, respectiv faptul că instanţa de fond a dispus în mod netemeinic şi nelegal cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, hotărârea fiind dată sub acest aspect cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea recurentei de invocare din oficiu a motivului de ordine publică.

A respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel cum a fost formulată de recurenta – reclamantă A., ca inadmisibilă.

A respins recursul principal formulat de reclamanta A. şi recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 107/CA/2021-P.I. din 23 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Cererea formulată de petenta -recurentă A.

La data de 27.03.2023, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal cererea formulată de petenta A., de îndreptare a erorilor materiale, precum şi a omisiunilor şi de completare a Deciziei nr. 4887 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul de faţă nr. x/2021

În susţinerea cererii sale, petenta A., invocând dispoziţiile art. 442 coroborat cu art. 175 şi 177 din C. proc. civ., a arătat următoarele:

La termenul din data de 25.10.2022 a depus note de şedinţă în cadrul cărora a invocat motive de recurs de ordine publică printre care incompatibilitatea judecătorului fondului, făcând referire la faptul că, după redactarea motivelor de recurs a aflat despre faptul că judecătorul care a pronunţat sentinta recurată, B., a fost detaşat în cadrul CSM, mai mult de 5 ani, până în anul 2020, detaşarea încetând cu un an anterior pronunţării sentintei, astfel că nu a putut să-l recuze, însă consideră că acesta trebuia să se abtină, fiind incompatibil deoarece era clar că are un interes în cauză, din moment ce lucrase in interesul unei părţi, CSM. Susţine că, deşi aceste aspecte le-a sustinut oral, nu au fost consemnate în practicaua deciziei nr. 4887/25.10.2022, astfel că solicită îndreptarea omisiunii privind consemnarea sustinerilor sale, paragraful al treilea teza întâi de la pagina nr. 3 fiind incomplet.

In prezent, acest paragraf are următoarea formulare: " După motivarea recursului, a considerat necesar să pună în discutie dispozitiile art. 489 alin. (3) Cod Procedură civilă." Chiar din redactarea paragrafului menţionat rezultă că acesta este incomplet, deoarece, se înţelege faptul că petenta a pus in discuţie aceste aspecte legate de dispozitiile art. 489 alin. (3) Cod Procedurä civil, după motivarea recursului, însă susţine că a arătat faptul că, după motivarea recursului a aflat despre motivul de incompatibilitate al judecătorului B. şi de aceea nu l-a invocat în motivele de recurs, de aceea a solicitat instantei de recurs să-l invoce, alături de celelalte motive de ordine publicä.

Având in vedere că la termenul din data de 25.10.2022 a invocat în mod expres aceste aspecte de incompatibilitate, susţine petenta – recurentă că instanţa de recurs era datoare să le consemneze în practica, (ceea ce nu a realizat), să le invoce din oficiu, întrucât normele care reglementează obligaţia de abtinere sunt norme de ordine publică. Totodată, nerespectarea disp. art. 42 C. proc. civ. se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. l C. proc. civ., astfel că instanţa de recurs putea să-l invoce din oficiu conform dispozitiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., dar nu s-a pronuntat prin hotărâre.

In continuare, mai susţine că, la acelaşi termen de judecată, după ce a solicitat ca instanta de recurs să ridice din oficiu motivele de ordine publică invocate prin notele de şedinţă, legate de nerespectarea dispozitiilor de procedură mentionate expres, inclusiv în ceea ce priveşte incompatibilitatea, instanta de recurs s-a pronuncat în sensul că instanţa nu apreciază să le ridice/invoce din oficiu şi atât, fără să le individualizeze şi fără nici o motivare.

In practica, la penultimul aliniat de la pagina nr. 3 s-a consemnat: (...) se va pronunţa odată cu recursul".

Deopotrivă, arată că, în motivarea respingerii cererii de invocare din oficiu ca motiv de ordine publică a motivelor de nelegalitate(pagina 26-27), instanta nu s-a pronuntat asupra incompatibilităţii judecătorului B., or, acesta era un motiv de recurs distinct, de ordine publică adus la cunoştinta instantei de recurs doar la data de 25.10.2022. după împlinirea termenului de recurs şi care putea fi invocat din oficiu deoarece se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. l C. proc. civ.

Pentru aceste considerente petenta recurentă A. solicită completarea paragrafului al treilea teza I de la pagina nr. 3:" După motivarea recursului....., a considerat necesar să pună în discuţie dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ..", respectiv îndreptarea consemnării penultimului aliniat de la pagina nr. 3: (...) se va pronunţa odată cu recursul".

Apărările formulate cu privire la cererea petentei – recurente A.

Intimatul – recurent Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea depusă de petenta – recurentă A., în cadrul căreia a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

Arată că, contrar susţinerilor recurentei — reclamante, instanta de recurs a consemnat la pagina 3, paragraful 4 din decizia sus mentionată si a avut în vedere la pronuntarea soluţiei sustinerile recurentei — reclamante referitoare la faptul că judecătorul fondului nu ar fi garantat corectitudinea procesului având în vedere detaşarea acestuia în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel cum s-a consemnat în practicaua deciziei sus mentionate (pagina 3), recurenta — reclamantă a făcut referire doar la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizând expres că nu înţelege să invoce acest motiv de recurs, ci solicită instanţei invocarea acestuia raportat la aspectele indicate, fără a face nicio referire la motivul de casare preväzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ.

ln aceste condiţii, susţine că, în mod corect instanta de recurs a respins cererea recurentei — reclamante de invocare din oficiu, ca si motiv de ordine publică, a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., soluţia instanţei de recurs sub acest aspect fiind motivată corespunzător în raport de solicitarea formulată.

Astfel, instanta de recurs a retinut că, pe de o parte, dispozitiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. consacră o facultate rezervată exclusiv instantei de recurs de a invoca din oficiu, chiar după împlinirea termenului de recurs, aspecte de nelegalitate a sentintei care reprezintă motive de casare de ordine publică. Pe de altă parte, textul se referă explicit la facultate, neimpunând o obligaţie instanţei în acest sens.

De asemenea, din cercetarea argumentatiei invocate de recurenta — reclamantă, instanta de recurs a constatat că aceasta a invocat aspecte care ţineau de modalitatea de aplicare a legii de către prima instanţă, ce au fost subliniate implicit prin cererea de recurs initială şi care nu conţineau în mod concret referiri la reguli de procedură care să fi fost încălcate de prima instantä. Or motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedurä civilă implică neregularităti procedurale care atrag sanctiunea nulitătii, iar nu aspecte de ţin de aplicarea greşită a legii din perspectiva raportului de drept material dedus judecăţii.

Consideră astfel că, în mod corect instanţa de recurs a solutionat odată cu recursul şi a motivat cererea recurentei — reclamante de invocare din oficiu, ca şi motiv de ordine publică, a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în raport de toate argumentele invocate prin cererea formulată.

În concluzie, solicită respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de recurenta — reclamantă A., ca nefondată.

Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererile formulate de petenta – recurentă A..

Analizând cererile, astfel cum au fost formulate şi motivate de petenta A. cu privire la Decizia nr. 4887 pronunţată la data de 25 octombrie 2022, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că, în esenţă, petenta solicită atât îndreptarea erorii materiale, cât şi completarea deciziei anterior menţionate, urmând, aşadar ca aceste două cereri să fie analizate raportat la dispoziţiile art. 442 şi art. 444 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 442 din C. proc. civ.:

"Îndreptarea hotărârii

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Totodată, potrivit dispoziţiilor Art. 444 din C. proc. civ.:

"Completarea hotărârii

Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale", pe care părţile îl pot utiliza pentru a "cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Astfel, Înalta Curte reţine că, în sensul dispoziţiilor art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., noţiunea de greşeală materială are înţelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale, iar cerinţa esenţială, comună, ce poate reprezenta cauza unei cereri de îndreptare, respectiv de completare a unei hotărâri judecătoreşti este omisiunea instanţei.

Or, prin cererea ce face obiectul prezentei judecăţi, petenta A. a susţinut că, deşi la termenul de judecată din data de 25.10.2020 a depus Note de şedinţă în cadrul cărora a invocat motive de recurs de ordine publică printre care şi incompatibilitatea judecătorului fondului, aceste aspecte nu au fost consemnate, motiv pentru care solicită îndreptarea acestei omisiuni.

Înalta Curte, analizând practicaua deciziei, prin raportare inclusiv la înregistrarea şedinţei de judecată de la acel termen, constată, contrar susţinerilor petentei că instanţa de recurs a consemnat la fila x paragrafele 3 şi 4 ale deciziei, ca şi susţinere a acesteia următoarele: " După motivarea recursului, a considerat necesar să pună în discuţie dispozţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.. Drept urmare, solicită instanţei să invoce ca motiv de casare de ordine publică pe cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu a făcut referire la acest motiv de casare în motivele iniţiale.

La solicitarea instanţei, precizează că nu invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci solicită instanţei invocarea acestuia raportat la următoarele aspecte: judecătorul fondului a arătat că dura lex sed lex îi este aplicabilă recurentei-reclamante. Face o trimitere la motivarea contradictorie a instanţei de fond, în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv judecătorul fondului a acceptat că legea este neclară sau incompletă, însă a refuzat să aplice şi să facă analiza de legalitate a actului normativ, un act infralegal, în raport de cele invocate cu privire la dispoziţiile care prevăd modul în care a fost adoptat acest regulament. Instanţa de fond a realizat o denegare de dreptate, încălcând un principiu fundamental al procesului civil reglementat de dispoziţiile art. 5 alin. (2) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 20 şi art. 7 care reglementează principiul legalităţii. Mai arată că judecătorul fondului nu a garantat corectitudinea procesului, având în vedere detaşarea acestuia în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Deopotrivă, s-a consemnat în continuare, la paragraful 5 al filei 3 al aceleiaşi decizii că " Înalta Curte precizează că, în ceea ce priveşte cererea recurentei – reclamante, în sensul ca instanţa să invoce din oficiu, ca şi motiv de ordine publică, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va pronunţa odată cu recursul."

Astfel, Înalta Curte constată că, faţă de cele menţionate în practicaua Deciziei nr. 4887/25.10.2022, raportat inclusiv la înregistrarea şedinţei de judecată de la acel termen, în cauză nu se constată nici o eroare materială, în sensul omisiunii instanţei de a consemna aspectele susţinute de parte în cadrul acestei cereri, în cadrul dezbaterilor orale din cadrul şedinţei publice partea limitându-se a susţine exact cele consemnate în cadrul paragrafelor 3 şi 4 de la fila x a deciziei, fiind redate in extenso susţinerile acesteia în cuprinsul practicalei, deşi, dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. stabilesc ca standard doar prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor.

Aşadar, raportat la aceste dispoziţii, se constată că partea introductivă, ca de altfel şi considerentele, trebuie să conţină doar susţinerile pe scurt ale părţilor, nicidecum o preluare ad litteram a afirmaţiilor acestora. Chiar şi aşa, astfel cum s-a consemnat în practicaua Deciziei nr. 4887/25.10.2022, recurenta –reclamantă a făcut referire doar la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizând expres că nu înţelege să-l invoce, ci solicită instanţei invocarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiiler art. 489 alin. (3) C. proc. civ., ca şi motiv de ordine publică, fără a face nici o menţiune cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat şi încadrat ca atare pentru prima oară în prezenta cerere ce face obiectul analizei de faţă.

Se constată, aşadar că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., nefiind identificată nici o eroare sau omisiune cu privire la susţinerile părţilor, în practicaua deciziei consemnându-se întocmai susţinerile recurentei şi dispoziţiile instanţei din cadrul dezbaterilor orale din şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2023.

Nici dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, deoarece procedura completării nu este incidentă în ipoteza nesoluţionării unui motiv de recurs (invocat de recurentă sau din oficiu), ci în ipoteza nesoluţionării unui capăt de cerere, ca urmare a casării cu reţinere spre rejudecare.

Faţă de toate aceste considerente, neidentificând nicio omisiune, dar nicio eroare materială din partea instanţei la pronunţarea Deciziei nr. 4887 din data de 25 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2021, în sensul dispoziţiilor art. 442 şi art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile formulate de petenta – recurentă A. privind completarea şi îndreptarea erorii materiale privind Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile formulate de petenta - recurentă A., privind completarea şi îndreptarea erorii materiale privind Decizia nr. 4887 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.