Nullity of cassation appeal challenging judicial inspectorate closure of complaint regarding judicial misconduct

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.08.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, în plângerea formulată împotriva rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 22.07.2020 dată în lucrarea C20-882 şi a rezoluţiei de clasare nr. 1174/03.04.2020 dată de Direcţia de inspecţie pentru judecători în lucrarea nr. C20-58, solicitând anularea rezoluţiilor prin care a fost clasată sesizarea şi trimiterea cauzei la Preşedintele României, la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi la Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se lua măsurile de sancţionare împotriva magistraţilor de la Tribunalul Olt indicaţi în sesizare şi împotriva inspectorilor judiciari care au instrumentat sesizarea.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 232 din 22 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin reprezentant Administraţia Prezidenţială şi a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin reprezentant Administraţia Prezidenţială, şi a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a persoanelor chemate în judecată; a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 6 din C. proc. civ., art. 6 CEDO şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Administraţia Prezidenţială în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României şi a Consiliului Suprem de Apărare a Tării, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară au depus întâmpinări. Prin întâmpinări, intimaţii-pârâţi Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii au invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că cererea de recurs nu respectă cerinţele imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii în cuprinsul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recurentul neindicând niciun motiv concret de nelegalitate şi invocând formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Deşi reclamantul a susţinut că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi pe cele ale dispoziţiile art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, acesta nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale; motivele expuse în cadrul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale sentinţei recurate, fiind în realitate aprecieri subiective şi reiterări ale susţinerilor invocate în cererea de chemare în judecată, acestea neputând face obiectul recursului.

De asemenea, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 22 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.