Revision for contradictory judgments requires strict identity of parties, object, and legal cause

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la secţia I civilă a Curţii de Apel Timişoara), sub nr. x/15.03.2019, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu U.A.T. Oraş Băile Herculane, revizuirea deciziei civile nr. 71/A din 14.02.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2017, în sensul schimbării în tot, a acestei hotărâri şi a respingerii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat desfiinţarea construcţiilor edificate fără autorizaţie de construire, situate în Băile Herculane, str. x (DJ 67D), FN, jud. Caraş Severin.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că Tribunalul Caraş Severin a pronunţat soluţii diferite cu privire la demolarea aceloraşi construcţii, respectiv: prin Decizia nr. 980/11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 789/30.05.2018 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, prin care s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie emis de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Caraş Severin, urmând ca aceste construcţii să rămână nedesfiinţate, iar prin Decizia nr. 71/A/14.02.2019 a Tribunalului Caraş Severin, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul, urmând ca acele construcţii să fie desfiinţate.

2. Hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 33 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 71/A/14.02.2019, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata UAT Oraş Băile Herculane.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 33 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., neîntemeiat în drept.

În motivarea recursului, recurentul revizuent a susţinut că în mod greşit Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de revizuire, reţinând că nu există decizii potrivnice, în condiţiile în care Tribunalul Caraş Severin a pronunţat soluţii diferite privind demolarea aceloraşi construcţii.

Astfel, prin Decizia nr. 980/11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 789/30.05.2018 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, prin care s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie emis de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Caraş Severin, urmând ca aceste construcţii să rămână nedesfiinţate, iar prin Decizia nr. 71/A/14.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Caraş-Severin, s-a respins apelul, urmând ca acele construcţii să fie desfiinţate.

La pronunţarea Deciziei nr. 71/A/14.02.2019, Tribunalul Caraş Severin nu a avut în vedere Decizia nr. 980/11.12.2018, deşi aceasta a fost depusă la dosar.

În opinia recurentului, nu există nicio bază legală pentru a dispune demolarea construcţiei, pentru că o asemenea măsură ar intra în conflict cu prerogativele dreptului de proprietate, şi ea poate fi dispusă numai dacă s-ar dovedi existenţa unui interes general atât de puternic încât să înfrângă exerciţiul acestui drept. Însă o construcţie minoră într-o zonă construibilă şi neprotejată, fără locuire permanentă, fără vecinătăţi în concret urbanizate sau naturale de tip împăduriri, nu poate afecta mediul ori persoanele în aşa măsură încât existenţa ei să fie intolerabilă şi să se dispună desfiinţarea sa. O astfel de măsură este în defavoarea cetăţeanului şi contravine Convenţiei CEDO.

Referitor la motivarea instanţei pronunţată prin decizia nr. 71/A/14.02.2019 a Tribunalului Caraş Severin, în sensul că procesul-verbal de contravenţie nu a fost atacat şi deci există prezumţia absolută că cele constatate corespund realităţii, nu este întemeiată, întrucât necontestarea acestuia şi achitarea amenzii de către presupusul contravenient nu reprezintă o recunoaştere a vinovăţiei acestuia, privind fapta imputată.

Instanţa, prin această decizie, în mod greşit a reţinut faptul că această construcţie a intrat sub incidenţa Legii nr. 50/1991, întrucât construcţia realizată nu este nici măcar o clădire, ci un adăpost, un şopron, aşa cum rezultă şi din cuprinsul expertizei întocmită de către expertul B.. Mai mult decât atât, construirea este permisă, obţinerea autorizaţiei nedepinzând de revizuent, ci de autorităţile competente în emiterea unui PUG/PUZ ca operaţiune preliminară obligatorie.

A mai susţinut recurentul că instanţa în mod greşit s-a raportat doar la dispoziţiile Legii 50/1991, în sensul că acest adăpost a fost realizat fără autorizaţie de construire şi nu a avut în vedere şi alte dispoziţii legale, respectiv Legea nr. 10/1995.

La data de 28.02.2020, urmare a solicitării instanţei comunicate prin adresă, recurentul a depus o notă prin care a arătat că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată nu este motivată, Curtea de Apel Timişoara rezumându-se la două fraze, fără a relata concret motivele pentru care a respins cererea de revizuire.

În continuare, recurentul a reluat pe scurt aspecte învederate în cererea de recurs iniţială.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Băile Herculane a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de recurs

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte nu poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.

Hotărârea instanţei de fond nu poate fi reformată în condiţiile acestui caz de casare, având în vedere că a argumentat soluţia adoptată şi a întemeiat motivarea acesteia pe argumente pertinente şi logice, iar simpla nemulţumire a recurentului faţă de soluţia pronunţată de către instanţă nefiind suficientă pentru casarea acesteia.

De asemenea, împrejurarea că instanţa nu ar fi realizat o analiză detaliată nu duce la concluzia nemotivării, cât timp instanţa este obligată să analizeze argumentele esenţiale, de natură să tranşeze soluţia în cauză.

Prin hotărârea recurată, cererea de revizuire a fost respinsă, Curtea de Apel Timişoara reţinând că nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi, părţile din cele două dosare, în care s-ar fi pronunţat pretinsele hotărâri potrivnice, fiind diferite.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru a fi incidentă ipoteza revizuirii prevăzute de pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini în care nu există identitate de părţi.

Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 71/A/14.02.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. x/2017, având ca părţi pe reclamanta UAT Băile Herculane şi pe pârâtul A., întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 980/11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. x/2017, având ca părţi pe reclamantul/petentul A. şi pe intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Caraş Severin.

Prin urmare, în speţă nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi cerută de lege.

Aşadar, Înalta Curte observă că demersul judiciar al recurentului revizuent nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini - părţi, obiect şi cauză juridică, ci de nemulţumirea acestuia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, prin Decizia nr. 71/A/14.02.2019.

Or, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. permite instanţei doar să verifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate anterior, în reglementarea acestui motiv de revizuire legiuitorul având în vedere hotărâri ireconciliabile, imposibil de executat simultan, aspect ce nu se verifică în speţa de faţă în care cele două hotărâri judecătoreşti nu privesc aceleaşi părţi.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 33 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.