Employer wins appeal; immigration authority ordered to issue work permits for ten Pakistani nationals after late resolution invalidated refusal.

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 iunie 2022, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRARI - DIRECŢIA MIGRAŢIE - BIROUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEŢULUI MEHEDINŢI, a solicitat:

- constatarea caracterului nelegal şi anularea adreselor (deciziilor) prin care Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcţia Migraţie — Biroul pentru Imigrări al Judeţului Mehedinţi a respins cererile reclamantei de acordare a avizelor de angajare pentru un număr de 10 cetăţeni străini (pakistanezi): B., C.; D.; E.; F.; G.; H.; I.; J.;

- obligarea pârâtei Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcţia Migraţie — Biroul pentru Imigrări al Judeţului Mehedinţi la eliberarea avizelor de angajare conform documentaţiilor depuse de reclamantă la data de 18.05.2022 şi 26.05.2022, iar ulterior în original la data de 30.05.2022 (conform planificării IGI);

- pe perioada derulării prezentului litigiu, până la soluţionarea definitivă a acestuia, a solicitat prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României al cetăţenilor pakistanezi B., C., D., E., K., F., G., H., I. şi J. prin prelungirea vizelor de lungă şedere DIAM a căror valabilitate a încetat în data de 06.06.2022 şi acordarea avizelor temporare de angajare la A. S.R.L. în această perioadă;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 11.07.2022, numiţii B., D., E., K., F., G., I., J. şi H. au formulat cerere de intervenţie, prin care au solicitat:

- să se constate caracterul nelegal şi să se dispună anularea adreselor (deciziilor) prin care Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcţia Migraţie — Biroul pentru Imigrări al Judeţului Mehedinţi a respins cererile A. S.R.L. de acordare a avizelor de angajare pentru aceştia;

- obligarea Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcţia Migraţie — Biroul pentru Imigrări al Judeţului Mehedinţi la eliberarea avizelor de angajare conform documentaţiilor depuse de A. S.R.L. la data de 18.05.2022 şi 26.05.2022, iar ulterior, în original, la data de 30.05.2022.

- pe perioada derulării prezentului litigiu, până la soluţionarea definitivă a acestuia, a solicitat prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României al acestora prin prelungirea vizelor de lungă şedere DIAM a căror valabilitate a încetat în data de 06.06.2022 şi acordarea avizelor temporare de angajare la A. S.R.L. în această perioadă.

Au arătat că formulează această cerere în nume propriu, având în vedere vătămarea evidentă pe care o suferă în cazul în care prezenta acţiune nu va fi admisă, respectiv vor fi forţaţi să părăsească Romania, să piardă sume importante de bani precum şi locul de munca oferit de A. S.R.L..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 247/2022 din data de 29 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie-Biroul pentru Imigrări al Judeţului Mehedinţi; a respins cererea de intervenţie formulată de B.; D.; E.; K.; F.; G.; I.; J.; H..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea acţiunii, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 1, 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. se invocă faptul că instanţa care a pronunţat hotărârea recurată "nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

Acest motiv de casare privind nelegala compunere priveşte participarea reprezentantului Ministerului Public, care în opinia recurentei nu trebuia să participe în aplicarea art. 92 C. proc. civ.

Se invocă faptul că în cauză, în raport de obiect nu erau incidente dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 care permit participarea procurorilor la judecarea acţinilor formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă nemotivarea sentinţei atacate prin care prima instanţă a respins acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie principală.

Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în sensul că prima instanţă nu a analizat motivat cererea de intervenţie principală având în vedere toate susţinerile petenţilor şi în ceea ce priveşte dreptul lor pe cererile de eliberare a avizului de angajare şi de prelungire a dreptului de şedere.

Se invocă jurisprudenţa ÎCCJ în materie.

În raport de dispoziţiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 25/2015 coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, în analiza legalităţii deciziilor prin care autoritatea a respins cererile reclamantei de acordare a avizelor de angajare pentru intervenienţi

Astfel, instanţa de fond a motivat hotărârea pronunţata prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, apreciind în mod greşit ca toate "condiţiile pentru eliberarea avizului de angajare trebuie îndeplinite atât la momentul formulării cererii, cat si la momentul la care aceasta este evaluata de către funcţionarul însărcinat cu soluţionarea sa".

Modalitatea şi măsura în care condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 sunt îndeplinite se impune a fi analizata doar prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. l lit. h) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "Faptul de a nu răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii" reprezintă "nesoluţionare în termenul legal a unei cereri" ceea ce indreptateste persoana vătămata sa se adreseze instanţelor de contencios administrativ în vederea reparării prejudiciului cauzat si a obligării autorităţii vinovate la eliberarea actelor.

Insuşindu-şi argumentaţia paratei IGI, instanţa de fond a făcut o aplicare greşita a normelor de drept material mai sus indicate, raportat la faptul recurenta a înaintat întreaga documentaţie pentru 8 dintre cetăţeni la data de 18.05.2022 iar pentru 2 dintre cetăţeni la data de 26.05.2022, deci în perioada de valabilitate a vizelor, care au expirat în data de 06.06.2022.

Se arată că faţă de faptul că cererile au fost depuse în termenul legal, anterior expirării dreptului de şedere temporară în scop de muncă, refuzul eliberării avizelor de angajare pentru cetăţenii străini este nelegal în raport de situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 28 alin. 2 din O.G. nr. 25/2014.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în principal casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar reţinerea şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii şi a cererii de intervenţie.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a invocat în cauză aplicarea art. 430 alin. 2 C. proc. civ. respectiv puterea de lucru judecat în raport de o sentinţă definitivă a Curţii de Apel Timişoara – sentinţa civilă nr. 494/9. XI.2022 faţă de obiectul cauzei.

Motivat Curtea în şedinţa publică din 25.04.2023 a respins excepţia nulităţii recursului iar în ceea ce priveşte sentinţa definitivă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara o va reţine la dosar cu titlu de practică judiciară dar nu în sensul solicitat de recurentă respectiv aplicarea art. 431 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente fiind îndeplinite condiţiile casării şi rejudecării recursului şi nu casării cu trimitere.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile casării cu trimitere pe motiv că "instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale.

În cauză procurorul nu a participat la judecarea cauzei – respectiv la data de 29.09.2022 nu a formulat concluzii deoarece în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la participarea reprezentantului Ministerului Public în acţiunile întemeiate pe dispoziţiileart. 1 din Legea nr. 554/2004.

Iar acţiunea pe fond a fost judecată de o instituţie de contencios administrativ şi fiscal cu respectarea dispoziţiilor art. 96 alin. 1 C. proc. civ. şi art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în compunerea legală de judecător unic.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine nerespectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi a art. 6 din CEDO.

Prima instanţă a motivat în fapt şi în drept soluţia de respingere a acţiunii şi a cererii de intervenţie, argumentele în raport de obiect fiind comune neputându-se reţine nemotivarea pe cererea de intervenţie principală şi nefiind îndeplinite condiţiile casării cu trimitere.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. 2 lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, raportat la situaţia de fapt privind înregistrarea cererilor recurentei şi refuzul nejustificat solicitat a se constata în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Curtea, ca instanţă de recurs apreciază contrar primei instanţe că în cauză în parte acţiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziilor prin care autoritatea a respins cererile cetăţenilor străini pentru acordarea vizelor de muncă pe motiv că la data luării deciziei, cei 10 cetăţeni pachistanezi figurau cu şedere nelegală pe teritoriul României.

În opinia Curţii în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare în raport de dispoziţiile art. 28 alin. 1 din O.G. nr. 25/2014. Aceasta în condiţiile în care documentaţia pentru prelungire a fost depusă pentru toţi cetăţeni în perioada de valabilitate a vizelor care au expirat la data de 6.06.2022.

Cererilor de prelungire şi toate actele au fost depuse anterior expirării respectiv la data de 18.05.2022 şi 26.05.2022 fapt necontestat, Curtea constatând că autoritatea pârâtă este în culpă deoarece a soluţionat cu întârziere cererile societăţii reclamante autoritatea având obligaţia de a soluţiona cererile în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 28 alin. 2 din O.G. nr. 25/2014, termen în raport cu care, în măsura soluţionării nu ar fi fost expirată perioada dreptului de şedere.

Aceasta în condiţiile în care acest termen nu a fost prelungit, iar autoritatea nu-şi poate invoca în apărare propria culpă pentru nesoluţionarea în termen a cererilor având ca obiect eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţenii străini.

În măsura în care cererile erau soluţionate în termenul prevăzut de art. 28 alin. 2 din O.G. nr. 25/2014 acesta era anterior expirării perioadei dreptului de şedere pentru cetăţenii străini – intervenienţi cu cerere de intervenţie principală.

Sentinţa civilă nr. 494/9.9. XI.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal definitivă, prin nerecurare urmează a fi reţinută de Curte ca practică judecătorească.

În raport de cele expuse mai sus acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie voluntară pentru aceleaşi considerente sunt apreciate ca întemeiate în parte urmând a fi admise conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi anulate în consecinţă deciziile contestate, cu obligarea pârâtului la eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţenii străini.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind prelungirea dreptului de şedere urmează a fi apreciat ca prematur formulat şi respins ca atare.

Aceasta deoarece prelungirea dreptului de şedere în raport de dispoziţiile art. 24 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 reprezintă o etapă ulterioară soluţionării cererilor de acordare a avizelor de muncă, respectiv o condiţie pentru acordarea vizei condiţie care urmează a fi constatată ulterior pronunţării şi executării acestei decizii.

În raport de aceste considerente, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenţienţi.

Va anula deciziile contestate emise de autoritatea pârâtă şi va obliga pârâtul la eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţeni, conform cererii depuse de reclamantă.

Va respinge capătul de cerere privind prelungirea dreptului de şedere, ca prematur formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 247/2022 din data de 29 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii B., D., E., K., F., G., H., I. şi J..

Anulează deciziile nr. x emise de pârâtul Biroul pentru Imigrări Mehedinţi din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări şi obligă pârâtul la eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţenii străini B., C., D., E., K., F., G., H., I. şi J., conform cererii depuse de reclamantă.

Respinge capătul de cerere privind prelungirea dreptului de şedere, ca prematur formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.