Guarantee fund liability: peremptory 90-day claim deadline as procedural bar against common law compensation action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the hospital's claim and affirming the insurer guarantee fund's decision to refuse payment. The dispute concerned the hospital's attempt to recover hospitalization costs paid for injured parties from the Guarantee Fund, following the insolvency of a private insurance company; the hospital had filed its claim for compensation after the statutory deadline, having previously been denied payment for lack of standing or as late. The court held that under the special nature of Law No. 213/2015 and ASF Norm No. 16/2015, the 90-day period for submitting a claim to the Fund is a peremptory procedural deadline for lapse, not a discretionary option, thereby excluding the applicability of common law action routes; because the guarantee proceeding became definitive prior to the hospital's claim filing, the 90-day window expired before the hospital submitted its request, rendering the late filing legally barred and the Fund's refusal lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Guarantee fund liability: peremptory 90-day claim deadline as procedural bar against common law compensation action: The dispute concerned the hospital's attempt to recover hospitalization costs paid for injured parties from the Guarantee Fund, following the insolvency of a private insurance company; the hospital had filed its claim for compensation after the statutory deadline, having previously been denied payment for lack of standing or as late. The court held that under the special nature of Law No. 213/2015 and ASF Norm No. 16/2015, the 90-day period for submitting a claim to the Fund is a peremptory procedural deadline for lapse, not a discretionary option, thereby excluding the applicability of common law action routes; because the guarantee proceeding became definitive prior to the hospital's claim filing, the 90-day window expired before the hospital submitted its request, rendering the late filing legally barred and the Fund's refusal lawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the court's decision to reject the appeal in the administrative content.
Procedural basis for the dismissal of the appeal regarding civil procedure matters.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, la data de 19.07.2018, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat admiterea contestaţiei, în sensul anularii deciziei emise de către F.G.A şi obligarea acestuia la plata sumei de 12144,62 RON actualizata, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părţilor vătămate A., B., C. şi D., sumă stabilită în dosarul nr. x/2015, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare prestate de către furnizorul de servicii medicale, în speţă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, care potrivit art. 313 (320) din Legea 95/2006 avea dreptul de a introduce o acţiune în despăgubire.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă din 714 din 26 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean De Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în temeiul prevederilor art. 483 şi următoarele C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, arătând, în esenţă, că potrivit sentinţei penale nr. 66/2016, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr. x/2015, are calitatea de creditor de asigurare pentru suma de 12.144,62 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părţile vătămate.
A mai susţinut că trebuiau analizate şi motivele privitoare la calitatea de creditor de asigurare.
De asemenea, a susţinut că intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins toate cererile formulate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, indiferent de termenul depunerii cererii, invocând lipsa calităţii de creditor.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar reţine că cererea de plată a fost respinsă de Fondul de Garantare, în principal, ca tardivă, prima instanţă analizând legalitatea deciziei din această perspectivă, astfel că argumentele recurentului-reclamant referitoare la calitatea sa de creditor de asigurare sunt lipsite de relevanţă.
Înalta Curte reţine că Legea nr. 213/2015 a instituit o procedură administrativă de plată a despăgubirilor, prin intermediul căreia creditorul de asigurări are posibilitatea, în cazul falimentului unui asigurător, să se adreseze Fondului pentru obţinerea despăgubirilor, Fondul neavând calitatea de succesor sau mandatar al asigurătorului aflat în faliment şi, în consecinţă, neputând fi chemat în judecată, pe calea dreptului comun, pentru valorificarea dreptului de creanţă întemeiat pe poliţa de asigurare civilă obligatorie emisă de acest asigurător.
În concluzie, atât timp cât reclamantul a urmărit ca prin cererea de chemare în judecată să obţină plata despăgubirilor de la Fondul de garantare a asiguraţilor, calea procesuală prevăzută de Legea nr. 213/2015 este aplicabilă şi obligatorie, excluzând în temeiul principiului specialia generalibus derogant calea unei acţiuni de drept comun.
Înalta Curte observă că termenul de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptăţită trebuie să formuleze cererea de plată, este un termen procedural, de decădere, aplicabil unei proceduri administrative obligatorii, conform legii speciale. Prin urmare, aceste dispoziţii nu pot fi interpretate şi ca o reglementare a unei proceduri facultative pe care o are persoana prejudiciată, o variantă la care poate apela pentru a fi despăgubită.
Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015: "(1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."
Înalta Curte reţine că analiza cererii de plată s-a realizat de către autoritatea pârâtă ţinându-se seama de prevederile legale, art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment (când dreptul de creanţă s-a născut anterior acestui moment), respectiv de la data naşterii dreptului de creanţă (când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment), termenul de 90 de zile fiind unul de decădere, iar sancţiunea nerespectării acestui termen prevăzut de norma specială şi norma de aplicare a acesteia fiind decăderea din dreptul de a obţine plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată.
În cauză, deschiderea procedurii de faliment a societăţii E. S.A. s-a realizat prin încheierea pronunţată la data de 16.02.2017, în dosarul nr. x/2016, de Tribunalul Sibiu şi a devenit definitivă la data de 17.03.2017.
Totodată, se reţine că sentinţa penală nr. 66/22.03.2016 a rămas definitivă la data de 09.11.2016, prin decizia penală nr. 1626 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În aceste condiţii, pentru creanţele născute anterior momentului rămânerii definitive a hotărârii de faliment, cum este şi cazul creanţei reclamantului, termenul pentru formularea cererii de plată era de cel mult 90 de zile, astfel că se împlinea la data de 16.06.2017. Cererea de plată a fost înregistrată la pârât la data de 27.12.2017.
Prin urmare, în mod corect s-a constatat că cererea de plată a fost depusă cu depăşirea termenului de 90 de zile care a început să curgă de la rămânerii definitive a hotărârii.
În consecinţă, termenul de 90 de zile stabilit expres şi imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, pentru depunerea cererii de plată s-a împlinit la data de 16.06.2017, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
În contextul expus, având în vedere că cererea de plată a fost depusă la Fondul de Garantare a Asiguraţilor după expirarea termenului legal prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015, Înalta Curte constată că decizia contestată nr. 15740/02.07.2018 este legală, iar criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant nu sunt în măsură să conducă la casarea sentinţei atacate.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile din 714 din 26 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.