Auxiliary court staff lose salary allowance cap challenge; Supreme Court upholds aggregate 30% ceiling and rejects back-pay claims.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018 la data de 11.04.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., F., H., I., J., K., L., M., N., O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, anularea Hotărârii nr. 6 din 7.03.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava, anularea parţială a Deciziei nr. 22 din 1.02.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, obligarea Curţii de Apel Suceava la emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Suceava menţionat în cererea de chemare în judecată, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice referitor la modul de calcul al salariilor şi de acordare a sporurilor salariale prin raportare la modul de calcul al acestora avut în vedere de Curtea de Apel Bacău şi în considerarea adresei nr. x/2018 a Ministerului Justiţiei, obligarea Curţii de Apel Suceava şi Tribunalului Suceava la repararea prejudiciului creat prin aplicarea necorespunzătoare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele salariale între veniturile ce le-ar fi obţinut prin aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 (aşa cum s-a procedat în cazul Curţii de Apel Bacău, acesta fiind modul de calcul referinţă şi ulterior în cazul Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti) şi salariile efectiv încasate începând cu luna ianuarie 2018, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantele A., D., J. şi L., respingând acţiunea formulată de aceste reclamante, ca inadmisibilă; a respins acţiunea formulată de reclamanţii B., C., E., F., G., F., H., I., K., M., N., O., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Suceava, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Suceava, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Tribunalul Suceava, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., pentru motive ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au susţinut că în ceea ce priveşte salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care nu depăşesc plafonul stabilit pentru anul 2022 şi modalitatea de calcul a cuantumului sporurilor, acestea sunt prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2015, acestea urmând a avea o creştere etapizată până în anul 2022.

În ceea ce priveşte salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depăşesc plafonul stabilit pentru anul 2022, recurenţii apreciază că prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) nu se aplică, întrucât art. 38 alin. (6) prevede o normă derogatorie sub aspectul aplicării majorării de 25% la salariul de bază în sensul că, dacă în urma majorării se depăşeşte salariul de bază prevăzut în Anexa V pentru anul 2022, se va aplica din 01.01.2018 acest salariu de bază.

Ori, câtă vreme salariul de bază acordat cu 01.01.2018 este cel prevăzut a fi avut în plată în anul 2022, rezultă fără putere de tăgadă faptul că inclusiv cuantumul total al sporurilor trebuie determinate prin aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017 pentru această categorie de personal, respectiv: aplicarea art. 4 alin. (1) prin raportare la art. 1 lit. c) din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al Anexei V la legea-cadru şi aplicarea art. 5 din acelaşi capitol.

De aici, rezultă indubitabil concluzia că, în cazul în care salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depăşesc plafonul stabilit pentru anul 2022, sporurile trebuie stabilite şi aplicate potrivit dispoziţiilor legii-cadru şi calculate individual pentru fiecare angajat, indiferent de procentul acestora (mergând până la maximul prevăzut de lege), singura limitare impusă de lege rămânând cea prevăzută la art. 25, respectiv, ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depăşească 30% din suma salariilor de baza stabilită pe ordonator de credite (în speţă, ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Justiţiei), iar nu pe fiecare angajat în parte (cum s-a procedat în ceea ce îi priveşte).

Astfel, art. 4 alin. (1) prevede că pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acordarea unui spor de până la 15% din salariul de bază, iar art. 5 stabileşte şi un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar.

Au precizat faptul că, pe de o parte, dreptul de a beneficia de ultimele două sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive, fiind inclusiv achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor, chiar şi dobânzi legale, iar, pe de altă parte, au fost acordate şi pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 şi Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătoreşti care prevedeau acordarea lor şi pentru viitor.

În ceea ce priveşte sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă, recurenţii au arătat că la nivelul fiecărui angajator, curte de apel sau parchet de pe lângă curte de apel, trebuie să existe o decizie administrativă emisă în aplicarea Ordinului nr. 279/C/2010 pentru aprobarea sporului şi, implicit, să fie efectuate buletine de expertizare sau de determinare a condiţiilor de acordare a sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

Nu se poate invoca propria culpă a angajatorului la acordarea sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase pe motivul lipsei regulamentului-cadru care să stabilească aceste locuri, având în vedere că acestea trebuiau să fie deja stabilite şi/sau eventual menţinute până la data de 1 ianuarie 2019.

Acelaşi punct de vedere a fost emis şi de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cu privire la Modalitatea de stabilire a salarizării personalului bugetar în anul 2018, inclusiv conform prevederilor O.U.G. nr. 91/2017 pentru modificarea Legii-cadru nr. 153/2017 – pct. 11.

Recent a fost adoptată H.G. nr. 118/2018 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie, dar până la această dată nu li s-a emis o nouă decizie de salarizare în care să fie menţionat şi cuantumul fiecărui spor acordat, aşa cum se menţionează în art. 5 din decizia menţionată.

Au mai arătat recurenţii că la nivelul Curţii de Apel Bacău toate sporurile au fost acordate în cuantumul maxim, respectiv 25% - spor de risc şi solicitare neuropsihică, 5% - spor de confidenţialitate şi 15% - spor condiţii vătămătoare, în timp ce la nivelul Curţii de Apel Suceava aceste sporuri nu au fost defalcate, acestea fiind aplicate în cuantum de 30% din salariul de bază.

În privinţa plăţii despăgubirilor, prin emiterea unei dispoziţii de salarizare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 şi în condiţii de discriminare şi inegalitate de tratament şi refuzul emiterii unei alte dispoziţii corecte, recurenţii apreciază că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul lor, în înţelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009.

În privinţa cererii de actualizare a sumelor astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de plată a dobânzilor legale penalizatoare, recurenţii au invocat Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

De asemenea, au susţinut că principiile nediscriminării şi egalităţii, prevăzute de însuşi legea de salarizare, în temeiul şi aplicarea căreia au fost emise actele contestate, nu au fost respectate în ceea ce îi priveşte.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenţii – pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că problema de drept ce priveşte determinarea modalităţii de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti în interpretarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeaşi lege şi ale art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege şi în anexele nr. 1 - VIII". Aşadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabileşte: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege şi în anexele sale şi interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

81. Aşa cum s-a reliefat mai sus, soluţia legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 3 0% din suma salariilor de bază. Totodată, prin art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justiţiei, categorie din care face parte şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri:

a) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare." (art. 5).

82. Prin raportare la conţinutul normativ al prevederilor art. 4 şi 5 redate anterior, rezultă că, în accepţiunea legii, sporurile nu sunt stabilite într-un procent fix, prestabilit din salariul de bază, deoarece sintagma "până la" semnifică limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim în care fiecare dintre aceste sporuri trebuie să se încadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite şi acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru."

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanţei supreme, în mod corect a reţinut prima instanţă că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizaţia de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor şi prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază şi ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuţie are caracter special, limita prevăzută neputând fi depăşită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamanţi, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care şi modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 şi 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit şi care nu poate fi depăşit, aşa cum se subliniază şi în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăşi limita prevăzută la art. 25", care se regăseşte în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicţia stabilirii şi acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Înalta Curte mai reţine şi cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiaşi categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiţi, să existe diferenţieri în funcţie de sumele de bani aflate la dispoziţia acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situaţii de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influenţa nivelul de determinare al sporurilor, apariţia unei eventuale situaţii de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluţionare a recursului în interesul legii.

Ca urmare, criticile recurenţilor privind greşita aplicare a legii sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 108 din 15 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.