Jurisdiction for military reserve orders: labor court competence prevails over administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Apărării Naţionale, anularea ordinului de trecere în rezervă, comunicat la data de 18.04.2022, anularea demisiei si plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, respectiv sporuri, de la data măsurii de schimbare forţate a felului muncii pe care o presta in mod obişnuit si pana la data rămânerii definitive a hotărârii; daune morale în cuantum de 100.000 RON; plata cheltuielilor de judecata.

Aceeaşi cerere a fost înregistrată la data de 17 mai 2022, sub dosar nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 12 septembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepţia necompetenţei materiale ca neîntemeiată; s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluţionare secţiei a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia de litispendenţă şi s-a trimis dosarul la dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5691 din 22 septembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, în contextul reţinerii obiectului principal al cauzei ca fiind anularea unui act administrativ, respectiv Ordinul nr. S/14701/18.04.2022 emis de Serviciul de Informaţii Externe, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a reclamantului, care avea calitatea de subofiţer, şi a enunţării dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, intrat în vigoare la 05.07.2019, art. 382 lit. h) din acelaşi act normativ, cu trimitere la Decizia nr. 10/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că Decizia nr. 19/2021 pronunţată de aceeaşi formaţiune jurisdicţională a instanţei supreme nu a statuat cu privire la competenţa materială în materia contestaţiilor formulate împotriva unor acte cu caracter administrativ, ci doar în materia drepturilor salariale ale personalului militar al instituţiilor publice.

Or, având în vedere că secţia a VIII-a a Tribunalului Bucureşti nu are în competenţa funcţională judecarea cererilor având ca obiect anularea unor acte administrative, în acord si cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 2720/14.12.2021), s-a admis excepţia necompetenţei materiale si funcţionale şi, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., luând în considerare si dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. cu privire la cererile accesorii, a apreciat competentă să soluţioneze cauza secţia contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa nr. 65 din 9 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, enunţând dispoziţiile art. 536, art. 382 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ, art. 1 şi art. 278 alin. (2) din Codul Muncii, făcând trimitere şi la Decizia nr. 5/2018 şi Decizia nr. 19/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, curtea de apel a reţinut că în privinţa personalului militar, competenţa instanţei de contencios administrativ nu mai poate fi reţinută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părţi, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special, în speţă fiind vorba despre un litigiu căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, respectiv Codul muncii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Astfel, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Apărării Naţionale, a investit instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect anularea ordinului de trecere în rezervă comunicat la data de 18.04.2022, anularea demisiei şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, respectiv sporuri, de la data măsurii de schimbare forţate a felului muncii pe care o presta în mod obişnuit şi până la data rămânerii definitive a hotărârii şi daune morale în cuantum de 100.000 RON.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie competenţa materială, în raport de normele juridice apreciate ca fiind incidente în cauză de instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa.

Înalta Curte aminteşte că pentru ca o cauză să fie de competenţa instanţei de contencios administrativ litigiul trebuie să privească un act administrativ, caz în care se aplică Legea nr. 554/2004, sau competenţa trebuie să fie stabilită printr-o lege organică specială.

Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care prevedeau pentru cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care era stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, au fost abrogate la data de 05.07.2019, prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţei de urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ, motiv pentru care şi Decizia în interesul legii nr. 10/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care acesta a stabilit că sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personal militar având statutul de cadre militare, şi-a încetat efectele conform art. 518 C. proc. civ.

Potrivit art. 536 din Codul administrativ, text care face parte din Titlul II - Statutul funcţionarilor publici din Partea a VI-a a Codului administrativ: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Totodată, art. 382 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019 denumit marginal "Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici", stipulează că prevederile referitoare la funcţionari publici nu se aplică personalul militar.

Art. 1 din Codul muncii, cadrul normativ general în materia derulării raporturilor de muncă, prevede că acest cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii, aplicându-se şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

De asemenea, potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".

Astfel cum s-a reţinut anterior, competenţa de soluţionare a unui litigiu de muncă pentru care nu este prevăzută o altă normă specială de competenţă revine instanţei de litigii de muncă (instanţa de drept comun în lipsa unei reglementări speciale), iar nu celei de contencios administrativ, în condiţiile în care nu există vreo reglementare în legea specială care să dea în competenţa instanţei de contencios administrativ litigiile privind raporturile de muncă ale cadrelor militare.

Relevantă cu privire la acest aspect este şi Decizia nr. 19/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, în considerentele cărei s-au reţinut următoarele:

"55. Cum nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nici Legea nr. 80/1995 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competenţa instanţelor de a soluţiona litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, astfel cum este definit prin art. 23 din Legea nr. 550/2004, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, precum şi cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

56. În aceste condiţii, litigiile având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora sunt de competenţa secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă - art. 3511, 3512 şi 3514 din Legea nr. 80/1995 stabilind în mod expres competenţa instanţei de contencios administrativ numai în materia contestării sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare."

Astfel, constatându-se că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie anularea ordinului de trecere în rezervă, anularea demisiei, plata unei despăgubiri şi a daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamant, care avea calitatea de subofiţer în cadrul ministerului pârât, iar în privinţa unui astfel de raport juridic nu s-a identificat vreo reglementare în legea specială care să dea în competenţa instanţei de contencios administrativ litigiile privind raporturile de muncă ale cadrelor militare, art. 3511, 3512 şi 3514 din Legea nr. 80/1995 stabilind în mod expres competenţa instanţei de contencios administrativ numai în materia contestării sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare, ceea ce nu este cazul în speţă, competenţa de soluţionare revine instanţei de litigii de muncă.

Prin urmare, în acord cu opinia curţii de apel, Înalta Curte constată că secţiei privind conflictele de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului îi revine competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.