Financial correction notice upheld; company's appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.01.2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Direcţia Generală Pescuit-Autoritatea de Mangement pentru POPAM, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 12.07.2016, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 41/01.11.2017, anularea oricăror acte subsecvente deciziei şi notei de constatare, constatarea caracterului eligibil al sumei de 6.937,75 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 7 din 7 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Direcţia Generală Pescuit-Autoritatea de Mangement pentru POPAM, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 193 din C. proc. civ.

A susţinut că, prin sentinţă, s-a reţinut parcurgerea cu întârziere a procedurii prealabile prevăzute de art. 47 şi urm. din O.G. nr. 66/2011, deşi nu numai că nu a fost invocată de MADR, dar acesta a şi recunoscut că ar fi transmis din eroare Nota de constatare la o altă adresă decât cea prevăzută în contractul de finanţare. Această împrejurare rezultă cu deosebită claritate din contractul de finanţare depus la dosarul cauzei.

Dat fiind că MADR a procedat la recomunicarea Notei de constatare la sediul corect, a invocat critici exclusiv în privinţa faptului că MADR nu a adus prin Decizie nicio motivare concretă în respingerea contestaţiei, soluţia fiind rezumată într-un singur paragraf în care se pretinde că nu ar fi fost respectate prevederile art. 47 din O.G. nr. 66/2011.

Din această exprimare in extenso a MADR s-a reţinut prin Sentinţă că, de fapt, contestaţia ar fi fost respinsă ca urmare a neparcurgerii în termen a procedurii de contestare prevăzute de normele precitate, considerente străine chiar şi de apărările formulate de MADR.

Mai mult, prin reţinerea acestei apărări, prin sentinţă nu s-a făcut altceva decât să se reţină o pretinsă neparcurgere a procedurii prealabile, care nu a fost invocată nici măcar în mod indirect prin întâmpinare sau orice alte apărări.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că sentinţa recurată este nemotivată şi nu reiese raţionamentul juridic avut în vedere de instanţa de fond în soluţionarea cauzei, iar paragrafele care alcătuiesc esenţa dispozitivului sunt în parte contradictorii şi în parte străine de natura pricinii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu:

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011

Decizia nu indică niciun motiv de fapt sau de drept pentru respingerea contestaţiei administrative formulate de A., menţionând doar că nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Or, din simpla parcurgere a contestaţiei se observă că A. a inclus în contestaţie toate elementele impuse de prevederile precitate şi a expus pe larg motivele pentru care se impune anularea Notei de constatare.

Astfel, soluţia de respingere a contestaţiei nu este numai netemeinică, dar şi lipsită de orice fel de motivare, astfel încât nici A. şi nici instanţa de judecată nu pot stabili în concret care sunt motivele pentru care MADR a procedat la emiterea Deciziei.

- greşita interpretare a art. 11-12 din Legea nr. 24/2000

Contrar considerentelor sentinţei, recurenta - reclamantă a contestat şi contestă în continuare faptul că Instrucţiunile ar fi fost aduse la cunoştinţa acesteia sau a oricărui alt beneficiar de finanţare prin Programul Operaţional de Pescuit.

Potrivit art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative ale Parlamentului, altele decât legile (regulamente şi hotărâri), hotărârile Guvernului, deciziile primului-ministru, actele autorităţilor administrative autonome, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, intrând în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.

Astfel, în primul rând, publicitatea actului normativ constituie o condiţie de validitate a actului, în sensul că acesta este valabil şi poate fi aplicat numai după îndeplinirea procedurilor de publicitate specifice.

Mai mult decât atât, nerespectarea publicării în Monitorul Oficial se sancţionează cu declararea ca inexistent a actului normativ nepublicat, iar orice acte administrative subsecvente emise în baza acestuia se sancţionează cu nulitatea, efectul vătămător producându-se per se.

În al doilea rând, asigurarea unei veritabile publicităţi a actelor administrative conţinând reguli sau proceduri de aplicabilitate generală se impune cel puţin pentru ca orice persoană vizată sau interesată să poată cunoaşte cu exactitate conţinutul şi limitele de aplicare ale acestui act.

Este astfel abuziv şi denotă în mod clar o atitudine de rea-credinţă din partea MADR, girată prin Sentinţă, să invoce aplicabilitatea unor instrucţiuni fără a indica măcar data de la care acestea ar fi fost aplicabile în raportul juridic dedus judecăţii.

- greşita interpretare a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 34/2006

Recurenta – reclamantă a respectat termenul de 6 zile pentru publicarea anunţului de achiziţie bunuri, termen care se calculează potrivit reglementărilor O.G. nr. 34/2006, sens în care ultima zi a termenului urmează a fi luată în calculul îndeplinirii actului de procedură la care se referă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece, în cuprinsul criticilor formulate, recurenta nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.

Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 193 din C. proc. civ., prin aceea că ar fi reţinut neparcurgerea în termen a procedurii prealabile, cu toate că acest aspect nu fusese invocat de către pârât.

Ori, dispoziţiile art. 193 C. proc. civ. se referă la obligativitatea îndeplinirii, în cazurile expres prevăzute de lege, a unei proceduri prealabile sesizării instanţei de judecată cu cererea de chemare în judecată, aspect care nu poate fi invocat de către instanţă din oficiu, cu numai de pârât prin întâmpinare.

Însă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu dezlegarea fondului cauzei, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca neîntemeiată şi nu ca inadmisibilă, în cauză nefiind soluţionată vreo excepţie de inadmisibilitate, ce ar decurge din neîndeplinirea procedurii prealabile.

În considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a reţinut ca fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei privind lipsa motivării Deciziei nr. 41/01.11.2017, având în vedere că soluţia de respingere a contestaţiei administrative a fost fundamentată de intimat pe nerespectarea prevederilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

Relativ la considerentele pretins contradictorii şi străine de natura cauzei ale hotărârii primei instanţe, susţinerile recurentei nu se confirmă; expunerile instanţei de fond nu sunt contradictorii, iar nemulţumirile recurentei faţă de considerentele primei instanţe ce au condus la soluţia pronunţată în cauză, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie sau că motivele sunt străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondat, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, în vederea implementării Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, între societatea A. S.A., în calitate de beneficiar şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, a fost încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/24.04.2014, pentru proiectul cu titlul "Creşterea capacităţii de Producţie a păstrăvului de consum prin construirea de noi ferme".

Urmare a sesizării unor nereguli în aplicarea de către beneficiar a prevederilor privind procedurile de achiziţie, a fost demarat un control, iar în acest sens a fost emisă Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 12.07.2016, prin care a fost stabilită o corecţie financiară, creanţă bugetară în sarcina reclamantei, în sumă de 6.937,75 RON.

În fapt, s-a constatat că la atribuirea contractului de achiziţie de bunuri nr. x/2015, reclamanta nu a respectat prevederile Instrucţiunii privind procedura simplificată de achiziţii aplicată de beneficiarii privaţi în cadrul proiectelor finanţate prin POT 2007-2013, sancţiunea fiind stabilită conform dispoziţiilor din anexa la H.G. nr. 519/2014.

Reclamanta a contestat această notă de constatare, contestaţie respinsă prin Decizia nr. 41/01.11.2017.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu cunoştea conţinutul Instrucţiunilor invocate de către pârât în nota contestată şi că acestea nu îi erau opozabile şi erau inexistente pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial, sunt neîntemeiate, atât timp cât obligaţia respectării acestora a fost prevăzută expres în cuprinsul contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/24.04.2014, fiind deci, o obligaţie contractuală respectarea prevederile stipulate de acestea.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 30 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013 "Beneficiarul trebuie să depună, din proprie iniţiativă, toate eforturile pentru a lua cunoştinţă despre toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile şi obligaţiile născute din decizia/contractul de finanţare", iar potrivit art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ "În vederea verificării eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru realizarea unei operaţiuni, AM POP stabileşte proceduri specifice".

În consecinţă, recurenta-reclamantă nu poate invoca inopozabilitatea instrucţiunilor, câtă vreme acestea sunt parte a contractului de finanţare, având atât obligaţia legală, dar şi contractuală, de a respecta prevederile conţinute în procedurile elaborate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că instrucţiunile derogă de la prevederile O.U.G. nr. 34/2006 din perspectiva modalităţii de calcul a termenelor sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte apreciază că, în raport de dispoziţiile art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc cine poate avea calitate de autoritate contractantă în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, reclamanta nu poate invoca modalitatea de calcul a termenelor prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, deoarece acest act normativ nu îi era aplicabil întrucât nu avea calitatea de autoritate contractantă.

În acest sens s-a făcut menţiune expresă în contractul părţilor cu privire la aplicabilitatea instrucţiunilor, acestea nefiind emise în baza O.U.G. nr. 34/2006, pentru a se putea considera că reprezintă o derogare de la aceste prevederi. Având în vedere că termenul pentru elaborarea/prezentarea ofertei pentru achiziţia de bunuri a fost stabilit prin instrucţiuni şi nu de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, implicit şi modalitatea de calcul a acestuia este cea prevăzută de instrucţiuni şi nu de către ordonanţa mai sus invocată.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că modul de calcul al termenului pentru elaborarea prezentarea ofertei pentru achiziţia de bunuri pe care trebuia să îl respecte beneficiarul unui contract de finanţare nerambursabilă este cel stabilit în instrucţiunile privind procedura de achiziţii aplicată de beneficiarii privaţi în cadrul proiectelor finanţate prin Programul Operaţional pentru Pescuit şi nu cel stabilit de dispoziţiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 34/2006, care se aplică numai autorităţilor contractante enumerate la art. 8 al aceluiaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 7 din 7 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.