Dissolved institute lacks procedural capacity; individual lacks current interest — appeals inadmissible

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.01.2019, reclamanţii Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ. şi A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării:

- anularea Ordinului nr. 846/2018 de numire în funcţia de director general şi respectiv preşedinte al Consiliului de administraţie al I.N.S. C. civ. până la organizarea concursului, dar nu mai mult de 6 luni şi anularea parţială a art. 2 din Ordinul nr. 870/2018, care face referire la Ordinul nr. 846/2018;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor efectua reclamanţii cu acest dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117 din 17 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, precum şi acţiunea formulată de reclamanţii Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ. şi A., aceştia criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Recurenţii au solicitat casarea hotărârii recurate şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, la momentul 2020 Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a depus întâmpinare, a depus întâmpinare, excepţiile lipsei de obiect a recursului, respectiv a tardivităţii căii de atac fiind respinse astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În şedinţa publică din data de 31.03.2022, reprezentantul intimatului-pârât a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ., ca urmare a adoptatării H.G. nr. 414/2021, admiterea acestei excepţii impunând constatarea lipsei de interes a recurentului A. în susţinerea căii de atac.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţiile invocate de intimatul-pârât în şedinţa publică de judecată, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acestora, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii (capacitate de folosinţă) de la data înregistrării lor, iar conform art. 251 din acelaşi act normativ, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură. Aceste dispoziţii sunt aplicabile pe tot parcursul judecăţii, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluţionării cererii/căii de atac.

Este de menţionat că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie de fond absolută şi peremptorie, vizează exerciţiul dreptului la acţiune şi poate fi invocată de către orice parte, precum şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că potrivit H.G. nr. 414/2021 - "Art. 1. - Se reorganizează Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti prin fuziune prin absorbţie cu Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ. Bucureşti, denumit în continuare Institut, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. x. Art. 2. - Institutul, reorganizat conform prevederilor prezentei hotărâri, preia toate drepturile şi obligaţiile Institutului Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ. Bucureşti, care se desfiinţează la data de 15 aprilie 2021."

Prin urmare, chiar dacă la data promovării acţiunii şi la data declarării recursului, institutul reclamant avea personalitate juridică, la data judecării recursului personalitatea juridică a acestuia a încetat, reclamantul nu mai deţine capacitate procesuală de folosinţă, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, inclusiv dreptul de a susţine în calea de atac cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei.

În raport de dispoziţiile art. 40 C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea actul făcut de o persoană fără capacitate procesuală, Înalta Curte va respinge recursul Institutului Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Întrucât există şi un al doilea titular al cererii de recurs, respectiv reclamantul A., înaintea de a păşi la analizarea cricitilor concrete de nelegalitate formulate în privinţa sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că trebuie analizată subzistenţa interesului în susţinerea căii de atac având în vedere dispoziţiile actului administrativ contestat în prezenta cauză, scopul demersului judiciar iniţiat, ordinele emise ulterior, în perioda 2.04.2019-31.03.2020, astfel cum au fost ele invocate prin întâmpinarea depusă în cauză, dar mai ales împrejurarea mai sus evocată, respectiv desfiinţarea institutului reclamant.

Astfel, principala nemulţumire a reclamantului A. este exprimată faţă de numirea temporară pe funcţia de conducere (director general al Institutului Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii - I.N.S. C. civ.), în condiţiile în care acesta apreciază că ocupa deja această funcţie în mod legal, pe baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea Ordinului nr. 846/2018 de numire temporară în funcţia de director general şi respectiv preşedinte al Consiliului de administraţie al I.N.S. C. civ., scopul urmărit prin promovarea acţiunii fiind acela de recunoaştere a ocupării anterioare a aceleiaşi funcţii în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, prin adoptarea H.G. nr. 414/2021 Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii şi-a încetat activitatea de sine stătătoare, el fiind absorbit în cadrul altui institut cu personalitate juridică şi organizare distincte, astfel încât în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al recurentului A. în susţinerea recursului, acesta nemaifiind actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Se constată astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii INSCC, invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, va respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii INSCC ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii INSCC, invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii INSCC împotriva sentinţei civile nr. 117 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.