Securitate worker status: requirement of active suppression or restriction of fundamental human rights versus mere employment or signature absence

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09 aprilie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în baza documentelor existente la dosar, instanţa să constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1407 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1407 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, măsurile dispuse de intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constare nr. x/13.10.2020 au fost măsuri excesive, intruzive în viaţa privată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale.

Instanţa fondului în motivarea sentinţei nu a reţinut motivaţia politică a urmăririi informative, însă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind caracterul măsurilor luate de intimatul-pârât care au condus în mod cert la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, intimatul-pârât a redactat şi semnat olograf rezoluţia sa pe documentul aflat la dosarul nr. x (adresa nr. x/20.06.1986), iar nu doar de maiorul B., semnătura şi rezoluţia pârâtului aflându-se pe partea de sus a filei.

Rezoluţiile redactate şi semnate de intimat pe documentele aflate la filele x si 23 din dosarul nr. x demonstrează asumarea urmăririi informative de către acesta şi prin aceasta încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. De altfel, toate filele la care a făcut referire au fost depuse la dosarul de instanţă în susţinerea acţiunii.

În concluzie, recurentul-reclamant a opinat că activităţile desfăşurate de intimatul-pârât A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dreptul la libera circulaţie - art. 12 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice, drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La acest termen de judecată, în şedinţă publică, a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii introductive de instanţă, în raport de dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, referitor la excepţia tardivităţii formulării acţiunii introductive de instanţă, se reţine că termenul de 30 zile, prevăzut la art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este incident în acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, or, în cauză, cererea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi nu priveşte categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) şi procedura care se desfăşoară în cazul acestora.

În consecinţă, excepţia tardivităţii urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte recursul, se reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securităţii desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securităţii, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce priveşte prima condiţie, este cert că intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securităţi, având gradul de colonel (1984, 1986), în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a reţinut instanţa de fond că era necesar ca ofiţerul să fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că prin măsurile dispuse în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pârâtul ar fi participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS).

Astfel, în urma analizării înscrisurilor în dovedire depuse de reclamant, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că acestea nu conţin măsuri dispuse de pârâtul A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, având gradul de colonel (1984, 1986), şi funcţia de şef Serviciu 1 (1986), în cadrul Inspectoratului Judeţean Bacău (1984,1986), care să fi avut ca efect suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în ce priveşte supravegherea informativă a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS), medic, demarată deoarece "avea legături neoficiale cu cetăţeni străini şi, totodată că ar avea intenţii de evaziune".

În acest sens, se au în vedere raportul emis de Inspectoratul judeţean Bacău –Securitate serv. I, care este semnat de colonelul C.. şi de către un alt ofiţer, diferit de pârâtul din prezenta cauză, adresa nr. x/5.12.1986, emisă de Inspectoratul judeţean Bacău –Securitate serv. II, care a fost semnată de maior D., şeful Securităţii, iar nu şi de pârâtul A., şeful Serviciului, având în vedere că semnătura acestuia din urmă nu figurează pe această adresă, cât şi adresa nr. x/20.06.1986, emisă de Inspectoratul judeţean Bacău-Securitate, care este semnată doar de maiorul B. şi adresa nr. x/20.08.1986, emisă de Inspectoratul judeţean Bacău, care, de asemenea, este semnată doar de şeful Securităţii, maior D., nu şi de pârâtul A., şeful Serviciului, având în vedere că semnătura acestuia din urmă nu figurează pe această adresă.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că activităţile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării şi urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Totodată, nu se poate reţine îndeplinirea acestei condiţii nici în ceea ce priveşte orice altă menţiune consemnată olograf de natură a permite verificarea identităţii redactorului şi a faptului că aspectele consemnate emană într-adevăr de la persoana indicată în conţinutul lor.

În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activităţi de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi şi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

În aceste condiţii, având în vedere că lipseşte o condiţie esenţială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile legale mai sus amintite, incidente speţei, soluţia de respingerea a cererii ca nefondate fiind una legală.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte jurisprudenţa invocată de recurentul-reclamant, se reţine că aceasta pleacă de la premisa dovedită că ofiţerul ar fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce în prezenta cauză, aşa cum s-a reţinut şi anterior, nu este cazul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1407 din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.