Retrocession of religious property excluded from O.U.G. 94/2000 due to prior reconstitution under Law No. 18/1991

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 18.09.2019, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turţ a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România anularea Deciziei nr. 8682 din 27.06.2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire în natură, sau după caz, de propunere de acordare de despăgubiri pentru terenurile înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Turţ, jud. Satu Mare, nr. top. x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 11 din 04 februarie 2020 Curtea de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turt în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Turţ, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar instanţa de fond a dat o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Astfel, recurenta a subliniat faptul că terenul solicitat a aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) în favoarea careia a fost înscris în cartea funciară şi de la care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în intervalul de referintă martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Dovada faptului că a fost preluat reiese chiar din conţinutul deciziei atacate, unde se precizează faptul că terenul s-a aflat în rezerva comisiei locale, iar în anul 2001 a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în favoarea unei alte persoane juridice şi nu în favoarea Parohiei greco-catolice Turţ.

Dacă nu ar fi fost preluată abuziv, Comisia Judeţeană Satu Mare nu ar fi avut temei legal să împroprietărească un terţ cu terenul reclamantei şi doar în măsura în care dreptul de proprietate ar fi fost reconstituit în favoarea acesteia ar fi fost aplicabile prevederile punctului 3 din Normele Metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. Mai mult decât atât, recurenta figurează şi în prezent în cartea funciară în calitate de proprietar.

Or, din documentaţia aferentă dosarului cererii de retrocedare reiese faptul că terenul a aparţinut Bisericii Greco-Catolice din Turţ, de la care a fost preluat cu sau fără titlu de către Statul Român, stat care după data de 22 decembrie 1989 1-a înstrăinat în favoarea unor terţe persoane juridice.

Raportat la cele menţionate mai sus devin aplicabile prevederile articolului 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, conform căruia " În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5) ". Recurenta nu a avut cunoştinţă de conţinutul adreselor Primăriei care au stat la baza emiterii Deciziei atacate şi nu a ştiut că terenul a fost înstrăinat.

Articolul 6 menţionat mai sus are ca scop tocmai acordarea de compensaţii pentru acele imobile care au fost înstrăinate de către Statul Român, iar calitatea recurentei de persoană îndreptăţită rezultă din conţinutul cărţii funciare, în care aceasta figurează ca proprietar.

Totodată, s-a anexat cererii de recurs copia sentinţei civile nr. 263/2018 prin care Curtea de Apel Cluj a constatat urmăroarele: "art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 dispune restituirea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate abuziv "cu sau fără titlu". În speţă, terenul solicitat aflat iniţial în proprietatea Bisericii Greco-Catolice din Cicarlau se găsea după anul 1989 la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale. Prin urmare, este evidentă preluarea abuzivă a statului, indiferent dacă s-a realizat în temeiul Decretului Lege nr. 358/1948.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, faţă de susţinerea recurentei conform căreia "hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că aceasta corespunde cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs este nefondat, atât ca urmare a neînfăţişării unor critici care să îl susţină, cât şi ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare care sancţionează greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă.

Astfel, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turţ a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 8682 din 27.06.2019 prin care pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 formulată de reclamantă în privinţa imobilului grădină situat în judeţul Satu Mare, înscris în C.F. nr. x a localităţii Turţ, nr. top x, având în vedere faptul că imobilul respectiv nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, întrucât acesta a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Prima instanţă a validat actul administrativ emis de autoritatea pârâtă, reţinând că din înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate a reieşit faptul că terenul solicitat de reclamantă se află în prezent în proprietatea Parohiei Ortodoxe II din Turţ, în temeiul unui titlu de proprietate valabil, atribuit conform Legii nr. 18/1991, prin "reconstituirea dreptului de proprietate".

În urma propriului demers de analiză a dispoziţiilor legale incidente şi a probelor administrate în cauză, în limitele criticilor formulate prin calea de atac promovată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari.

De asemenea, potrivit prevederilor punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, nu intră sub incidenţa acestui act normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

În prezenta cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/19.01.2006, Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică - Turţ a solicitat restituirea imobilului, grădină, situat în judeţul Satu Mare, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Turţ, jud. Satu Mare, nr. top. x, în dovedirea acesteia fiind depuse: - copia certificată a cărţii funciare nr. x a localităţii Turţ; - traducerea cărţii funciare nr. x a localităţii Turţ, jud. Satu Mare; - adresele nr. x/2005 şi y/2008 emise de către Primăria Comunei Turţ, judeţul Satu Mare; - copia Titlului de proprietate nr. x/12.06.2001, emis în favoarea Parohiei Ortodoxe II din Turţ.

Pe baza acestor înscrisuri, autoritatea pârâtă a constatat, în mod corect, că imobilul a cărui retrocedare se solicită nu intră sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, întrucât acesta se află în proprietatea Parohiei Ortodoxe II din Turţ, în temeiul unui titlu de proprietate valabil, atribuit conform Legii nr. 18/1991, prin "reconstituirea dreptului de proprietate".

Argumentele reclamantei vizând preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, nelegala înstrăinare către o terţă persoană juridică sau calitatea de proprietar tabular nu pot fi analizate de către instanţa de contencios administrativ, la fel cum nu influenţează nici decizia autorităţii pârâte, a cărei atribuţie principală este de a analiza cererile formulate prin prisma dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, întrucât terenul în discuţie a făcut obiectul restituirii potrivit unei alte legi cu caracter reparator s-a apreciat, în mod just, că acesta nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000 şi nu poate fi retrocedat în baza actului normativ special.

În mod similar, reclamantei nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000 şi nu îi pot fi acordate măsuri reparatorii, câtă vreme Parohia Ortodoxă II din Turţ a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. x/12.06.2021 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Satu Mare.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Turţ împotriva sentinţei nr. 11 din 04 februarie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.