Corporate Governance Fines and Administrative Inspection Measures Upheld; Appeal Dismissed

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate prin prezenta acţiune până la soluţionarea definitivă a cauzei, în condiţiile art. 15 coroborat cu art. 14 din lege, suspendarea judecăţii cauzei, în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzelor nr. x/2019 şi nr. y/2019, aflate pe rolul Judecătoriei Sector 1, precum şi anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară şi a Deciziei nr. 6/C/24.03.2020 privind soluţionarea Plângerii nr. P/20/2000/07.02.2020.

Prin încheierea de şedinţă din 07 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de inspecţie nr. x/I/30.01.2020, emis de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară şi a Deciziei nr. 6/C/24.03.2020, emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, ca neîntemeiată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea în mod definitiv a dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019, iar în data de 23 iunie 2021 s-a dispus repunerea pe rol a dosarului şi reluarea judecării cauzei, întrucât a încetat motivul care a determinat suspendarea.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1106 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/I/30.01.2010, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a Deciziei nr. 6/C/24.03.2020, emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1106 din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că atât procesul-verbal contestat în cauză, cât şi cât si procesele-verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor Seria x nr. x/22.11.2019 şi DGIEF nr. x/22.11.2019, au ca temei legal dispoziţiile din O.U.G./2011 şi se referă în cuprinsul acestora la procedura specială de selecţie pentru posturile de membri ai Consiliului de Administraţie ai Societăţilor Comerciale menţionate în cauză.

În cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză se face referire în mod expres la procesele-verbale de constatare menţionate mai sus, aşadar nu se poate susţine că nu a arătat motivele de nelegalitate şi netemeinicie a măsurilor dispuse în acest act administrativ, în esenţă motivele ce au stat la baza încheierii proceselor-verbale fiind reluate în procesul-verbal de inspecţie din data de 30 ianuarie 2020.

Prin urmare, a solicitat instanţei să constate că Autoritatea nu a încălcat dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aşa cum în mod nelegal s-a reţinut deoarece se constată că, a fost implementată această procedură prin numirea adiministratorilor celor trei societăţi comerciale în condiţiile acestor dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte Active Conexe S.A. Bucureşti, administratorii societăţii au fost numiţi, ca urmare a demarării procedurii de selecţie în număr de 3 ori, în conformitate cu O.U.G. nr. 109/2011.

La societăţile A. S.A. Bucureşti şi B. S.A. Alexandria, au fost înregistrate repetate demisii ale membrilor Consiliului de Administraţie, fapt care a întârziat demararea procedurii. Aceste întârzieri pot avea o justificare şi prin faptul că, la conducerea instituţiei s-au succedat la intervale relativ mici de timp, mai mulţi conducători.

A învederat că, aşa cum reiese din constatările înscrise în Procesul Verbal menţionat, nu este vorba de neîndeplinirea obligaţiilor impuse de actul normativ, ci depre indeplinirea cu întârziere a acestora.

De asemenea, a precizat că a intrat cu întârziere şi dificultate în posesia datelor şi informaţiilor economico-financiare ale societăţilor aşa cum sunt definite în sensul prevederilor art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011, ceea ce a condus la publicarea tardivă a raportului de activitate al autorităţii pentru anul 2018 pe pagina proprie de internet.

Întârzierea a fost cauzată de demisii a membrilor consiliilor de administraţie, de faptul că la societăţile comerciale fără activitate şi cu situaţie economică precară, este foarte greu să numeşti personal de conducere. Din aceste motive, colaborarea este defectuoasă, ceea ce conduce inclusiv la întârzieri în adoptarea hotărârilor în Adunarea Generala a Acţionarilor şi centralizarea situaţiilor economico-financiare.

A menţionat ca este pentru prima dată când se întârzie publicarea acestui raport din cauza factorilor obiectivi mai sus menţionaţi.

Printr-un alt set de critici recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 554/2004, raportate la dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011, deoarece au fost achitate sumele, respectiv amenda contravenţională în cuantum de jumătate din minimul aplicat, astfel cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare şi procesul-verbal menţionat a fost contestat în instanţă, în termenul legal.

Solicită să se constate că nu este legală motivarea instanţei, respectiv "câtă vreme faptele ce constituie contravenţii, afectează diminuarea patrimoniului având obligaţia să identifice persoanele responsabile şi gradul de vinovăţie al acestora, în vederea recuperării de la acestea a contravalorii amenzilor aplicate şi achitate".

Aceasta motivare nu este legală, deoarece nu a fost diminuat patrimoniul contravenientei A.A.A.S. prin sumele ce au fost aplicate cu titlu de amendă, deoarece acestea au fost achitate de persoanele responsabile, în condiţiile O.G nr. 2/2001, în consecinţă nu există prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate si vinovăţie.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, este nefundat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, în exercitarea atribuţiilor de control stabilite conform prevederilor art. 22 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată şi ale H.G. nr. 1257/2012 privind organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării O.G. nr. 119/1999, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară a efectuat o acţiune de inspecţie economico-financiară la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Inspecţia menţionată a avut ca scop verificarea modului de implementare a guvernanţei corporative în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, obiectivul inspecţiei fiind verificarea la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în calitate de autoritate publică tutelară, a îndeplinirii tuturor prevederilor legale în implementarea guvernanţei corporative, pentru întreprinderile publice aflate în subordine, în coordonare, sub autoritate ori în portofoliu, la care nu a fost implementată guvernanţa corporativă, de la data modificării O.U.G. nr. 109/2011 la zi.

Urmare a verificărilor efectuate s-au constatat următoarele deficiente:

- nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 109/2011, în sensul că aceasta, în calitate de autoritate publică tutelară, nu a întocmit şi nu a publicat pe pagina proprie de internet scrisorile de aşteptări pentru a fi luate la cunoştinţă de către candidaţii înscrişi pe lista scurtă la posturile de membrii în Consiliul de administraţie la următoarele întreprinderi publice: B. S.A. - Alexandria; A. Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică pentru Construcţii de Maşini S.A. - Bucureşti, Active Conexe S.A. - Bucureşti, - sens în care a fost emis Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019 - în valoare de 5.000 RON;

- nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. V alin. (1) din Legea nr. 111/2016, pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în sensul că Autoritatea nu a declanşat procedura de selecţie pentru posturile de membri ai consiliului de administraţie, în termen de 50 de zile de la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. IV din Legea nr. 111/2016, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 722/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a unor prevederi din O.U.G. nr. 109/2011, la următoarele întreprinderi publice aflate în portofoliu: B. S.A. - Alexandria, A. Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică pentru Construcţii de Maşini S.A. Bucureşti, - Active Conexe S.A. - Bucureşti, - sens în care a fost emis Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019-în valoare de 10.000 RON.

Prin urmare, având în vedere amenzile contravenţionale dispuse de către organul de inspecţie economico - financiară, prin Procesul-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020, s-a dispus următoarea măsură: "Măsura nr. 1 - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările completările ulterioare, şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, va asigura identificarea tuturor persoanelor responsabile şi a gradului de vinovăţie a acestora şi va recupera de la acestea contravaloarea amenzilor aplicate Autorităţii prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019 - în valoare de 5.000 RON şi Procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019 în valoare de 10.000 RON".

Împotriva acestei măsuri reclamanta a formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 6/C/24.03.2020, emisă de către Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, precum şi a Deciziei nr. 6/C/24.03.2020 privind soluţionarea Plângerii nr. P/20/2000/07.02.2020, acţiunea fiind respinsă de instanţa de fond, ca neîntemeiată.

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect efectul pozitiv al lucrului judecat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., republicat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Potrivit prevederilor art. 432 C. proc. civ., republicat, "Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză să nu mai fie cu putinţă.

Efectele autorităţii de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ., republicat, sunt:

(1) efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicţia între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti;

(2) efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părţi să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Excepţia autorităţii de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorităţii de lucru judecat.

Elementele autorităţii de lucru judecat, atunci când se urmăreşte blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt: (a) părţile, (b) obiectul şi (c) cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele procese.

În privinţa efectului pozitiv, Înalta Curtea reţine că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, astfel încât să nu se nesocotească ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional. Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese. Astfel, autoritatea de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat, poate fi opusă ca apărare de fond.

Totodată, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., republicat, "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În interpretarea textului menţionat, doctrina relevantă de drept procesual civil a reţinut că "în privinţa considerentelor care intră în autoritatea de lucru judecat, textul precizează că este vorba despre acelea pe care se sprijină soluţia din dispozitiv. Este vorba despre acele considerente aşa-numite "decisive", explicaţia şi fundamentul soluţiei, care trebuie să participe, în egală măsură, la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Considerentele care sprijină în mod necesar hotărârea instanţei trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat pentru că, în fapt, ele fac corp comun cu dispozitivul, în absenţa lor soluţia fiind neclară, necunoscându-se limitele judecăţii şi nici aspectele tranşate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării dezbaterii judiciare asupra lor. (…) Intră în autoritatea de lucru judecat şi acele motive care conţin ele însele, separat de soluţia din dispozitiv (şi făcând posibilă adoptarea acesteia), rezolvări ale unor chestiuni litigioase. Este vorba despre aşa-numitele motive cu valoare decizională care vin să tranşeze aspecte ale litigiului dedus judecăţii de o manieră incidentală, aşa încât rezolvarea asupra lor nu se poate regăsi în dispozitiv (decât de o manieră indirectă). Motivele decizorii nu vin să explice soluţia din dispozitiv, ci conţin ele însele soluţia asupra unei apărări (…). A nega efectul autorităţii de lucru judecat unei soluţii date de instanţă asupra unui punct litigios supus dezbaterii părţilor, doar pe motiv că soluţia se regăseşte în considerente, înseamnă a contesta însuşi fundamentul autorităţii de lucru judecat - verificarea jurisdicţională care dă răspuns contestaţiei făcute de părţi - şi de a deschide şirul altor procese." (M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Vol. II - Procedura contencioasă în faţa primei instanţe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pag. 586 - 587).

În cauză, la baza emiterii actelor administrative contestate în prezenta cauză se află Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 5.000 RON şi Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 10.000 RON, contestate de reclamantă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019

În acord cu concluzia instanţei de fond se reţine că reclamanta nu a invocat motive proprii de nelegalitate a Procesului-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, precum şi Deciziei nr. 6/C/24.03.2020 privind soluţionarea Plângerii nr. P/20/2000/07.02.2020, nu a contestat constatările organelor de inspecţie economico-financiară, ci aduce justificări pentru îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei de publicare a raportului de activitate al autorităţii pentru anul 2018 pe pagina proprie de internet, respectiv justificări referitoare la implementarea cu întârziere a O.U.G. nr. 109/2011, reluând practic argumentele în susţinerea plângerilor contravenţionale.

Or, prin sentinţa civilă nr. 4156/22.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 1 a respins plângerea contravenţională formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 1343 din 16.04.2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul formulat de AAAS ca nefondat, reţinându-se că "Simplele susţineri ale apelantei cu privire la dificultăţii convocării adunărilor generale ale asociaţilor precum şi repetatele demisii ale membrilor Consiliului de Administraţie, nu pot fi reţinute drept cauze de neimputabilitate, or cauze justificative în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor contravenţionale pentru care apelanta-petentă a fost sancţionată".

Prin sentinţa civilă nr. 4553/29.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 1 a admis în parte plângerea contravenţională formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal nr. x/22.11.2019 încheiat de intimată, de la 5.000 RON la 3.500 RON, iar prin Decizia nr. 1454 din 27 aprilie 2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de AAAS ca nefondat, a admis apelul formulat de MFP-DGIEF şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins plângerea contravenţională formulată, reţinând că "toate motivele invocate de apelanta-petentă sunt deopotrivă nedovedite cât şi susceptibile a devoala propria culpă pentru modalitatea în care-şi organizează şi conduce activitatea pe care o desfăşoară în condiţiile legii", iar "În ceea ce priveşte apelul intimatei, aplicând aceleaşi argumente legale ca şi prima instanţă, Tribunalul ajunge însă la o concluzie diferită în sensul în care întârzierea în publicarea raportului a avut o durată mult prea nerezonabilă pentru a atrage aplicarea sancţiunii într-un cuantum mai redus decât maximul. Fapta apelantei-petente prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, întârzierea de un trimestru economic în publicarea raportului fiind susceptibilă să producă vătămări importante tuturor valorilor ocrotite de O.U.G. nr. 109/2011".

În acest context, instanţa de control judiciar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, reţine că Măsura dispusă prin Procesul-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020 este indisolubil legată de faptele contravenţionale reţinute în sarcina reclamantei prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 5.000 RON şi Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 10.000 RON, contestate de reclamantă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, acestea fiind tranşate în mod definitiv prin respingerea plângerilor contravenţionale care au format obiectul dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019, legalitatea proceselor-verbale de contravenţie reprezentând astfel un motiv în plus care să susţină legalitatea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/1/30.01.2020, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, precum şi a Deciziei nr. 6/C/24.03.2020 privind soluţionarea Plângerii nr. P/20/2000/07.02.2020.

Nu în ultimul rând, deşi recurenta-reclamantă susţine că nu i-a fost diminuat patrimoniul prin sumele ce au fost aplicate cu titlul amendă, deoarece acestea ar fi fost achitate de persoanele responsabile, Înalta Curte constată din Adresa Direcţiei Economice nr. 20/4009 din 11 martie 2020 şi Ordinul de plată nr. x/03.12.2019, că aceste sume au fost achitate de autoritatea reclamantă şi nu de persoanele responsabile.

În consecinţă, subzistă concluzia privind afectarea patrimoniului recurentei-reclamante şi, astfel, în mod corect a fost dispusă Măsura nr. 1 prin care i s-a pus în vedere autorităţii reclamente să asigure identificarea tuturor persoanelor responsabile şi a gradului de vinovăţie a acestora, precum şi recuperarea de la acestea a contravalorii amenzilor aplicate Autorităţii prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 5.000 RON şi Procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr. x/22.11.2019, în valoare de 10.000 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 1106 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.