Religious property retrocession: incomplete administrative decision on partially alienated apartments under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I Civilă la data de 18.11.2020, reclamanta A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea în întregime a adresei de răspuns nr. x/14.10.2020 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei decizie de retrocedare în natură a imobilelor reprezentând apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în C.F. nr. x Oradea şi apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x – C1 -U3 Oradea, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32/CA din 31 martie 2021, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantă A. a declarat recurs.

În motivare se arată că hotărârea pronunţată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material- art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) şi art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din Romania, forma în vigoare în momentul emiterii Deciziei nr. 359/24.06.200A.

Prin Decizia nr. 359/24.06.2004 s-a decis retrocedarea în natură în favoarea recurentei a apartamentelor ocupate de chiriaşi, fiind exceptate de la retrocedare apartamentele 5 şi 15 care făcuse deja obiectul înstrăinărilor în condiţiile Legii nr. 112/1995.

La emiterea deciziei de retrocedare s-a avut în vedere situaţia juridică o imobilului, care anterior naţionalizării a aparţinut Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, iar la data soluţionării cererii dreptul de proprietate aparţinea domeniului public al Municipiului Oradea, fiind în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar.

Contrar reţinerilor primei instanţe, recurenta consideră că prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a fost soluţionată integral nici până în momentul de fată cererea de retrocedare înregistrată la intimata sub nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente.

Astfel, Comisia a emis doar o decizie de retrocedare a anumitor apartamente, nedispunând şi respingerea cererii de retrocedare cu privire la celelalte apartamente astfel cum impune art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, sau acordarea de măsuri compensatorii în cazul unităţilor individuale care nu putea fi restituite în natură potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

Comisia de retrocedare prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a indicat nici un motiv pentru care ar fi intenţionat respingerea cererii cu privire la apartamentele nr. x si 15.

Prima instanţă a nesocotit faptul că, înaintea emiterii Deciziei nr. 359/24.06.2004, prin acţiunea înregistrată la data de 18.06.2003 pe rolul Judecătoriei Oradea, s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Consiliul Local Oradea cu chiriaşii locuinţelor, inclusiv a contractelor de vânzare cumpărare nr. x/11.09.1996 privind apartamentul nr. x şi nr. 70/14.08.1996 privind apartamentul nr. x.

Nedispunând în vreun fel cu privire la apartamentele nr. x şi nr. 15 aceste unităţi individuale de locuit nu au constituit obiectul Deciziei nr. 359/24.06.2004, astfel că nu se impunea contestarea în instanţa a deciziei de retrocedare, tocmai pe considerentul că apartamentele care au constituit obiectul deciziei de retrocedare au fost restituite în mod legal şi întemeiat. Se impunea contestarea Deciziei Comisiei Speciale în situaţia în care s-ar fi respins solicitarea de restituire şi cu privire la aceste doua apartamente.

În măsura în care cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 ar fi fost soluţionată integral, Comisia Specială trebuia să cuprindă în conţinutul deciziei respingerea cererii cu privire la apartamentele nr. x şi nr. 15, dispunând măsuri compensatorii.

Contrar reţinerilor primei instanţe, recurenta precizează că stabilirea dreptului de proprietate a Eparhiei Reformată de pe lângă Piatra Craiului s-a realizat cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa nr. 467/CA/2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în cadrul dosarului nr. x/2004, menţinute prin Decizia nr. 4284 din 11.09.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, s-a constatat că întreg imobilul a aparţinut Fondului de pensii al Eparhiei Reformate din Oradea, aceasta dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin cumpărare la data de 01.02.1940 potrivit înscrierii de la B6 din CF nr. x Oradea menţiune la care s-a revenit după radierea de sub B7 efectuată prin încheierea nr. 2133/16.06.1948, în favoarea Eparhiei Reformate fiind recunoscut dreptul de proprietate asupra întregii case colective situat în Mun. Oradea, str. x, deci şi asupra apartamentelor nr. x şi nr. 15.

În aceste condiţii motivarea instanţei de fond este greşită şi în ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei CEDO, A. deţine o speranţă legitimă de restituire a celor două apartamente, în sensul conferit acestei noţiuni juridice de jurisprudenţa CEDO (cauza Maria Atanasiu contra României), prin cele două hotărâri judecătoreşti fiindu-i recunoscut dreptul la reconstituirea unul vechi drept de proprietate pierdut în perioada comunismului.

Faptul ca instanţele prin hotărârile judecătoreşti pronunţate ulterior nu au putut stabili un drept tabular în favoarea recurentei, sentinţe invocate de prima instanţă în motivarea unei soluţii nelegale, se datorează însăşi dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, prin care s-a stabilit o procedură administrativă de redobândire în proprietate o imobilelor preluate de la cultele religioase din România.

În momentul de faţă impedimentele de restituire a celor două unităţi individuale de locuit nu mai subzistă, în urma anularii contractelor de înstrăinare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, imobilele fiind reînscrise în proprietatea Statului Român şi constituind astfel obiect al O.U.G. nr. 94/2000, cererea de restituire în natură putând fi soluţionată pe cale administrativă, printr-o decizie a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta-reclamantă a solicitat restituirea imobilului Casa de pensii a Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, situat în municipiul Oradea, judeţul Bihor, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Oradea, nr. top x.

Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32/CA din 31 martie 2021, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond având în vedere următoarele considerente:

Intimata-pârâtă nu s-a pronunţat pe întreg obiectul cererii de retrocedare, respectiv şi cu privire la apartamentele nr. x şi nr. 15.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din Romania, forma în vigoare în momentul emiterii Deciziei nr. 359/24.06.200A, respectiv:

art. 2 alin. (5) potrivit cărora: "Comisia specială de retrocedare va analiza documentarea prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase sau, după caz, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată." şi art. 4 alin. (5) conform cărora: "Despăgubirile băneşti se vor acorda în condiţiile stabilite la art. 38-40 din Legea nr. 10/2001".

Prin cererea de retrocedare înregistrată la intimată sub nr. x/28.02.2003 A. a solicitat restituirea în întregime a imobilului situat în Mun. Oradea, str. x, jud. Bihor având destinaţia de locuinţe, înscrisă în cartea funciară nr. x Oradea sub nr. top x.

Prin Decizia nr. 359/24.06.2004 s-a decis retrocedarea în natură în favoarea recurentei a apartamentelor ocupate de chiriaşi, fiind exceptate de la retrocedare apartamentele 5 şi 15 care făcuse deja obiectul înstrăinărilor în condiţiile Legii nr. 112/1995. La emiterea deciziei de retrocedare s-a avut în vedere situaţia juridică o imobilului, care anterior naţionalizării a aparţinut Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, iar la data soluţionării cererii de restabilire a dreptului de proprietate aparţinea domeniului public al Municipiului Oradea, fiind în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar,

Apartamentele 5 şi 15 nu au putut constitui obiectul deciziei de retrocedare în natură datorită faptului că nu se mai aflau în proprietatea Statului Român, fiind vândute foştilor chiriaşi.

Înalta Curte, contrar reţinerilor primei instanţe, constată că prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a fost soluţionată integral cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza şi răspunde prin propriile argumente tuturor criticilor şi apărărilor părţilor.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 32/CA din 31 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea– secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.