Limitation of judicial review to completeness of investigative acts and legal qualification in disciplinary proceedings for alleged magistrate incompatibility

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.01.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului – şef emisă la data de 14.12.2021 în lucrarea nr. C21-1923.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 755 din data de 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 755 din data de 11 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs se susţine că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei având în vedere că, contrar prevederilor art. 451din Legea nr. 317/2004, judecătorul instanţei de fond nu motivează de ce nu se impune completarea verificărilor realizate de inspectorul judiciar, implicând la nivel general că toate faptele şi împrejurările sesizate au fost lămurite.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti reţine pur şi simplu argumentele instanţei inferioare şi nu justifică concret, punctual, cum exact a examinat şi realizat controlul de legalitate a rezoluţiei de clasare nr. 2968 şi a rezoluţiei inspectorului şef nr. C21-1923 prin care a fost respinsă plângerea; limitat la caracterul complet al verificărilor prealabile, respectiv dacă inspectorul judiciar a lămurit şi stabilit în mod corect şi complet faptele şi împrejurările expuse de petiţionar în sesizarea disciplinară nr. 21-3731 şi a făcut încadrarea juridică în mod corespunzător.

Raportat la elementele constitutive ale abaterii reţinute prevăzute de art. 99 lit. t), art. 991alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, curtea a subliniat că obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raţionamentul logic juridic al judecătorului chemat să instrumenteze o cauză, ci doar încălcarea cu ştiinţă sau nesocotirea din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, a normelor de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

Tocmai în acest sens a detaliat prin contestaţie omisiunile verificărilor inspectorului judiciar corelate cu absenţa motivărilor acestuia; cu trimiteri la sesizarea iniţială, plângerea asupra rezoluţiei, răspuns la întimpinare- normele de drept material ori procesual încălcate si care consider că pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecători vizaţi şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală.

Deşi Inspectorul Şef indică că "nu este obligat să răspundă oricărui argument', prezenţa cuvântului "detaliat" înseamnă că instanţa trebuie să răspundă cel puţin măcar pe scurt la fiecare argument, ori, aparte de o generalizare, in speţă nu s-a dat nici un argument.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Conform prevederilor art. 451din Legea nr. 317/2004, o examinare completă concretă, punctuală, raportată la controlul de legalitate a rezoluţiei de clasare nr. 2968 şi a rezoluţiei inspectorului şef nr. C21-1923 prin care a fost respinsă plângerea, limitat la caracterul complet al verificărilor prealabile, respectiv dacă inspectorul judiciar a lămurit şi stabilit în mod corect şi complet faptele şi împrejurările expuse de petiţionar cu trimitere la reluarea tuturor celor din sesizarea disciplinară iniţială, nr. 21-3731 şi a făcut încadrarea juridică în mod corespunzător.

Or, în speţă se examinează doar situaţia de incompatibilitate, conform încadrării la dispoziţiile art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 şi reglementate de C. proc. civ. art. 41 şi 42:

i) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa.

Omisiunile verificărilor inspectorului judiciar şi în această privinţă, deşi confirmă propria obligativitate a judecătorului a verificării impedimentelor, corelate cu absenta motivărilor acestuia - ce constituie abatere disciplinară, au fost evocate la toate etapele, or hotărârea atacată menţionează că incompatibilităţile judecătorilor vizaţi nu rezultă cu certitudine din circumstanţele factuale ale speţei.

Completul condus de Preşedintele B., fără motivare, nu s-a pronunţat nici sesizat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat solicitate, cu atât mai mult cu cât privea propriului său dosar, ce altfel prezenta numeroase iregularităţi ce i-au fost evidenţiate.

Prin contestaţia în anulare specială din dosarul atacat nr. x/2020 a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pentru care completul de judecată, la fel ca şi cel din apel, nu s-au sesizat şi nici nu au răspuns, fie fără o motivaţie concretă. Faţă de dispoziţiile art. 432 noul C. proc. civ., această excepţie poate fi invocată oricând în cursul procesului.

În dosarul nr. x/2020 preşedintele B. decide prin încheierea de şedinţa din 25.03.2021 asupra admiterii declaraţiei de abţinere formulate a două judecătoare şi indica ceea ce în fapt ar fi trebuit să fie este aplicabil tocmai lui însuşi şi ar fi avut propria obligaţie să verifice în persoana lui şi să le însuşească.

Prin decizia civila Nr. 540A din 31.03.2021 dosar nr. x/2020 (referită in decizia Nr. 758 A in dosarul nr. x/2020) se respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul intervenient in nume propriu, împotriva deciziei civile nr. 382A/05.06.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, unde deşi a fost considerat parte, judecător C. contrazice precedenta instanţă precum "Curtea constată că în etapa apelului contestatorul nu dobândise calitatea de parte" şi deci normele de procedură nu stabileau vreo obligaţie de a fi citat la judecată, ignorându-se complet pretenţiile acestuia deduse judecăţii şi analizate de instanţă prin răspunsul la întimpinarea din apel.

Or, în dosarul nr. x/2020, preşedintele B. dă curs acelei decizii din dosarul nr. x/2020, deşi în contradictoriu menţine ca părţi intervenienţii în nume propriu.

D-na judecător C. se afla de asemenea într-o situaţie de incompatibilitate în dosarul asupra căruia s-a făcut trimitere prin decizia preşedintelui B. (nr. x/2020), deoarece a intervenit şi în dosarul nr. x-2017-invocat în cadrul excepţiei autorităţii de lucru judecat, şi unde, cu atât mai mult, a fost succedată de acelaşi judecător B..

Or acesta, cu atât mai mult în calitatea sa de preşedinte, nu menţine aceeaşi poziţie ca în cazul încheierii vizând celelalte două judecătoare (din 25.03.2021) în ciuda evidentelor legături cu dna judecător C. şi speţelor comune care se regăsesc în dosarul nr. x/2020.

Se omite tratarea incompatibilităţii d-nei judecător D. din acelaşi dosar nr. x/2017, subiect totodată evocat prealabil preşedintelui în contestaţia în anulare specială.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluţiei inspectorului – şef emisă la data de 14.12.2021 în lucrarea nr. C21-1923.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că, nu a fost dovedită existenţa vreunui caz de incompatibilitate în privinţa niciunuia dintre judecătorii vizaţi de sesizarea disciplinară, iar pentru existenţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, răspunderea disciplinară nu poate fi atrasă exclusiv în baza unor aprecieri ulterioare ale părţii în sensul existenţei unei pretinse stări de incompatibilitate.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs se susţine că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei având în vedere că, contrar prevederilor art. 451din Legea nr. 317/2004, judecătorul instanţei de fond nu motivează de ce nu se impune completarea verificărilor realizate de inspectorul judiciar, implicând la nivel general că toate faptele şi împrejurările sesizate au fost lămurite.

Conform motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant în contextul faptic dat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care nu se verifică în speţă, partea neindicând în concret motivele pretins a fi străine de natura cauzei, pe care le conţine hotărârea atacată.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, eventual, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept aplicabile în speţă, respectiv a prevederilor art. 451din Legea nr. 317/2004, care impun o examinare completă concretă, punctuală, raportată la controlul de legalitate a rezoluţiei de clasare nr. 2968 şi a rezoluţiei inspectorului şef nr. C21-1923 prin care a fost respinsă plângerea, limitat la caracterul complet al verificărilor prealabile, precum şi verificarea dacă inspectorul judiciar a lămurit şi stabilit în mod corect şi complet faptele şi împrejurările expuse de petiţionar cu trimitere la reluarea tuturor celor din sesizarea disciplinară iniţială, nr. 21-3731 şi a făcut încadrarea juridică în mod corespunzător.

De asemenea, subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant invocă incompatibilitatea domnilor judecători C. şi B..

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că prima instanţă a fost învestită cu verificarea legalităţii rezoluţiei de clasare conform dispoziţiilor art. 451alin. (3) şi (4) din Legea 317/2004 potrivit cărora:

"(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor."

Dispoziţiile legale sus-citate conferită posibilitatea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de a dispune admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiilor contestate doar în cazul în care se impune completarea verificărilor realizate de inspectorul judiciar. Întrucât hotărârea astfel pronunţată trebuie să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor, rezultă că instanţa realizează un control de legalitate a rezoluţiei de clasare şi a rezoluţiei inspectorului şef prin care a fost respinsă plângerea limitat la caracterul complet al verificărilor prealabile, respectiv dacă inspectorul judiciar a stabilit în mod corect şi complet faptele şi împrejurările expuse de petiţionar în sesizarea disciplinară şi a făcut încadrarea juridică în mod corespunzător. În cazul prezentei proceduri nu pot face obiectul verificării aprecierile inspectorului judiciar asupra îndeplinirii condiţiilor pentru existenţa unei abateri disciplinare în sarcina magistratului vizat de verificare, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora Acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-asistenţi se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar, dar şi art. 101 din Legea nr. 303/2004: Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

În raport de aceste dispoziţii, în procedura de verificare a legalităţii rezoluţiei de clasare, insanţa de contencios administrativ analizează dacă inspectorul judiciar a stabilit în mod corect şi complet faptele şi împrejurările expuse de petiţionar în sesizarea disciplinară şi a făcut încadrarea juridică în mod corespunzător şi, în caz afirmativ, poate dispune admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiilor contestate doar în cazul în care se impune completarea verificărilor realizate de inspectorul judiciar.

Cu privire la aspectele de fond referitoare la modalitatea în care completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020 a răspuns cererilor şi argumentelor formulate de parte în cadrul contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceste aspecte intră în activitatea specifică de judecată şi nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de Inspecţia Judiciară, ci sunt impuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac ordinare şi, după caz, extraordinare prevăzute de lege.

În acest context rezultă că, în sfera răspunderii disciplinare pot intra numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce nu a rezultat din verificările prealabile efectuate în cauză.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că atât prin rezoluţia Inspectorului Şef, cât şi prin rezoluţia de clasare emisă în dosarul nr. x, verificările prealabile au fost realizate în condiţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, iar pentru existenţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, cazul de incompatibilitate trebuie să existe raportat la judecătorul vizat şi să rezulte cu certitudine din circumstanţele factuale ale speţei, neputând fi lăsat la aprecierea ulterioară a unor persoanei care nu sunt sesizate cu incidentul procedural al recuzării.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 755 din 11 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.