Suspension of budgetary recovery upheld for insolvent EU grant beneficiary, State agency loses appeal on costs

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2022pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (denumită în continuare "AFIR"), a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2022, emis de AFIR, privind proiectul "construire ferma porcine în comuna Burila Mare, judeţul Mehedinţi", până la soluţionarea definitiva a acţiunii de fond.

Reclamanta apreciază că punerea în executare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2022, inainte ca instanţa de judecată să se pronunte cu privire la legalitatea acestuia, încalcă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai exact prezumţia de nevinovăţie în materie contravenţională.

În subsidiar, în măsura în care instanţa ar trece peste argumentele de mai sus, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 210 din data de 01 august 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, până la judecata în primă instanţă a acţiunii de fond. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, reprezentate de onorariu avocat 8.825 RON şi 508,61 RON reprezentând cheltuieli transport şi cazare efectuate de reprezentantul convenţional al reclamantei.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 210 din data de 01 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, prin aşa-zisa motivare a soluţiei pe care o pronunţă instanţa investită cu judecarea cererii de suspendare, se limitează în a reţine doar faptul că sunt încălcate prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 care se referă la elemente factuale noi, apte de a completa sau reconfigura starea de fapt reţinută.

Totodată, arată instanţa de fond faptul că majoritatea elementelor care arătau legătura cu societăţile comerciale aparţinând familiei B. erau prezentate încă de la data analizării condiţiilor de eligibilitate, AFIR susţinând că proiectul nu ar fi fost eligibil în lumina acestor elemente.

Curtea de Apel Craiova mai arată în motivare faptul că, şi celelate elemente ivite în perioada executării contractului, însă şi acestea au fost cunoscute şi verificate de pârâtă, care a efectuat aprobarea plăţilor.

Astfel, conchide instanţa că, atât timp cât proiectul a fost declarat şi s-a finalizat, autoritatea publică a apreciat că respectă cerinţele de legalitate.

Astfel, învederează în primul rând faptul că, instanţa de fond sub pretextul neprejudecării fondului recurge la o motivare ce încalcă flagrant normele legale naţionale si europene.

Parcurgând motivarea conferită de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa nr. 210/2022 se desprinde concluzia unei motivări superficiale, ori mai bine-zis, a unei lipse de argumentare a considerentelor care în concret au determinat instanţa de fond să pronunţe o soluţie în sensul suspendării executării actului administrativ.

Mai mult decât atât, deşi instanţa de fond afirmă că prin motivarea nu prejudecă fondul, argumentaţia oferită în sprijinul admiterii cererii de suspendare poate da o soluţie şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.

Or, aspectele invocate de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat în cadrul acţiunii iniţiale, nu pot fi încadrate în categoria acelor circumstanţe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noţiuni şi care, astfel cum s-a reţinut într-o jurisprudenţă constantă, se pot referi la necompetenţa autorităţii care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situaţii care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe prezumţia de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.

Astfel, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.

În acest sens, o condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenţei unui caz bine justificat.

Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

În accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile si de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fata autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, realizarea procedurii de achiziţii, de modul de executare a lucrărilor necesare pentru dezvoltarea proiectului.

Totodată, preciză faptul că, principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Un proiect poate conţine cheltuieli eligibile dar şi neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului.

Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Beneficiarului i se va acorda finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contractul de finanţare, cheltuielile fiind eligibile numai în condiţiile în care respectă aceşti termeni şi condiţii.

Pentru fiecare tranşă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoţit de documente justificative, care să ateste că cheltuielile eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispoziţiile legale aplicabile.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că, AFIR are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.

În situaţia în care este dovedită clar intenţia beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condiţiilor de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuţie "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Pe cale de consecinţă, AF1R poate invalida ulterior tranşele de plată şi poate proceda la încetarea/rezilierea contractului de finanţare, în condiţiile în care sunt identificate nereguli cu privire la încheierea/executarea Contractului şi poate dispune restituirea sumelor deja acordate, conform prevederilor art. 11 şi 17 din Anexa I - Prevederi generale, parte integrantă a contractului de finanţare.

Un alt motiv al prezentului recurs este acela că instanţa de fond în motivarea sentinţei nr. 210/01.08.2022 ignoră situaţia de fapt rezumându-se în a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la una dintre susţinerile Reclamantei.

Conform interpretării date de CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4 alin. 8 din RE 65/2011 este necesară prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, Curtea a precizat că, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Realtiv la elementul subiectiv, Curtea indică că trebuie apreciate elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. în această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

De asemenea, Curtea menţionează că, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 (corespondent in prezent art. 60 din RE 1306/2013) trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Raportând concluziile CJUE la speţa de faţă, din verificările efectuate şi din cele reţine în cadrul capitolului 6 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2022 reiese faptul că ambele elemente, atât cel obiectiv cât şi cel subiectiv sunt îndeplinite şi dovedite.

În plus, în susţinerea apărărilor recurentei-pârâte se invocă şi dispoziţiile Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă şi transmisă instituţiei noastre, s-au statuat următoarele:

Potrivit acestei Note, s-a concluzionat că, de regulă, procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităţilor care au beneficiat deja de fonduri pentru investiţii este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului iniţial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiţii. Echipamentele achiziţionate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului iniţial. Pe 12.09.2013 Curtea Europeană de Justiţie a emis următoarea hotărâre: "C-434/12-Slancheva Sila EOOD - hotărâre preliminară - crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri".

Raportând aceste aspecte la prezenta cauză, reiterează ceea ce s-a constatat pe parcursul controlului când au fost identificate elementele obiective şi subiective ce au condus la concluzia creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil: tranzacţii financiare între beneficiar şi firme controlate de membri ai familiei B., livrări de animale din ferma beneficiarului şi ferme aparţinând membrilor familiei B., transferul proprietăţii la preţuri subevaluate, etc.

Prin urmare, raportat la condiţia existenţei unui caz bine justificat, solicită să se observe că în fapt, în cuprinsul cererii de suspendare, reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat iar instanţa în pronunţarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare aplică şi interpretează total eronat legislaţia incidenţă, iurisprudenţa din România şi cea a CJUE dar şi clauzele contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei necesităţii prevenirii unei pagube iminente consideră, de asemenea că, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Executarea unei obligaţii bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, executarea unei obligaţii bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.

Paguba iminentă trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, astfel cum dispune art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, unde aceasta este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor dar previzibil care ar produce perturbarea gravă a funcţionării unei societăţi.

În final, recurenta-pârâtă solicită să se observe că nu este relevantă întrunirea cerinţei pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiţii: existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente. Pentru aceste motive, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, astfel că suspendarea executării actelor administrative nu se justifică şi, pe cale de consecinţă, solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2022, emis de AFIR, privind proiectul "construire ferma porcine în comuna Burila Mare, judeţul Mehedinţi", până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, până la judecata în primă instanţă a acţiunii de fond.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite cele două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume, în determinarea cazului bine justificat a reţinut inexistenţa datelor suplimentare necunoscute la momentul efectuarii verificarilor anterioare şi prezenţa elementelor de fapt care au determinat emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de recuperare a creanţelor bugetare încă de la momentului analizei condiţiilor de eligibilitate ale proiectului, recunoscute implicit şi de către pârâtă, ridică un dubiu asupra legalităţii actului administrativ, iar cu privire la paguba iminentă, pe baza înscrisurilor contabile depuse de reclamantă, a reţinut că executarea de îndată a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, ar avea consecinţe extrem de serioase şi grave pentru societate, date fiind veniturile mult mai mici de care aceasta dispune şi va dispune în viitor.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente – caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Concret, Înalta Curte constată că, intimata-reclamantă este beneficiara contractului de finanţare nr. x/31.08.2017 cu o contribuţie publică 90% în cuantum de 6.726.339,39 RON, obţinut în urma formulării cererii de finanţare, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultată în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul tututor etapelor de evaluare şi implementare.

În urma efectuării misiunii de control ex-post, ca urmare a primirii la Direcţia Control şi Antifraudă a adresei nr. x/11.11.2021 emisă de Serviciul Active Fizice – Direcţia Active Fizice referitoare la constatarea preliminară nr. 10 din Raportul de audit FEADR NON-IACS 2021 al Curţii de Conturi a României au fost identificate o serie de elemente a căror interpretare unitară conduce la neeligilitatea cheltuielilor în perioada de valabilitate a contractului de finanţare şi s-a propus recupecarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 6.726.339,39 RON.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 17.03.2022, s-a menţionat că:

"...deşi la momentul evaluării generale a proiectului din 05.09.2016 experţii CRFIR au identificat un indicator de avertizare şi au recomandat continuarea verificării la depunerea cererilor de plată, la verificările aferente tranşelor de plată nr. x şi 3 ...se constată că experţii CRFIR 4 SV Craiova nu au mai identificat niciun indicator de avertizare şi, prin urmare, nici nu au mers mai departe în ceea ce priveşte verificarea premiselor de creare a condiţiilor artificiale conform secţiunii B din formularul AP 1.5.2 – SM 4.1. – încadrarea într-o situaşie de suspiciune rezonabilă de condiţii artificiale, concluzia lor fiind că pentru proiectul în cauză nu au fost identificate elemente care să conducă la o suspiciune rezonabilă de creare a condiţiilor artificiale".

Ulterior, conform procedurilor AFIR, acest proiect a fost selectat în erşalonul de control de la nivel central, experţii Direcţiei Active Fizice – Compertiment Implementare întocmind în data de 23.02.2021 formularul AP 1.5.2 – SM 4.1 Fişa de verificare privind crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării pentru toate tranşele de plată. Din acest formular rezultă că experţii DAF-SAF-CI-Centru au identificat doi indicatori de avertizare privind condiţiile artificiale şi anume: indicatorul nr. 4 "Se regăsesc în contabilitatea beneficiarului fluxuri financiare, contracte prestări servicii, contracte vânzare/cumpărare între beneficiar şi o altă entitate juridică de la care a cumpărat sau către care a vândut suprafeţe de teren/efective de animale/mijloace de producţie ?" precum şi indicatorul nr. 5 "Se regăsesc în extrasele de cont ale beneficiarului, fluxuri între acesta şi o altă entitate juridică cu care are asociaţi/administratori în comun sau care are acelaşi tip de activitate?".

"...deşi experţii DAF-SAF-CI-Centru au identificat, spre deosebire de controalele CRFIR 4 SV Craiova, indicatori de avertixare privind condiţiile artificiale de la secţiunea A din formularul AP 1.5.2. – SM 4.1, nici aceştia nu au reuşit să încadreze aceşti indicatori la nicio premisă de creare condiţii artificiale, lăsând nebifat doar la premisa nr. 3 a) Diminuarea dimensiunii economice a fermei sub 250.000 SO, prin cedarea voluntară către terţi a unor suprafeţe de teren/a unui număr de animale/mijloace de producţie; b) construirea unei exploataţii care se încadrează în pafonul de 250.000 SO prin preluarea de la terţi a unor suprafeţe de teren/a unui număr de animale/mijloace de producţie cedate în mod voluntar de către terţi. Astfel, concluzia verificărilor a fost că nu au fost identificate elemente care să conducă la o suspiciune de creare a condiţiilor artificiale pentru Contractul nr. x din data de 31.08.2017".

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, atât timp cât autoritatea publică a apreciat că proiectul respectă cerinţele de legalitate, fiind declarat eligibil şi finalizat, iar pe baza aceloraşi elemente de fapt, aceeaşi autoritate exhibă o altă opinie şi emite acte juridice executorii cu privire la crearea unor condiţii artificiale, în mod corect a reţinut prima instanţă că, aspectele sus-menţionate pot fi încadate în condiţia cazului bine justificat.

Cu privire la paguba iminentă, Înalta Curte constată că într-adevăr, executarea sumei de 6.726.388,39 RON ar determina intrarea în incapacitate de plată a intimatei-reclamante, date fiind veniturile mult mai mici de care aceasta dispune şi va dispune în viitor, în condiţiile în care soldul de încasat este în cuantum de 276.922,23 RON, în timp ce soldul de plătit este în cuantum de 5.307.703,08 RON conform documentelor contabile depuse.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că asupra legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Construire fermă porcine în comuna Burila Mare, judeţul Mehedinţi", ce face obiectul Contractului de finanţare nr. x/31.08.2017 beneficiar A. S.R.L. înregistrat la AFIR sub nr. x/21.03.2022 urmează a se pronunţa Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidentr motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 5865,51 RON, către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată, conform facturii nr. x din data de 20.10.2022, depusă la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 210 din 1 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5865,51 RON, către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.