Ministry's appeal annulled as unmotivated; disciplinary acquittal of executor upheld

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată la data de 05.05.2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamatul Ministrul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (U.N.E.J.) şi A., anularea Hotărârii nr. 13/16.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Ministrul Justiţiei în contradictoriu cu executorul judecătoresc A., membru al C.E.J. Suceava.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ, a respins contestaţia formulată de reclamantul Ministrul Justiţiei în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (U.N.E.J.) şi A., ca nefondată şi a respins cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior în punctul I.2, a formulat recurs reclamantul Ministrul Justiţiei, prin care acesta a învederat, în esenţă, că în mod greşit pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a respins contestaţia sa, menţinând Hotărârea nr. 8/13.01.2021 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin reţinerea aspectului potrivit căruia faptele pârâtei A. nu întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare "neglijenţă în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

În opinia recurentului, Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. a analizat în parte motivele pentru care Ministrul Justiţiei a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 8/13.01.2021 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Suceava şi, deşi a inserat, în cuprinsul hotărârii, apărările formulate de executorul judecătoresc în faţa Comisiei Superioare de Disciplină, organul disciplinar a omis să se pronunţe asupra deficienţelor comune mai multor dosare de executare şi altor deficienţe constatate cu privire la actele de executare întocmite în dosarele de executare ce au făcut obiectul controlului.

A mai arată recurentul că nu au fost identificate dovezile de comunicare către părţi a încheierilor de eliberare a sumelor rezultate din executare, contrar dispoziţiilor art. 657 alin. (3) din C. proc. civ.

Totodată, recurentul a învederat că, în mod greşit Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. a reţinut că în baza cererii de executare pot fi efectuate de executorul judecătoresc cheltuieli de executare, potrivit principiului disponibilităţii. În opinia sa, în lipsa dovezilor de efectuare a cheltuielilor de executare, acestea nu aveau temei legal pentru a fi stabilite prin încheiere, cu atât mai mult cu cât, în final, acestea sunt puse în sarcina debitorului şi pot fi împovărătoare pentru acesta.

A mai subliniat recurentul că, prin hotărârea pronunţată, Comisia Superioară de Disciplină nu a analizat faptul că nu a fost emis proces-verbal de situaţie, contrar dispoziţiilor art. 829 alin. (1) din C. proc. civ. sau că suma de 192 RON, consemnată pe recipisa de consemnare nr. x/14.11.2018, nu era eliberată la data controlului, contrar dispoziţiilor art. 788 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 787 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. .

Având în vedere considerentele expuse, recurentul a apreciat că Hotărârea nr. 13/16.04.2021, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. în dosarul nr. x/2021 a fost dată prin individualizarea în mod necorespunzător a sancţiunii disciplinare, raportat la gravitatea faptelor şi la modul de săvârşire a acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă A. a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare a acestuia în sensul art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A., Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant Ministrul Justiţiei a reiterat, în esenţă, aspecte evocate şi prin cererea de chemare în judecată, însă o atare reiterare nu îndeplineşte exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, respectiv argumentele prezentate de prima instanţă în cadrul demersului de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 13/16.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Ministrul Justiţiei în contradictoriu cu executorul judecătoresc A., membru al C.E.J. Suceava.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimata A. şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 66 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 66 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.