CNSAS collaboration status: scope of Art. 2 lit. b) O.U.G. 24/2008 for Securitate notes drafted during detention and absence of effective rights restriction

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 iunie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4118/2018 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ. şi art. 24 din Constituţie, prin aceea că, deşi prin întâmpinare şi notele de şedinţă a invocat excepţia de nulitate a notelor informative care stau la baza acţiunii, această solicitare a sa nu a fost analizată de către instanţă, ci doar amintită în cuprinsul hotărârii, respectiv că "această apărare nu poate fi primită". De asemenea, instanţa i-a respins în mod greşit proba cu interogatoriul, deşi, în opinia recurentului-pârât, întrebările la care trebuia să răspundă reclamantul vizau aspecte pertinente şi utile soluţionării cauzei.

Totodată, arată recurentul-pârât că instanţa fondului nu a acţionat în sensul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care obligă judecătorul să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului şi prevenirea oricărei greşeli în soluţionarea cauzei. Consideră, astfel, că, în hotărârea atacată, instanţa a preluat întocmai punctele de vedere şi susţinerile reclamantului, iar solicitările pârâtului au fost respinse fără a fi analizate, cu motivări preluate din răspunsul la întâmpinare.

Un alt rând de critici se referă la greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 de către instanţa de fond. Recurentul-pârât susţine că notele informative depuse la dosar nu intră sub incidenţa acestui text de lege, deoarece au fost întocmite în perioada când a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Timişoara, anterior anului 1989, în perioada în care fosta Securitate, cu practicile cunoscute, era prezentă peste tot. Reclamantul, ca unic deţinător al arhivei respective, putea să verifice şi să răspundă dacă există sau nu documente din care să rezulte că, în stare de libertate fiind, a denunţat vreo persoană, înainte sau după eliberarea sa din închisoare. Or, astfel de documente nu există.

Astfel, coroborând faptul că notele au fost întocmite în perioada de detenţie, cu faptul că în stare de libertate nu a avut loc nici un astfel de denunţ, poate conduce la concluzia că actele au fost întocmite prin încălcarea gravă a libertăţii de voinţă, cu consecinţa anulabilităţii actelor respective. În opinia recurentului-pârât, cele două elemente, starea de detenţie şi neîntocmirea nici unui act de delaţiune în libertate, pot da "greutate şi putere" probabilităţii că voinţa sa, la momentul în cauză, a fost viciată prin acte de constrângere. Violenţa şi constrângerile din închisorile comuniste sunt de notorietate, fiind acoperită şi cerinţa legală ca faptele să se poată dovedi cu martori.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul B. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, reţinând faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe indicând drept motiv de casare prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în raport de criticile de concrete invocate, constată Înalta Curte că acestea se circumscriu şi cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile vizând pretinsa lipsă a argumentelor în cazul soluţiei de respingere a aşa-zisei excepţii de nulitate a notelor informative care stau la baza acţiunii. Aceste susţineri apar ca fiind lipsite de suport real, argumentele judecătorului care susţin această soluţie regăsindu-se fără putere de tăgadă în conţinutul părţii introductive a sentinţei atacate (dosar fond, fila x), în care judecătorul de primă instanţă a analizat această excepţie, expunând clar motivele pentru care a apreciat că "excepţia invocată de către pârât se referă la apărări pe fondul cauzei, nefiind o veritabilă excepţie, astfel că urmează a analiza actele invocate cu ocazia soluţionării acţiunii", ceea ce a şi făcut.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, aceste argumente prezentate într-o manieră clară şi concisă, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi respectiv, a apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, motivat, afirmaţiile pârâtului referitoare la neîndeplinirea condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea acestuia de colaborator al Securităţii, instanţa de fond analizând în mod adecvat probele dosarului şi explicând raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că este întemeiată acţiunea cu care a fost învestită.

În condiţiile arătate, prima instanţă a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, iar împrejurarea că recurentul-pârât nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs se observă că recurentul este nemulţumit şi de modalitatea în care instanţa de fond a analizat şi interpretat probatoriile administrate în cauză, cu referire punctuală la greşita respingere a probei cu interogatoriu şi la greşita apreciere a situaţiei de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte consideră că se impune a se aminti faptul că modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare. Aşa fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată, putând, eventual, să dea o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

În atare situaţie, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Referitor la criticile pârâtului vizând greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte le constată a fi, de asemenea, nefondate. Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în mod corect în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse notele informative din 12.02.1981 şi 13.02.1980, prin care recurentul-pârât dezvăluia Securităţii că deţinutul D.N. "la primirea ziarului, se uită dacă este pe ziar poza conducătorului ţării, iar dacă este, refuză să ia ziarul afirmând că îi este scârbă să se uite în el când vede poza. De faţă a fost deţinutul DP, PI, MV. De asemenea, deţinutul SŞ a făcut afirmaţia că nu este ziar să nu fie poza şi numele conducătorului ţării şi, de-ar fi cei bătrâni acum să-l vadă i-ar apuca greaţa. De faţă au fost deţinuţii DG, DP, VI. Menţionez că aceste afirmaţii ale ambilor deţinuţi au fost făcute de mai multe i’ori seara în cameră înainte de apel", iar deţinutul C.. "a spus că nu mai este de trăit în România şi abia aşteaptă să vadă ce rezolvă cu contestaţia la amânare să îi mai ia măcar 2 luni, iar când scapă va pleca din ţară. Tot atunci a spus că cel mai bine este de trecut pe la Dunăre deoarece în zona posturilor vamale s-a adunat miliţie şi s-a întărit paza graniţei. A mai spus că din 1971 nu a mai muncit şi nici de acum nu o să muncească pentru că nu se merită". Înalta Curte constată că aceste informaţii fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de exprimare. Intenţia de a părăsi definitiv ţara, precum şi comentariile negative la adresa regimului comunist erau considerate atitudini potrivnice, iar aceste acţiuni puteau atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Cât priveşte consecinţele produse de activitatea pârâtului cu privire la persoanele vizate, Înalta Curte constată că art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată al persoanelor vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea cuvântului, prevăzut de art. 19 din acelaşi pact şi de Constituţia României de la 1965, astfel cum a susţinut şi intimatul-reclamant CNSAS şi a confirmat instanţa de fond, iar recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale. În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului-pârât, prin care s-a susţinut că notele informative depuse la dosar nu intră sub incidenţa acestui text de lege.

Înalta Curte mai are în vedere şi împrejurarea că situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, acestea nefiind regăsite în speţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) acelaşi din Cod, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 4118 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.