Enforcement of administrative compliance obligation: proof of performance via internal ethics council decision and irrelevance of non-communication

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 septembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 6 iunie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministrul Educaţiei - B., a solicitat:

(i) aplicarea unei amenzi conducătorului Ministerului Educaţiei - Consiliul de etică şi management universitar, în cuantum de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 15.02.2020, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

(ii) obligarea Ministerului Educaţiei - Consiliul de etică şi management universitar la plata unei penalităţi către reclamant, în cuantum de 500 RON/zi întârziere, cu începere de la data de 15.02.2020, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 906 alin. (2) C. proc. civ.

(iii) obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial, potrivit art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1439 din 19 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministrul Educaţiei - B., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1439 din 19 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii.

Recurentul-reclamant învederează că Hotărârea nr. 3/2018, emisă de debitorul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice – Consiliul de Etică şi Management Universitar, în raport de care se susţine că ar fi fost îndeplinită obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească, nu a fost depusă la dosarul cauzei, instanţa tranşând problema litigioasă în absenţa acestui înscris. Existenţa acestui înscris a fost afirmată într-un alt dosar, aflat în soluţionarea altui complet şi care nu a fost conexat la cauza de faţă, respectiv dosarul nr. x/2021.

Susţine recurentul-reclamant că, şi dacă s-ar accepta realitatea existenţei acestei hotărâri, astfel cum a fost transmisă în dosarul nr. x/2021, actul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, nefiind asumat prin semnătură şi nici ştampilat de emitent. Hotărârea nu este opozabilă reclamantului, care nu a avut cunoştinţă de ea şi nici nu i-a fost comunicată, iar pretinsa publicare pe site-ul Ministerului Educaţiei reprezintă o informaţie neverificabilă.

Mai solicită a se avea în vedere că, dacă Hotărârea nr. 3/2018 ar fi fost emisă în anul 2018, această împrejurare ar fi lăsat fără obiect acţiunea finalizată prin emiterea titlului executoriu, respectiv actul ar fi fost prezentat de debitor Înaltei Curţi la soluţionarea cauzei în recurs, în anul 2020, ceea ce nu s-a întâmplat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de reclamantul A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat instanţei de executare să dispună măsurile de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru a asigura executarea de către debitor a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu (sentinţa civilă nr. 595/22.02.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 215/16.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), prin care Ministerul Educaţiei Naţionale (actual Ministerul Educaţiei) a fost obligat să soluţioneze sesizarea formulată de reclamant, adresată Consiliul de Etică şi Management Universitar din cadrul autorităţii ministeriale.

Prima instanţă a respins cererea, ca neîntemeiată, constatând că debitorul a executat obligaţia stabilită prin titlul executoriu prin emiterea Hotărârii nr. 3/2018 a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice – Consiliul de Etică şi Management Universitar, concluzie contestată în recurs de către reclamant, care a susţinut, pe de-o parte, că actul respectiv nu a fost depus la dosarul cauzei şi, în subsidiar, că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă şi de publicitate necesare pentru a valora executarea obligaţiei, existând îndoieli asupra veridicităţii lui.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că în dosarul instanţei de fond a fost depusă o copie a Hotărârii nr. 3/05.04.2018, fiind ataşată la dosar. Este reală împrejurarea că acest înscris a fost depus şi în dosarul asociat nr. x/2021, având ca obiect cererea de reexaminare formulată de pârât împotriva măsurii aplicării amenzii judiciare, însă el se regăseşte şi în dosarul instanţei de fond, fiind, aşadar, neîntemeiate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la soluţionarea cauzei în lipsa probelor pe care se sprijină raţionamentul primei instanţe.

Cât priveşte cerinţa semnării şi ştampilării Hotărârii nr. 3/05.04.2018, Înalta Curte a solicitat, în recurs, depunerea la dosar a unei copii a acestei hotărâri asumată prin semnătură, însoţită de documentaţia ce a stat la baza emiterii sale, copiile urmând a fi conformate cu originalul. Această obligaţie a fost îndeplinită, atât hotărârea cât şi înscrisurile fiind depuse în forma solicitată pentru termenul din 22 martie 2023 şi fiind ataşate la filele x, respectiv 39-67 din dosarul de recurs. Potrivit conţinutului hotărârii, Înalta Curte constată că actul a fost emis în soluţionarea sesizării formulate de reclamant (a se vedea în acest sens dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. x/2016 şi filele x din prezentul dosar de recurs), înregistrată la minister sub nr. x din data de 29.10.2015, iar la Consiliul de Etică şi Management Universitar sub nr. x/14.06.2017, având la bază raportul de analiză a sesizării şi punctul de vedere transmis de Comisia de Etică din cadrul Universităţii din Craiova.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant prin care se contestă veridicitatea Hotărârii CEMU nr. 3/2018. Împrejurarea că acest înscris a fost emis în cursul soluţionării procesului soldat cu pronunţarea titlului executoriu şi nu a fost prezentat instanţei de judecată la acel moment nu reprezintă o împrejurare de natură a ridica îndoieli cu privire la existenţa actului. Modalitatea în care debitorul Ministerul Educaţiei Naţionale a ales să îşi formuleze şi susţină apărările în dosarul nr. x/2016 nu are relevanţă în cauza de faţă, instanţa de executare analizând doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune măsurile de constrângere la executarea obligaţiei. Cum din înscrisurile prezentate rezultă că obligaţia stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu se justifica aplicarea mijloacelor de constrângere şi că cererea este neîntemeiată.

Nici lipsa comunicării acestei hotărâri către creditorul obligaţiei nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, executarea obligaţiei din titlul executoriu constând în emiterea actului de soluţionare a sesizării formulate de reclamant, iar publicitatea/comunicarea actului fiind o formalitate ulterioară, care nu împietează în vreun fel asupra îndeplinirii obligaţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant, soluţia instanţei de fond fiind legală şi urmând a fi menţinută, consecutiv respingerii căii de atac.

În consecinţă, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1439 din 19 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.