Material incompetence of the Supreme Court for appeals against CSM section decisions on prosecutor suspension under old statutory regime

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.03.2023, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea în tot a Hotărârii nr. 143 din data de 21 februarie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a contestatoarei, începând cu data de 22.02.2023, pe o perioadă de un an, reţinându-se dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, art. 64 alin. (1) lit. b) şi art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, excepţia litispendenţei cu consecinţa trimiterii cauzei Curţii de Apel Braşov, învestită cu soluţionarea dosarului numărul x/2023, iar, în subsidiar, excepţia conexităţii, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict şi limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 143/21.02.2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţie, începând cu data de 22.03.2023, pe o perioadă de 1 an, în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, precum şi obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov să suspende executarea Hotărârii nr. 143/21.02.2023 până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte apreciază că speţei de faţă îi este aplicabilă vechea Lege nr. 303/2004 faţă de împrejurarea că procedura de evaluare medicală a reclamantei era în desfăşurare la data intrării în vigoare a noii Legi nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 284 alin. (2) din acest din urmă act normativ, potrivit cărora: "Prevederile prezentei legi nu se aplică procedurilor de evaluare ori de ocupare a posturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (1), şi nici altor proceduri în curs de desfăşurare la data intrării sale în vigoare".

Măsura suspendării din funcţia de procuror, ca măsură aflată în legătură directă cu dispoziţia de prezentare a reclamantei la comisia medicală de specialitate în vederea efectuării expertizei de specialitate, este guvernată de dispoziţiile aceleiaşi legi în baza căreia a fost pronunţată Hotărârea nr. 1435/08.11.2022, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 6 alin. (2) din C. civ. potrivit cărora "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor".

Deoarece măsura suspendării reclamantei din funcţia de procuror a fost dispusă de secţia pentru procurori în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 317/2004, competenţa materiala în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestei hotărâri se stabileşte în conformitate cu aceste acte normative ce au stat la baza adoptării ei.

Potrivit articolului 29, alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004

Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Aşadar, dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileau competenţa materială exclusivă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar în cazul contestaţiei care are ca obiect hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, aceste dispoziţii legale speciale fiind de strictă interpretare şi aplicare.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată priveşte însă o hotărâre a secţiei pentru procurori, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apei, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar potrivit art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său. De asemenea, art. 9 din legea nr. 304/2004 prevedea că "Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior ai Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a Curţii de apel competente, conform dreptului comun".

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate mai sus, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze prezenta contestaţie este Curtea de Apel Braşov, având în vedere că reclamanta are domiciliul în municipiul Braşov.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va dispune declinarea judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios admninistrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 143 din data de 21 februarie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.